Pandectele Săptămânale nr. 4/2016

Consultarea registrelor publice, Editura Rosetti
de Radu Rizoiu

19 mai 2016

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

1. Accesul public la informații

Art. 24 noul C. civ. statuează pentru prima dată la nivel de principiu faptul că orice persoană trebuie să poată accesa registrele destinate efectuării publicității. Nici nu ar putea fi altfel, de vreme ce realizarea formalităților de publicitate generează o prezumție de cunoaștere [art. 21 alin. (1) NCC] de către terți a actului devenit astfel opozabil erga omnes.

Enunțarea principiului accesului public s-a dovedit însă necesară datorită apariției unor practici administrative care tindeau la restricționarea accesului din motive care țineau în principal de incapacitatea infrastructurii existente de a procesa cererile de informații. De exemplu, devenise aproape imposibil să se solicite extrase de carte funciară de informare în București de către alte persoane decât cele care dețineau deja drepturi reale asupra imobilului în cauză. Altfel spus, cei care obținuseră deja o mențiune puteau să verifice cartea funciară; ceilalți (adică exact terții) nu mai puteau (fără a-i solicita proprietarului să obțină un asemenea document)… Rațiunea este una evidentă: nu poți impune terților să respecte un fapt juridic (lato sensu) despre a cărui existență nu pot lua în mod practic cunoștință. Această regulă nu trebuie însă confundată cu impunerea unei cunoașteri efective de către terț a faptului , ci doar aptitudinea sistemului de a permite această cunoaștere (fără bariere administrative).

2. Natura informațiilor din sistemele de publicitate

Este îndeobște acceptat faptul că informațiile care se găsesc în orice sistem de publicitate reprezintă informații publice, scopul lor fiind tocmai acela de a fi disponibile publicului. În lipsa unui acces liber al publicului la acele informații, întregul eșafodaj al prezumției de cunoaștere s-ar nărui. Nu se poate reproșa unei persoane că nu a cunoscut existența unui drept/act/fapt care fusese făcut public, dacă acea persoană nu are posibilitatea să acceseze registrul în cauză. Această posibilitate trebuie să existe în mod efectiv, nu numai să fie declarată, dar aceasta nu înseamnă că ea trebuie să fie și folosită de terțul interesat. Este suficient să se demonstreze că, dacă ar fi vrut, acesta putea să obțină informația, nu și că a obținut-o în mod efectiv.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...