Înregistrarea fiscală și evidența contabilă și fiscală | Codul de Procedură Fiscală

Acesta este un fragment din Codul de Procedură Fiscală din 2003. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

TITLUL IV Înregistrarea fiscală și evidența contabilă și fiscală

ARTICOLUL 72 Obligația de înregistrare fiscală Modificări (1), Referințe (2), Jurisprudență, Doctrină (2)

(1) Orice persoană sau entitate care este subiect într-un raport juridic fiscal se înregistrează fiscal primind un cod de identificare fiscală. Codul de identificare fiscală va fi: Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (1)

a) pentru persoanele juridice, cu excepția comercianților, precum și pentru asocieri și alte entități fără personalitate juridică, codul de înregistrare fiscală atribuit de organul fiscal competent din subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală; Jurisprudență, Doctrină (1)

b) pentru persoanele fizice, codul numeric personal atribuit potrivit legii speciale;

c) pentru persoanele fizice care nu dețin cod numeric personal, numărul de identificare fiscală atribuit de organul fiscal competent din subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală; Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (1)

d) pentru comercianți, inclusiv pentru sucursalele comercianților care au sediul principal al comerțului în străinătate, codul unic de înregistrare atribuit potrivit legii speciale; Jurisprudență, Reviste (1)

e) pentru persoanele fizice care desfășoară activități economice în mod independent sau exercită profesii libere, codul de înregistrare fiscală atribuit de organul fiscal competent din subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală. Doctrină (1)

(2) Persoanele prevăzute la alin. (1) lit. d) se înregistrează fiscal potrivit procedurii speciale în materie.

(3) În vederea atribuirii codului de identificare fiscală persoanele prevăzute la alin. (1) lit. a), c) și e) au obligația să depună declarație de înregistrare fiscală. Jurisprudență

(4) Au obligația să depună o declarație de înregistrare fiscală și persoanele prevăzute la alin. (1) lit. b) care au calitatea de angajator. Modificări (1)

(5) Contribuabilii care obțin venituri din activități independente, pentru care plățile anticipate se fac prin reținere la sursă de către plătitorii de venituri, au obligația, în vederea înregistrării, să depună la organul fiscal competent declarația de înregistrare fiscală.

(6) Declarația de înregistrare fiscală se depune în termen de 30 de zile de la: Jurisprudență

a) data înființării potrivit legii, în cazul persoanelor juridice, asocierilor și altor entități fără personalitate juridică;

b) data eliberării actului legal de funcționare, data începerii activității, data obținerii primului venit sau dobândirii calității de angajator, după caz, în cazul persoanelor fizice.

ARTICOLUL 73 Obligația înscrierii codului de identificare fiscală pe documente Jurisprudență, Doctrină (1)

Plătitorii de impozite, taxe, contribuții și alte sume datorate bugetului general consolidat au obligația de a menționa pe facturi, scrisori, oferte, comenzi sau pe orice alte documente emise codul de identificare fiscală propriu.

ARTICOLUL 74 Declararea filialelor și sediilor secundare Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (2)

(1) Contribuabilii au obligația de a declara organului fiscal competent din subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în termen de 30 de zile, înființarea de sedii secundare.

(2) Contribuabilii cu domiciliul fiscal în România au obligația de a declara în termen de 30 de zile înființarea de filiale și sedii secundare în străinătate.

ARTICOLUL 75 Forma și conținutul declarației de înregistrare fiscală Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (1)

(1) Declarația de înregistrare fiscală se întocmește prin completarea unui formular pus la dispoziție gratuit de organul fiscal din subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală și va fi însoțită de acte doveditoare ale informațiilor cuprinse în aceasta.

(2) Declarația de înregistrare fiscală va cuprinde: datele de identificare a contribuabilului, categoriile de obligații de plată datorate potrivit Codului fiscal, datele privind sediile secundare, datele de identificare a împuternicitului, datele privind situația juridică a contribuabilului, precum și alte informații necesare administrării impozitelor, taxelor, contribuțiilor și altor sume datorate bugetului general consolidat. Doctrină (2)

ARTICOLUL 76 Certificatul de înregistrare fiscală Jurisprudență, Doctrină (1)

(1) Pe baza declarației de înregistrare fiscală, depusă potrivit art. 72 alin. (3), organul fiscal competent din subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală eliberează certificatul de înregistrare fiscală, în termen de 15 zile de la data depunerii declarației. În certificatul de înregistrare fiscală se înscrie obligatoriu codul de identificare fiscală.

(2) Eliberarea certificatelor de înregistrare fiscală nu este supusă taxelor de timbru.

(3) Contribuabilii care realizează venituri din activitatea de comerț sau prestări de servicii către populație sunt obligați să afișeze certificatul de înregistrare fiscală în locurile unde se desfășoară activitatea.

(4) În cazul pierderii, furtului sau distrugerii certificatului de înregistrare fiscală, organul fiscal va elibera un duplicat al acestuia, în baza cererii contribuabililor și a dovezii de publicare a pierderii, furtului sau distrugerii în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a.

ARTICOLUL 77 Modificări ulterioare înregistrării fiscale Referințe (3), Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (3)

(1) Modificările ulterioare ale datelor din declarația de înregistrare fiscală trebuie aduse la cunoștință organului fiscal competent din subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în termen de 30 de zile de la data producerii acestora, prin completarea și depunerea declarației de mențiuni. Reviste (1), Doctrină (2)

(2) La încetarea condițiilor care au generat înregistrarea fiscală, contribuabilii au obligația de a preda organelor fiscale, în vederea anulării, certificatul de înregistrare fiscală, odată cu depunerea declarației de mențiuni. Jurisprudență, Reviste (1)

ARTICOLUL 78 Registrul contribuabililor Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (1)

(1) Organul fiscal competent din subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală organizează evidența plătitorilor de impozite, taxe, contribuții și alte sume datorate la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, bugetul asigurărilor pentru șomaj, în cadrul registrului contribuabililor, care conține:

a) datele de identificare a contribuabilului;

b) categoriile de obligații fiscale de declarare, potrivit legii, denumite vector fiscal; categoriile de obligații fiscale care se înscriu în vectorul fiscal se stabilesc prin ordin al ministrului economiei și finanțelor; Reviste (1)

c) alte informații necesare administrării obligațiilor fiscale.

(2) Datele prevăzute la alin. (1) se completează pe baza informațiilor comunicate de contribuabili, de oficiul registrului comerțului, de serviciul de evidență a populației, de la alte autorități și instituții, precum și din constatările proprii ale organului fiscal.

(3) Datele din registrul contribuabililor pot fi modificate din oficiu ori de câte ori se constată că acestea nu corespund stării de fapt reale și vor fi comunicate contribuabililor. Jurisprudență, Reviste (1)

(4) Modificarea din oficiu a domiciliului fiscal pe baza constatărilor făcute potrivit alin. (3) se face prin decizie emisă de organul fiscal competent, după ascultarea prealabilă a contribuabilului, potrivit art. 9.

(5) Contribuabilii persoane juridice sau orice alte entități fără personalitate juridică, care, în toate cazurile, în decurs de 12 luni consecutive, nu au depus declarații fiscale și situații financiare, nu au efectuat plăți datorate către bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, bugetul asigurărilor pentru șomaj și cărora, la cerere, nici nu li s-a aprobat de către organul fiscal competent o măsură privind îndeplinirea obligațiilor lor fiscale, vor fi trecuți într-o evidență specială. Modificări (2), Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (1)

ARTICOLUL 79 Obligația de a conduce evidența fiscală Jurisprudență, Doctrină (2), Librăria Indaco (1)

(1) În vederea stabilirii stării de fapt fiscale și a obligațiilor fiscale de plată datorate, contribuabilii sunt obligați să conducă evidențe fiscale, potrivit actelor normative în vigoare. Jurisprudență, Doctrină (1)

(2) În vederea stabilirii prețurilor de transfer, contribuabilii care desfășoară tranzacții cu persoane afiliate au obligația ca, la solicitarea organului fiscal competent, să întocmească și să prezinte, în termenele stabilite de acesta, dosarul prețurilor de transfer. Conținutul dosarului prețurilor de transfer va fi aprobat prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală. Modificări (1), Jurisprudență, Doctrină (3)

ARTICOLUL 80 Reguli pentru conducerea evidenței contabile și fiscale Jurisprudență, Doctrină (4), Librăria Indaco (1)

(1) Evidențele contabile și fiscale vor fi păstrate, după caz, la domiciliul fiscal al contribuabilului, la sediile secundare ale acestuia, inclusiv pe suport electronic, sau pot fi încredințate spre păstrare unei societăți autorizate, potrivit legii, să presteze servicii de arhivare. Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (1), Comentarii expert (2)

(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), evidențele contabile și fiscale ale exercițiului financiar în curs se păstrează, după caz, la domiciliul fiscal al contribuabililor, la sediile secundare ale acestora sau, în perioada 1-25 a lunii următoare, la sediul persoanei fizice ori juridice autorizate pentru prelucrarea lor în vederea întocmirii declarațiilor fiscale. Jurisprudență

(3) Dispozițiile legale privind păstrarea, arhivarea și limba folosită pentru evidențele contabile sunt aplicabile și pentru evidențele fiscale. Jurisprudență, Comentarii expert (1)

(4) În cazul în care evidențele contabile și fiscale sunt ținute cu ajutorul sistemelor electronice de gestiune, pe lângă datele arhivate în format electronic contribuabilul este obligat să păstreze și să prezinte aplicațiile informatice cu ajutorul cărora le-a generat. Jurisprudență

(5) Contribuabilii sunt obligați să evidențieze veniturile realizate și cheltuielile efectuate din activitățile desfășurate, prin întocmirea registrelor sau a oricăror alte documente prevăzute de lege. Jurisprudență, Doctrină (1), Comentarii expert (1)

(6) Contribuabilii sunt obligați să utilizeze pentru activitatea desfășurată documente primare și de evidență contabilă stabilite prin lege, achiziționate numai de la unitățile stabilite prin normele legale în vigoare, și să completeze integral rubricile formularelor, corespunzător operațiunilor înregistrate. Jurisprudență

(7) Organul fiscal poate lua în considerare orice evidențe relevante pentru impunere ținute de contribuabil. Jurisprudență

Acesta este un fragment din Codul de Procedură Fiscală din 2003. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Comentarii expert:

Corelații cu alte norme privind păstrarea și arhivarea documentelor - Horatiu Sasu
Cu privire la arhivare prevederile de mai sus fac trimitere la:
• art. 25-26 și 35 alin. (3) din Legea contabilității nr. 82/1991 republicată
[ Mai mult... ]

La ce NU ne obligă textul legal? - Horatiu Sasu
Conform textului de lege, nu este obligatorie păstrarea evidențelor contabile și fiscale exclusiv la sediul social al contribuabilului, acestea putând fi păstrate și la sediile secundare ale acestuia sau chiar la o societate autorizată conform legii să presteze servicii de arhivare. Desigur, contribuabilii pot să păstreze aceste evidențe financiar-contabile la un sediu secundar din afara granițelor țării sau la o societate autorizată, din afara granițelor țării, care prestează servicii de arhivare. [ Mai mult... ]

Obligație de reconstituire a documentelor la societățile lichidate? - Horatiu Sasu
În caz de pierdere, sustragere sau distrugere a unor documente contabile – arată Legea contabilității nr. 82/1991 - se vor lua măsuri de reconstituire a acestora în termen de maximum 30 de zile de la constatare. Se pune întrebarea dacă această obligație subzistă și la societățile lichidate. Evident, și în cazul acestora este valabilă obligația păstrării documentelor în termenul prevăzut de lege. Procedural, însă, punctul 42 din Ordinul Ministrului Economiei și Finanțelor nr. 3512/2008 privind documentele financiar-contabile, punct care vizează reconstituirea documentelor la inițiativa organului de conducere, nu mai poate fi pus în aplicare deoarece nu mai există organe de conducere pentru societatea lichidată.
Este foarte adevărat că un alt act normativ – Legea arhivelor nr. 16/1996 – dispune că în cazul încetării, în condițiile legii, a activității unei persoane fizice autorizate sau a activității unui profesionist care își desfășoară activitatea în baza unei legi speciale, care sunt creatori de documente, sau în cazul în care aceștia solicită, în mod expres, preluarea arhivei deja create, documentele care alcătuiesc arhiva se pot prelua de către persoana fizică asociată, de către profesionistul asociat sau de către organizația profesională din care aceștia fac parte, dar:
[ Mai mult... ]

Veniturile trecute în caiet: consecințe privind evaziunea fiscală și evitarea acestora de către contribuabil - Horatiu Sasu
În practica judiciară, într-o speță de referință s-a decis că un caiet cu evidența încasărilor zilnice, provenite din vânzările de mărfuri - întocmit de o vânzătoare, fără cunoștința administratorului - trimis în judecată pentru săvârșirea altei infracțiuni de evaziune fiscală, NU CONSTITUIE DOCUMENT DE EVIDENȚĂ CONTABILĂ DUBLĂ și, în consecință, nu este realizată infracțiunea de evaziune fiscală. Pentru a se dovedi evaziunea nu este suficientă existența unui caiet cu cifre: datele trebuie coroborate cu mărturiile salariaților și numai atunci se poate condamna cineva pentru o faptă gravă cum este evaziunea fiscală (Tribunalul București, secția a II-a penală, decizia penală nr. 308 A/24 februarie 1999). Speța este valabilă în prezent pentru livrările de produse și prestările de servicii efectuate către persoane fizice, cât și pentru persoane juridice. Ceea ce dorim să subliniem este că simpla prezumție a organelor de control nu este suficientă pentru a incrimina un contribuabil. Această prezumție trebuie coroborate cu alte mijloace de probă – cum sunt de exemplu declarațiile vânzătorilor, facturi neînregistrate etc. – pentru ca sistemul de probe să prindă contur. În lipsa recunoașterii martorilor evaziunea fiscală – chiar reală – nu poate fi dovedită. Așadar, organele de control trebuie să obțină declarații complete ale vânzătorilor, conducătorilor auto ai societății etc., pentru a avea câștig de cauză. [ Mai mult... ]

Doctrină:

Codul de procedură fiscală. Comentarii și explicații, ediția 1
    Înregistrarea fiscală este o operațiune necesară pentru asigurarea unei mai bune colectări a veniturilor statului, constituind o premisă a organizării sistematice a activității de încasare a veniturilor din impozite și taxe. În lipsa înregistrării fiscale, activitatea organelor fiscale ar fi fost mult îngreunată, fiind imposibilă sau cel puțin extrem de dificilă ținerea unei evidențe a obligațiilor de plată ale contribuabililor. Finalitatea procedurii de înregistrare fiscală o constituie atribuirea pentru fiecare contribuabil a unui cod de identificare fiscală, având drept rol individualizarea contribuabilului în raporturile de drept material și procedural fiscal1. [ Mai mult... ] 

.....
    Prevederile articolului în cauză trebuie coroborate cu cele ale art. 155 alin. (5) Codul fiscal. (în cazul facturilor), precum și cu cele reglementate de O.M.F.P. nr. 2226/20062 (în cazul celorlalte documente justificative). De asemenea, prevederile de mai sus completează art. 29 din Legea nr. 26/1990 privind Registrul comerțului, potrivit cu care comerciantul este obligat să menționeze pe facturi, oferte, comenzi, tarife, prospecte și orice alte documente întrebuințate în comerț, numele/denumirea, sediul social, codul unic de înregistrare și, dacă este cazul, codul numeric personal. Sunt exceptate bonurile fiscale emise de aparatele de marcat electronice, care vor cuprinde elementele prevăzute de legislația din domeniu). După cum se observă, excepția prevăzută în partea finală aart. 29 din Legea nr. 26/1990 nu mai este prevăzută și în art. 73 Codul de procedură fiscală. Articolul din Legea nr. 26/1990 trimite însă la „legislația în domeniu”, așadar tot la legislația fiscală, deci contribuabilul comerciant va trebui să scrie și pe bonul fiscal codul de identificare propriu. [ Mai mult... ] 
.....
    Din economia textului de lege rezultă obligația de declarare asediilor secundare (fie în țară, fie în străinătate) de către contribuabili, în termen de 30 de zile de la înființarea acestora. Acest fapt se operaționalizează în practică prin întocmirea și depunerea la organul fiscal competent fie adeclarației de înregistrare fiscală [[conform art. 75 alin. (2) Codul de procedură fiscală.], fie adeclarației de mențiuni [conform art. 75 alin. (1) Codul de procedură fiscală.] – dacă înființarea acestora are loc ulterior eliberării certificatului de înregistrare fiscală) –, păstrându-se obligativitatea declarării în termenul de 30 de zile. Ce se întâmplă dacă organul fiscal constată fie nedeclararea în termen, fie nedeclararea după expirarea termenului de 30 de zile? Abaterea în cauză, ca și regulă generală, constituie ofaptă contravențională reglementată de art. 219 alin. (1) lit. a). Dacă însă fapta respectivă afost săvârșită în scopul sustragerii de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, ne aflăm în circumstanțele prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, conform căruia constituie infracțiune de evaziune fiscală „sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictivă ori declararea inexactă cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate”. [ Mai mult... ] 
Evaziunea fiscală. Comentarii și explicații, ediția 3
    Potrivit art. 74 Codul de procedură fiscală., contribuabilii au obligația de adeclara organului fiscal competent din subordinea A.N.A.F., în termen de 30 de zile, înființarea de sedii secundare, iar contribuabilii cu domiciliul fiscal în România au obligația de adeclara în termen de 30 de zile înființarea de filiale și sedii secundare în străinătate. [ Mai mult... ] 

Codul de procedură fiscală. Comentarii și explicații, ediția 1
    Din economia textului de lege rezultă obligația de declarare asediilor secundare (fie în țară, fie în străinătate) de către contribuabili, în termen de 30 de zile de la înființarea acestora. Acest fapt se operaționalizează în practică prin întocmirea și depunerea la organul fiscal competent fie adeclarației de înregistrare fiscală [[conform art. 75 alin. (2) Codul de procedură fiscală.], fie adeclarației de mențiuni [conform art. 75 alin. (1) Codul de procedură fiscală.] – dacă înființarea acestora are loc ulterior eliberării certificatului de înregistrare fiscală) –, păstrându-se obligativitatea declarării în termenul de 30 de zile. Ce se întâmplă dacă organul fiscal constată fie nedeclararea în termen, fie nedeclararea după expirarea termenului de 30 de zile? Abaterea în cauză, ca și regulă generală, constituie ofaptă contravențională reglementată de art. 219 alin. (1) lit. a). Dacă însă fapta respectivă afost săvârșită în scopul sustragerii de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, ne aflăm în circumstanțele prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, conform căruia constituie infracțiune de evaziune fiscală „sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictivă ori declararea inexactă cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate”. [ Mai mult... ] 

Pot fi de interes:

Codul de Procedură Fiscală:
Dispoziții generale
Dispoziții generale privind raportul de drept material fiscal
Dispoziții procedurale generale
Înregistrarea fiscală și evidența contabilă și fiscală
Declarația fiscală
Stabilirea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat
Inspecția fiscală
Colectarea creanțelor fiscale
Soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale
Sancțiuni
Dispoziții tranzitorii și finale
Reviste:
SESIUNE DE ÎNDRUMARE ȘI ASISTENȚĂ CONTRIBUABILI din 12 august 2015 - Veniturile din activități agricole, silvicultură și piscicultură
Ordinul MFP nr. 35/2014 privind modificarea formularelor de înregistrare fiscală a contribuabililor
Sesiune de îndrumare și asistență contribuabili din 06 ianuarie 2016 - Modificarea domiciliului fiscal
SESIUNE DE ÎNDRUMARE ȘI ASISTENȚĂ CONTRIBUABILI din 18 noiembrie 2015 - Documentele jutificative necesare în vederea obținerii unor documente sau autorizații emise de ANAF
COMUNICAREA TITLULUI DE CREANȚĂ FISCALĂ PRIN PUBLICITATE. CONDIȚII
Trimitere preliminară - SC Paper Consult SRL împotriva Direcției Regionale a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, administrației Județene a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud - Fiscalitate - Taxa pe valoarea adăugată (TVA) - Directiva 2006/112/CE - Drept de deducere - Condiții de exercitare - Articolul 273 - Măsuri naționale - Combaterea fraudei și a evaziunii fiscale - Factură emisă de un contribuabil declarat «inactiv» de administrația fiscală - Risc de fraudă - Refuzarea dreptului de deducere - Proporționalitate - Refuzul de a lua în considerare dovezi privind absența unei fraude sau a unei pierderi fiscale - Limitarea în timp a efectelor hotărârii care urmează a fi pronunțată - Lipsă
Revista Curierul Fiscal nr. 10/2017
Modificări Declarația 112, facilitați construcții
Ordinul ANAF nr. 235/2014 privind Procedura de modificare, din oficiu, a vectorului fiscal cu privire la TVA
Revista Curierul Fiscal nr. 9/2018
Doctrină:
Evaziunea fiscală. Comentarii și explicații, ediția 3
Codul de procedură fiscală. Comentarii și explicații, ediția 1
Controverse actuale în fiscalitate. Comentarii și soluții, Vol 1, ediția 1
TVA național vs. intracomunitar: cazuri și necazuri, Vol 1, ediția 1
Referințe în cărți:
TVA național vs. intracomunitar - Cazuri și necazuri
;
se încarcă...