Pandectele Săptămânale nr. 3/2016

Achitare. Evaziune fiscală. Persoană fizică plătitor de TVA pentru tranzacții cu terenuri și alte imobile, Editura Rosetti
de Curtea de Apel Brașov

15 aprilie 2016

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

Prin sentința penală nr. 167/2 iulie 2012 a Tribunalului Brașov s-a dispus:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b Cod procedură penală a dispus achitarea inculpaților K I și K V pentru săvârșirea fiecare a câte unei infracțiuni de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 al 1 lit. a) din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - 39 acte materiale.

În temeiul art. 346 Cod procedură penală a lăsat nesoluționată acțiunea civilă formulată de Statul Român prin ANAF - prin DGFP a județului Brașov.

În temeiul art. 353 alin. (3) Cod procedură penală a menținut măsura sechestrului asigurător instituit prin ordonanța procurorului din 17.11.2011 asupra bunului aparținând inculpaților reprezentând imobilul teren în suprafață de 1400 mp și construcții înscrise în CF 2xxx a comunei Tărlungeni nr. cadastral 1117; a menținut în condițiile aceluiași art. 353 alin. (3) Cod procedură penală măsura popririi asigurătorii instituită prin ordonanțele procurorului din datele de17.11.2011 și 18.11.2011 asupra conturilor inculpaților K I și K V deschise la Raiffeisen Bank SA- nr. client 657801; BRD Groupe Societe Generale SA nr. client 709110800 și nr. client 1527240800; Banca Transilvania SA cu nr. client U06256; OTP Bank România SA nr. client 142541.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în esență că:

1. În perioada 15.10.2007- 14.11.2008 inculpații au încheiat 39 contracte de vânzare cumpărare a unor terenuri pe care le dețineau în calitate de proprietari.

Nici una din probele administrate în cauză nu denotă faptul că imobilele au fost cumpărate de inculpați în vedere revânzării ulterioare. Împrejurarea că o parte a terenurilor au fost dobândite de inculpați în anul 2006 nu reprezintă o probă în acest sens. Vânzarea/cumpărarea de imobilele - terenuri sau construcții - reprezintă un act juridic civil (și nu comercial) - și chiar dacă s-ar fi încheiat între o persoană fizică și una juridică tot nu ar fi pierdut caracterul civil.

Cu toate acestea, la data de 7.02.2011 - la aproximativ trei ani de la data încheierii ultimului contract de vânzare cumpărare ce formează obiectul dosarului prezent ANAF Brașov încheie raportul de inspecție fiscală prin care stabilește calitatea de persoană fizică impozabilă înregistrată în scopuri de TVA a inculpaților.

În cuprinsul raportului se arată că potrivit înscrisurilor emisă de MFP - ANAF, inculpatul K I figurează cu un număr de 35 de vânzări de imobile, iar inculpata K V cu un număr de 11 astfel de contracte.

Birourile notariale unde s-au încheiat contractele de către inculpați au comunicat toate actele translative de proprietate încheiate de aceștia.

Organele de inspecție fiscală au reținut că bunurile vândute au fost deținute în coproprietate de cei doi inculpați, motiv pentru care din punct de vedere al taxei pe valoarea adăugată inculpații au fost tratați ca o formă de asociere în scopuri economice fără personalitate juridică în conformitate cu art. 154 din Legea nr. 571/2003. Organul de inspecție fiscală omite însă faptul că potrivit legii civile române soții nu dețin bunurile în coproprietate, ci în comun, existând diferențe de regim juridic între cele două noțiuni: astfel în timp ce în cazul coproprietății fiecare proprietar cunoaște cota de proprietate pe care o are, în cazul bunurilor comune nu se cunoaște cota de proprietate pe care o are fiecare proprietar (chiar dacă aceasta s-ar putea stabili).

Organul de inspecție fiscală menționează în cuprinsul raportului de inspecție fiscală:

- că potrivit art. 154 din L 571/2003 - valabil în 2007 (instanța nu a identificat însă această definiție în cadrul articolului menționat) se prevede că în „înțelesul taxei pe valoare adăugată, o asociere sau altă organizație care nu are personalitate juridică se consideră a fi o persoană impozabilă separată, pentru acele activități economice desfășurate de asociați sau parteneri în numele asociației sau organizației respective, cu excepția asociaților în participațiune constituite exclusiv din persoane impozabile române”.

- că potrivit art. 1251 alin. 1 pct. 18 din Codul fiscal „persoana impozabilă are înțelesul din art. 127 alin. 1 și reprezintă persoana fizică, grupul de persoane, instituția publică, persoana juridică precum și orice entitate capabilă să desfășoare o activitate economică” - organul fiscal subliniază această primă sintagmă.

- inspectorul fiscal constată că și în anexa 1 B din OMFP nr. 1415/2009 privind aprobarea modelului și conținutului unor documente și formulare tipizate în activitatea de inspecție fiscală la persoane fizice emis de ANAF, ordin dat în aplicarea dispozițiilor OG nr. 92/2003 (codul fiscal), aplicându-se pentru acele persoane care au realizat venituri impozabile nedeclarate organelor fiscale, se fac următoarele precizări în ceea ce privește întocmirea raportului de inspecție fiscală: „se va considera asociere și în cazul în care două persoane au realizat o operațiune sau o activitate economică impozabilă și nu există un contract de asociere, dar ambele persoane sunt parte în operațiunea sau activitatea desfășurată”. Se menționează de către inspectorul fiscal că, prin intermediul acestui ordin, se aprobă modelul raportului de inspecție fiscală la persoane fizice, care realizează venituri impozabile din activități economice...”.

- în cadrul raportului de inspecție fiscală se mai prevede că potrivit art. 30 Codul familiei bunurile dobândite în timpul căsătoriei de către oricare dintre soți sunt bunuri comune, că potrivit art. 35 Codul familiei soții administrează și folosesc împreună bunurile comune și dispun tot astfel de ele etc. În raport cu cele menționate, inspectorul fiscal susține că persoanele fizice K I și K V au fost tratate ca asociere și, prin urmare plafonul prevăzut la art. 152 alin. 1 din Codul fiscal este analizat la nivelul asocierii.

- în cuprinsul raportului fiscal, inspectorul ANAF face referire la 46 contracte de vânzare cumpărare încheiate de inculpați, din care un număr de 44 de contracte au fost încheiate în perioada 2006-2008; s-a constatat că în anul 2009 inculpații nu au mai efectuat nici o tranzacție comercială.

- inspectorul fiscal a stabilit că urmare a analizării contractelor de vânzare cumpărare s-a stabilit că aceștia au încheiat un număr de 44 de tranzacții imobiliare depășind la data de 31.10.2006 plafonul prevăzut de art. 152 din Codul fiscal; prin urmare, se apreciază că în termen de 10 zile de la data depășirii plafonului anterior menționat, inculpații aveau obligația de a se înregistra ca plătitori de TVA.

- organul de inspecție fiscală a mai considerat (nu stabilește) că activitatea celor doi inculpați se încadrează în prevederile art. 127 alin. 1, 2 din Codul fiscal; s-a observat (fără a se stabili) că sunt îndeplinite cumulativ toate cele patru condiții prevăzute în art. 126 alin. 1 lit. a, b, c, d codul fiscal, iar tranzacțiile imobiliare au fost încadrate în prevederile art. 128 din Codul fiscal - livrări de bunuri.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...