Pandectele Săptămânale nr. 5/2016

Publicitatea drepturilor, a actelor și a faptelor juridice, Editura Rosetti
de Radu Rizoiu

17 iunie 2016

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

1. Caracterizare generală a noii reglementări

Noul Cod civil introduce pentru prima dată în dreptul român o reglementare generală a principiilor care guvernează publicitatea drepturilor, actelor și faptelor juridice. Dispozițiile art. 18-24 NCC se constituie într-un veritabil drept comun (M. Nicolae, Noul cod civil între dreptul comun și dreptul privat comun, în A. Almășan (ed.), In Honorem Corneliu Bîrsan, editura Hamangiu, București, 2013, p. 83-112) al regulilor de publicitate. Publicitatea reprezintă un element (din ce în ce mai) important al protecției juridice a drepturilor subiective prin ordonarea intereselor concurente ale mai multor persoane.

De regulă, publicitatea prezintă o importanță sporită în materia drepturilor absolute, adică a acelor drepturi a căror forță juridică specifică rezidă tocmai în opozabilitatea lor erga omnes (Gh. Beleiu, Drept civil român. Introducere în dreptul civil. Subiectele dreptului civil, ediția a VIII-a revăzută și adăugită de M. Nicolae, P. Trușcă, editura Universul juridic, București, 2003, p. 78). Astfel, drepturile personal-nepatrimoniale și drepturile reale reprezintă domeniul predilect de manifestare a publicității. În aceste domenii, publicitatea a evoluat de la simplă cerință de opozabilitate până la o veritabilă condiție de valabilitate a operațiunii juridice. Dacă este să dăm doar două exemple: înregistrarea mărcilor [art. 4 alin. (1) Legea nr. 84/1998] și intabularea drepturilor reale imobiliare [art. 885 NCC] ne oferă o sferă largă de aplicații practice. Publicitatea a „evadat” însă de ceva vreme din teritoriul (relativ) îngust al drepturilor reale pentru a „cuceri” zone din sfera drepturilor de creanță, dând naștere chiar unei teorii care proclamă apariția unei creanțe specifice - „creanța opozabilitate” (P. Vasilescu, Relativitatea actului juridic civil. Repere pentru o nouă teorie generală a actului de drept privat, editura Rosetti, București, 2003, p. 296).

În această varietate de aplicații practice, Capitolul IV al Titlului preliminar vine să aducă o ordine de mult așteptată. În genere, publicitatea drepturilor este văzută ca o materie extrem de precisă, de tehnică (M. Nicolae, Tratat de publicitate imobiliară, vol. I, Introducere în publicitatea imobiliară, ediția a II-a revăzută și adăugită, editura Universul juridic, București, 2011, p. 126-127; V. Stoica, Drept civil. Drepturile reale principale, ediția 2, editura C.H. Beck, București, 2013, p. 433-434) și totuși, îi lipsea un sistem general de principii. Tocmai de aceea și tratările anterioare - cu notabile excepții (M. Nicolae, Tratat de publicitate imobiliară, vol. I, Introducere în publicitatea imobiliară, ediția a II-a revăzută și adăugită, editura Universul juridic, București, 2011) - aveau în vedere fiecare formă de publicitate privită ut singuli, fără a realiza o încadrare într-un sistem general. Față de diversitatea formelor de publicitate, aceste dispoziții nu pot oferi decât o reglementare extrem de generală, dar nu mai puțin utilă în înțelegerea mecanismelor care intervin în cazul publicității.

2. Drept intertemporal

În calitatea lor de drept comun în materia publicității, dispozițiile art. 18-24 NCC completează toate reglementările speciale cu privire la diferite sisteme particulare de publicitate. Astfel, în temeiul art. 230 lit. (bb) LPA, principiile generale în materie de publicitate sunt inserate în toate aceste reglementări, iar orice principii anterioare contrare se consideră abrogate de la data de 1 octombrie 2011. Precizarea este extrem de importantă, de vreme ce unele reguli edictate de Noul Cod civil modifică percepția comună cu privire la funcționarea publicității. De exemplu, art. 24 NCC explicitează extrem de clar faptul că publicitatea presupune transparență față de terți.

Tocmai de aceea, dispozițiile de drept intertemporal în materia publicității se subsumează de regulă principiului aplicării imediate a legii noi (M. Nicolae,Contribuții la studiul conflictului de legi în timp în materie civilă, editura Universul juridic, București, 2013, p. 527-528). De exemplu, art. 104 alin. (2) LPA instituie regula aplicării mediate a legii noi în ceea ce privește publicitatea drepturilor reale de garanție. Explicația rezidă în aceea că publicitatea presupune parcurgerea unor proceduri formale care nu ar mai fi disponibile după modificarea legii. În situațiile în care vechile proceduri (și registre) coexistă cu cele noi, norma revine la regula tempus regit actum și îndreaptă către legea veche (în vigoare la momentul nașterii dreptului sau încheierii actului ori producerii faptului juridic) [art. 78 alin. (1) LPA].

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...