Sarcina probei | Codul de Procedură Fiscală

Acesta este un fragment din Codul de Procedură Fiscală din 2003. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Dispoziții procedurale generale - Administrarea și aprecierea probelor -
SECȚIUNEA a 6-a
Sarcina probei

ARTICOLUL 64 Forța probantă a documentelor justificative și evidențelor contabile Jurisprudență, Doctrină (1)

Documentele justificative și evidențele contabile ale contribuabilului constituie probe la stabilirea bazei de impunere. În cazul în care există și alte acte doveditoare, acestea vor fi luate în considerare la stabilirea bazei de impunere. Jurisprudență

ARTICOLUL 65 Sarcina probei în dovedirea situației de fapt fiscale Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (1)

(1) Contribuabilul are sarcina de a dovedi actele și faptele care au stat la baza declarațiilor sale și a oricăror cereri adresate organului fiscal. Jurisprudență, Reviste (1)

(2) Organul fiscal are sarcina de a motiva decizia de impunere pe bază de probe sau constatări proprii. Jurisprudență, Reviste (1), Comentarii expert (2)

ARTICOLUL 66 Dovedirea titularului dreptului de proprietate în scopul impunerii Jurisprudență, Doctrină (1)

(1) În cazul în care constată că anumite bunuri, venituri sau alte valori care, potrivit legii, constituie baza impozabilă sunt deținute de persoane care în mod continuu beneficiază de câștigurile sau de orice foloase obișnuite aduse de acestea și că persoanele respective declară în scris că nu sunt proprietarii bunurilor, veniturilor sau valorilor în cauză, fără să arate însă care sunt titularii dreptului de proprietate, organul fiscal va proceda la stabilirea provizorie a obligației fiscale corespunzătoare în sarcina acelor persoane. Jurisprudență, Reviste (2), Comentarii expert (1)

(2) În condițiile legii, obligația fiscală privind baza impozabilă prevăzută la alin. (1) va putea fi stabilită în sarcina titularilor dreptului de proprietate. Tot astfel aceștia datorează despăgubiri persoanelor care au făcut plata pentru stingerea obligației stabilite potrivit alin. (1). Jurisprudență, Comentarii expert (1)

ARTICOLUL 67 Estimarea bazei de impunere Modificări (1), Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (2)

(1) Dacă organul fiscal nu poate determina mărimea bazei de impunere, acesta trebuie să o estimeze. În acest caz trebuie avute în vedere toate datele și documentele care au relevanță pentru estimare. Estimarea constă în identificarea acelor elemente care sunt cele mai apropiate situației de fapt fiscale. Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (1)

(2) În situațiile în care, potrivit legii, organele fiscale sunt îndreptățite să estimeze baza de impunere, acestea vor avea în vedere prețul de piață al tranzacției sau bunului impozabil, astfel cum este definit de Codul fiscal. Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (1)

Acesta este un fragment din Codul de Procedură Fiscală din 2003. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Comentarii expert:

Aplicație practică în privința probațiunii activităților PFA - Horatiu Sasu
Din 2010 se discută despre problematica activităților dependente la persoane fizice, pe baza criteriilor de la art. 7 alin. (2) din Codul fiscal. Alineatul (2) al art. 74 din Codul de procedură fiscală este în măsură să aducă echilibrul privind sarcina probei. Așadar...
* câtă vreme existența PFA este permisă legal,
[ Mai mult... ]

Despre noțiunea de "constatare" - Horatiu Sasu
Prin acest articol se acordă dreptul organelor fiscale să considere, chiar și în materie de imobile, că deținătorul are și calitatea de proprietar (cel puțin aparent) sau, mai bine zis, de subiect impozabil. Apreciem că această „constatare” ar trebui motivată, conform art. 65 alin. (2) coroborat cu art. 43 alin. (2) lit. e) din Codul de procedură fiscală, deoarece este în fapt o prezumție legală relativă, care poate fi combătută de orice persoană interesată prin proba contrară (indicarea titularului, a persoanei impozabile). [ Mai mult... ]

Răsturnarea sarcinii probei - Horatiu Sasu
Alineatul pe care îl adnotăm permite dovedirea titularului dreptului de proprietate sau al venitului respectiv, ulterior stabilirii impozitului. Desigur, dovedirea adevăratului titular obligat la plată se poate face oricând, inclusiv în cadrul procedurii contestației fiscale, prin combaterea prezumției mai sus-menționate. Însă, ca orice prezumție legală relativă, se răstoarnă sarcina probei de la beneficiar – organul fiscal - la contribuabil (în acest caz persoana care beneficiază de avantajele economice ale bunului/venitului/valorii). [ Mai mult... ]

Un caz recent de nerespectare a acestui alineat de către organele fiscale - Horatiu Sasu
Într-un caz relativ recent, care s-ar putea să se soldeze cu dosar penal pentru evaziune fiscală, patronul societății respective a trecut într-un caiet ofertele făcute unor clienți. Dintre aceste discuții, unele s-au finalizat, altele nu. Organul de control a constatat că o parte din încasări nu fuseseră facturate. De aici au pornit problemele pentru contribuabil: organul de control a considerat că TOATE ofertele sunt de fapt încasări reale și a estimat, prin deducție, valoarea veniturilor nefacturate.
Faptul că acel contribuabil nu a facturat o parte din venituri e mai presus de discuție. Problema apare însă în ceea ce privește organul fiscal, care NU a dovedit în ce măsură ofertele s-au transformat în comenzi și venituri.
[ Mai mult... ]

Doctrină:

Codul de procedură fiscală. Comentarii și explicații, ediția 1
    Câteva considerații speciale facem în legătură cu documentele de evidență, ce reprezintă înscrisuri în care se consemnează fenomenele și procesele economice și financiare din unitatea patrimonială în momentul și la locul producerii lor. Ele stau la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de documente justificative1. 
    1 N. Balteș, Contabilitate generală, Ed. Continent XXI, Sibiu, 1998, p. 33. [ Mai mult... ] 

.....
    Articolul 65 este extrem de util în materia contenciosului fiscal. El aduce oviziune nouă față de prevederile art. 1169 C. civ.. 
    În cazul plângerii împotriva procesului-verbal de contravenție sau a contestării deciziei de impunere, contribuabilul ar trebui să dovedească susținerile sale, în virtutea art. 1169 C. civ.., potrivit cu care sarcina probei revine „celui care face o propunere (afirmație) înaintea judecății”, pe care trebuie să o dovedească. Întrucât procesul civil este pornit de către reclamant - contribuabil - prin introducerea cererii de chemare în judecată, este firesc ca el să-și dovedească pretențiile. Așa fiind, dacă petentul (presupusul contravenient) face dovada existenței faptului generator din care s-a născut dreptul care-l pretinde, înseamnă că el și-a îndeplinit obligația ce-i revine potrivit legii. Până la proba contrarie, starea de fapt de care s-ar bucura pârâtul (în acest caz organul constatator) s-ar socoti corespunzătoare dreptului - chiar dacă nu este așa și constatarea organului de control este un abuz! - și, drept urmare, pârâtul (organul de control) nu are de făcut nicio dovadă. Sarcina dovezii ar apăsa, așadar, pe umerii reclamantului, adică a celui sancționat pe drept sau pe nedrept. Cu alte cuvinte, în cazul contestării unei decizii de impunere, sarcina de a dovedi că existența contravenției nu este reală ar reveni … contribuabilului!1 [ Mai mult... ] 
.....
    Codul de procedură fiscală conține o prezumție legală relativă în art. 66. Această normă juridică instituie o prezumție că persoana care beneficiază de avantajele economice generate de respectivele bunuri sau valori este și proprietarul (titularul) acestora și, pe cale de consecință, trebuie să suporte impozitele aferente. Legea prezumă, așadar, că aparența corespunde realității din punct de vedere fiscal, lăsând dovedirea contrariului în sarcina persoanei care beneficiază de avantajele economice ale bunului/venitului/valorii. Rațiunea acestei norme pornește de la ideea că resursele financiare ale statului se constituie în cele mai multe cazuri prin prelevarea unei părți din beneficiile economice pe care le obțin contribuabilii, orice persoană care obține un avantaj economic fiind obligată să participe la formarea banului public. [ Mai mult... ] 
.....
    Din punct de vedere conceptual, noțiunea de „preț de piață” este definită în cuprinsul art.7 alin. (1) pct. 26 Codul fiscal. ca fiind „suma care ar fi plătită de un client independent unui furnizor independent în același moment și în același loc, pentru același bun sau serviciu ori pentru unul similar, în condiții de concurență loială”. Noțiunea de „preț de piață”, definită de actualul Cod fiscal, nu este însă suficient de explicită și are un puternic caracter subiectiv, deoarece nu se precizează, în contextul definiției date, ce înseamnă un client independent sau un furnizor independent. [ Mai mult... ] 
Controverse actuale în fiscalitate. Comentarii și soluții, Vol 1, ediția 1
    Nu putem însă să nu remarcăm că, în spiritul și litera modificărilor aduse Codului de procedură fiscală, actualul text de lege ridică deja câteva semne de întrebare, chiar înainte de afi aplicat în mod efectiv în practică. Conform referențialului normativ, se prevede posibilitatea acordată organelor fiscale de aaplica metodele indirecte de control în cazurile în care evidențele contabile sau fiscale ale contribuabilului sunt incorecte sau incomplete. Ne punem întrebarea dacă această reglementare poate reprezenta punctul de plecare al unor acțiuni arbitrare și discreționare din partea Fiscului, privind recalcularea obligațiilor fiscale datorate de contribuabili. Nu cumva acest text de lege oferă organelor fiscale posibilitatea de aaplica, in extenso, metodele de estimare ale bazei de impunere, deja reglementate în Codul de procedură fiscală la art. 67 alin. (1) și (2), sau „generalizarea” unei practici de retratare fiscală aevidențelor contribuabilului, de asemenea, deja reglementate în cuprinsul art. 11 Codul fiscal.? În mod evident, „marja de acțiune” afiscului – privind utilizarea unor date și informații suplimentare, care exced documentelor contabile și raportărilor fiscale – devine extrem de largă, iar solicitările de informații pot depăși caracterul unor verificări încrucișate. Totuși organele fiscale nu trebuie să piardă din vedere reglementările art. 65 alin. (2) Codul de procedură fiscală., conform cărora sarcina probei, în dovedirea situației de fapt fiscale, le revine; și, de asemenea, nu trebuie să piardă din vedere nici conținutul Titlului III, Capitolul III, care reglementează modul de administrare și apreciere aprobelor, în vederea stabilirii stării de fapt fiscale. Având în vedere aceste considerente, apreciem că măsura de introducere ametodelor indirecte, în vederea reconstituirii veniturilor și cheltuielilor, ar fi trebuit să se limiteze doar la situațiile în care documentele fiscal-contabile fie nu există, fie nu sunt puse la dispoziția organelor fiscale, cel mult și la situațiile în care acestea sunt incomplete, dar nu și la cazurile în care documentele contabile și raportările fiscale sunt incorecte (pentru asta există deja metodele directe de control!). [ Mai mult... ] 

Pot fi de interes:

Codul de Procedură Fiscală:
Dispoziții generale
Informații și expertize
Verificarea înscrisurilor și cercetarea la fața locului
Dreptul de a refuza furnizarea de dovezi
Colaborarea dintre autoritățile publice
Sarcina probei
Dispoziții generale
Executarea silită prin poprire
Executarea silită a bunurilor mobile
Executarea silită a bunurilor imobile
Executarea silită a altor bunuri
Valorificarea bunurilor
Dispoziții generale
Asistența pentru recuperarea în România a creanțelor stabilite prin titluri de creanță emise într un alt stat membru
Asistența pentru recuperarea într un stat membru a creanțelor stabilite prin titluri de creanță emise în România
Dispoziții finale
Reviste:
Venit din cedarea folosinței bunurilor. Contract de comodat. Contravaloare facturi energie electrică
Tranzacție cu alcool etilic. Titularul obligației de plată a accizelor
Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Admitere sesizare. Interpretarea dispozițiilor art. 120 din Codul de procedură fiscală pentru a se stabili dacă dobânzile și/sau majorările de întârziere au caracterul unor sancțiuni fiscale cărora li se poate aplica principiul proporționalității, astfel cum Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut în cauza C-183/14 Salomie și Oltean
Revista Curierul Fiscal nr. 7/2018
14. Necesitatea motivării corespunzătoare a deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii fiscale
Despre probe în dreptul fiscal românesc
Considerații în legătură cu subiectele obligațiilor fiscale
Revista Curierul Fiscal nr. 8/2018
Revista Curierul Judiciar nr. 9/2018
CAS datorată de persoanele fizice va fi stabilită din oficiu! Ce contribuabili vor fi vizați?
Doctrină:
Codul de procedură fiscală. Comentarii și explicații, ediția 1
Controverse actuale în fiscalitate. Comentarii și soluții, Vol 1, ediția 1
Evaziunea fiscală. Comentarii și explicații, ediția 3
;
se încarcă...