Dispoziții procedurale generale | Codul de Procedură Fiscală

Acesta este un fragment din Codul de Procedură Fiscală din 2003. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

TITLUL III Dispoziții procedurale generale

CAPITOLUL I Competența organului fiscal

ARTICOLUL 32 Competența generală Referințe (1), Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (1)

(1) Organele fiscale au competență generală privind administrarea creanțelor fiscale, exercitarea controlului și emiterea normelor de aplicare a prevederilor legale în materie fiscală. Jurisprudență

(2) În cazul impozitului pe venit, prin hotărâre a Guvernului se poate stabili altă competență specială de administrare. Modificări (1), Jurisprudență

(3) Impozitele, taxele și alte sume care se datorează, potrivit legii, în vamă sunt administrate de către organele vamale. Jurisprudență

ARTICOLUL 33 Competența teritorială Referințe (1), Derogări (1), Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (1)

(1) Pentru administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat, competența revine acelui organ fiscal, județean, local sau al municipiului București stabilit prin ordin al ministrului economiei și finanțelor, la propunerea președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în a cărui rază teritorială se află domiciliul fiscal al contribuabilului sau al plătitorului de venit, în cazul impozitelor și contribuțiilor realizate prin stopaj la sursă, în condițiile legii. Modificări (1), Puneri în aplicare (1), Referințe (5), Jurisprudență, Reviste (2)

(2) În cazul contribuabililor nerezidenți care desfășoară activități pe teritoriul României prin unul sau mai multe sedii permanente, competența revine organului fiscal pe a cărui rază teritorială se află situat fiecare sediu permanent. În cazul în care activitatea unui sediu permanent se desfășoară pe raza teritorială a mai multor organe fiscale, competența revine acelui organ fiscal în a cărui rază teritorială începe activitatea acelui sediu permanent. Modificări (1), Jurisprudență

(3) Pentru administrarea de către organele fiscale din subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală a creanțelor fiscale datorate de marii contribuabili, inclusiv de sediile secundare ale acestora, competența poate fi stabilită în sarcina altor organe fiscale decât cele prevăzute la alin. (1), prin ordin al ministrului economiei și finanțelor, la propunerea președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală. Modificări (1), Puneri în aplicare (1), Referințe (1), Jurisprudență

ARTICOLUL 34 Competența în cazul sediilor secundare Modificări (2), Jurisprudență, Doctrină (1)

În cazul în care contribuabilul are, potrivit legii, obligații de plată la sedii secundare, competența teritorială pentru administrarea acestora revine organului fiscal în a cărui rază teritorială acestea se află situate.

ARTICOLUL 35 Competența teritorială a compartimentelor de specialitate ale autorităților administrației publice locale Modificări (1), Derogări (1), Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (1)

Compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale sunt competente pentru administrarea impozitelor, taxelor și a altor sume datorate bugetelor locale ale unităților administrativ-teritoriale.

ARTICOLUL 36 Competența specială Referințe (1), Jurisprudență, Doctrină (1)

(1) În situația în care contribuabilul nu are domiciliu fiscal, competența teritorială revine organului fiscal în raza căruia se face constatarea actului sau faptului supus dispozițiilor legale fiscale. Reviste (1)

(2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și pentru luarea de urgență a măsurilor legale ce se impun în cazurile de dispariție a elementelor de identificare a bazei de impunere reale, precum și în caz de executare silită.

(3) Pentru administrarea de către organele fiscale din subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală a creanțelor datorate de contribuabilii nerezidenți, care nu au pe teritoriul României un sediu permanent, competența revine organului fiscal stabilit prin ordin al ministrului economiei și finanțelor, la propunerea președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală. Puneri în aplicare (1), Reviste (1)

ARTICOLUL 37 Conflictul de competență Jurisprudență, Doctrină (1)

(1) Există conflict de competență când două sau mai multe organe fiscale se declară deopotrivă competente sau necompetente. În acest caz organul fiscal care s-a învestit primul sau care s-a declarat ultimul necompetent va continua procedura în derulare și va solicita organului ierarhic superior comun să hotărască asupra conflictului. Jurisprudență

(2) În situația în care organele fiscale între care apare conflictul de competență nu sunt subordonate unui organ ierarhic comun, conflictul de competență ivit se soluționează de către Comisia fiscală centrală din cadrul Ministerului Economiei și Finanțelor.

(3) În cazul bugetelor locale, Comisia fiscală centrală se completează cu câte un reprezentant al Asociației Comunelor din România, Asociației Orașelor din România, Asociației Municipiilor din România, Uniunii Naționale a Consiliilor Județene din România, precum și al Ministerului Internelor și Reformei Administrative.

ARTICOLUL 38 Acord asupra competenței Jurisprudență, Doctrină (1)

Cu acordul organului fiscal care, conform prevederilor prezentului cod, deține competența teritorială, precum și al contribuabilului în cauză, un alt organ fiscal poate prelua activitatea de administrare a acestuia. Jurisprudență, Comentarii expert (1)

ARTICOLUL 39 Conflictul de interese Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență, Doctrină (1)

Funcționarul public din cadrul organului fiscal implicat într-o procedură de administrare se află în conflict de interese, dacă: Jurisprudență

a) în cadrul procedurii respective acesta este contribuabil, este soț/soție al/a contribuabilului, este rudă până la gradul al treilea inclusiv a contribuabilului, este reprezentant sau împuternicit al contribuabilului; Reviste (1)

b) în cadrul procedurii respective poate dobândi un avantaj ori poate suporta un dezavantaj direct; Jurisprudență

c) există un conflict între el, soțul/soția, rudele sale până la gradul al treilea inclusiv și una dintre părți sau soțul/soția, rudele părții până la gradul al treilea inclusiv;

d) în alte cazuri prevăzute de lege.

ARTICOLUL 40 Abținerea și recuzarea Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență, Doctrină (1)

(1) Funcționarul public care știe că se află în una dintre situațiile prevăzute la art. 39 este obligat să înștiințeze conducătorul organului fiscal și să se abțină de la îndeplinirea procedurii.

(2) În cazul în care conflictul de interese se referă la conducătorul organului fiscal, acesta este obligat să înștiințeze organul ierarhic superior.

(3) Abținerea se propune de funcționarul public și se decide de îndată de conducătorul organului fiscal sau de organul ierarhic superior.

(4) Contribuabilul implicat în procedura în derulare poate solicita recuzarea funcționarului public aflat în conflict de interese. Respingeri de neconstituționalitate (1)

(5) Recuzarea funcționarului public se decide de îndată de către conducătorul organului fiscal sau de organul fiscal ierarhic superior. Decizia prin care se respinge cererea de recuzare poate fi atacată la instanța judecătorească competentă. Cererea de recuzare nu suspendă procedura de administrare în derulare. Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență, Comentarii expert (1)

CAPITOLUL II Actele emise de organele fiscale

ARTICOLUL 41 Noțiunea de act administrativ fiscal Jurisprudență, Reviste (15), Doctrină (1)

În înțelesul prezentului cod, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale. Jurisprudență, Comentarii expert (2)

ARTICOLUL 42 Soluția fiscală individuală anticipată și acordul de preț în avans Puneri în aplicare (1), Referințe (1), Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (1)

(1) Soluția fiscală individuală anticipată este actul administrativ emis de Agenția Națională de Administrare Fiscală în vederea soluționării unei cereri a contribuabilului, referitoare la reglementarea unor situații fiscale de fapt viitoare. Modificări (1), Jurisprudență

(2) Acordul de preț în avans este actul administrativ emis de Agenția Națională de Administrare Fiscală în vederea soluționării unei cereri a contribuabilului, referitoare la stabilirea condițiilor și modalităților în care urmează să fie determinate, pe parcursul unei perioade fixe, prețurile de transfer, în cazul tranzacțiilor efectuate între persoane afiliate, astfel cum sunt definite în Codul fiscal. Modificări (1), Jurisprudență, Doctrină (1)

(3) Soluția fiscală individuală anticipată sau acordul de preț în avans se comunică numai contribuabilului căruia îi sunt destinate. Jurisprudență

(4) Soluția fiscală individuală anticipată și acordul de preț în avans sunt opozabile și obligatorii față de organele fiscale, numai dacă termenii și condițiile acestora au fost respectate de contribuabil.

(5) Prin cerere contribuabilul propune conținutul soluției fiscale individuale anticipate sau al acordului de preț în avans, după caz.

(6) În soluționarea cererii contribuabilului se emite soluția fiscală individuală anticipată sau acordul de preț în avans. În situația în care contribuabilul nu este de acord cu soluția fiscală individuală anticipată sau cu acordul de preț în avans emis, va transmite, în termen de 15 zile de la comunicare, o notificare la organul fiscal emitent. Soluția fiscală individuală anticipată sau acordul de preț în avans pentru care contribuabilul a transmis o notificare organului fiscal emitent nu produce niciun efect juridic.

(7) Contribuabilul, titular al unui acord de preț în avans, are obligația de a depune anual la organul emitent al acordului un raport privind modul de realizare a termenilor și condițiilor acordului în anul de raportare. Raportul se depune până la termenul prevăzut de lege pentru depunerea situațiilor financiare anuale.

(8) Soluția fiscală individuală anticipată și acordul de preț în avans nu mai sunt valabile dacă prevederile legale de drept material fiscal în baza cărora a fost luată decizia se modifică.

(9) Pentru emiterea unei soluții fiscale individuale anticipate, precum și pentru emiterea sau modificarea unui acord de preț în avans, emitentul încasează tarife care se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

(10) Contribuabilul solicitant are dreptul la restituirea tarifului achitat în cazul în care organul fiscal competent respinge emiterea/modificarea soluției fiscale individuale anticipate sau a acordului de preț în avans ori se întrerupe procedura de emitere, în condițiile aprobate prin hotărâre a Guvernului. Modificări (1)

(11) Termenul pentru emiterea unui acord de preț în avans este de 12 luni în cazul unui acord unilateral, respectiv de 18 luni în cazul unui acord bilateral sau multilateral, după caz. Termenul pentru emiterea soluției fiscale individuale anticipate este de 45 de zile. Dispozițiile art. 70 sunt aplicabile în mod corespunzător. Modificări (1)

(12) Procedura referitoare la emiterea soluției fiscale individuale anticipate și a acordului de preț în avans va fi aprobată prin hotărâre a Guvernului. Comentarii expert (1)

ARTICOLUL 43 Conținutul și motivarea actului administrativ fiscal Modificări (1), Jurisprudență, Reviste (9), Doctrină (1)

(1) Actul administrativ fiscal se emite numai în formă scrisă. Jurisprudență

(2) Actul administrativ fiscal cuprinde următoarele elemente: Jurisprudență, Reviste (5)

a) denumirea organului fiscal emitent; Jurisprudență

b) data la care a fost emis și data de la care își produce efectele; Jurisprudență

c) datele de identificare a contribuabilului sau a persoanei împuternicite de contribuabil, după caz; Jurisprudență, Reviste (1)

d) obiectul actului administrativ fiscal; Jurisprudență

e) motivele de fapt; Jurisprudență, Reviste (1)

f) temeiul de drept; Jurisprudență

g) numele și semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii; Jurisprudență

h) ștampila organului fiscal emitent; Jurisprudență

i) posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestației și organul fiscal la care se depune contestația; Jurisprudență

j) mențiuni privind audierea contribuabilului. Jurisprudență

(3) Actul administrativ fiscal emis în condițiile alin. (2) prin intermediul mijloacelor informatice este valabil și în cazul în care nu poartă semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, și ștampila organului emitent, dacă îndeplinește cerințele legale aplicabile în materie. Modificări (1), Respingeri de neconstituționalitate (4), Jurisprudență, Reviste (1)

(4) Prin ordin al ministrului economiei și finanțelor se stabilesc categoriile de acte administrative care se emit în condițiile alin. (3). Modificări (1), Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență, Reviste (1)

ARTICOLUL 44 Comunicarea actului administrativ fiscal Modificări (1), Jurisprudență, Reviste (14), Doctrină (1)

(1) Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat. În situația contribuabililor fără domiciliu fiscal în România, care și-au desemnat împuternicit potrivit art. 18 alin. (4), precum și în situația numirii unui curator fiscal, în condițiile art. 19, actul administrativ fiscal se comunică împuternicitului sau curatorului, după caz. Jurisprudență, Reviste (3)

(2) Actul administrativ fiscal se comunică după cum urmează: Modificări (2), Respingeri de neconstituționalitate (3), Jurisprudență, Reviste (9), Doctrină (2)

a) prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură, data comunicării fiind data ridicării sub semnătură a actului; Jurisprudență

b) prin remiterea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicării fiind data remiterii sub semnătură a actului; Jurisprudență

c) prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia; Puneri în aplicare (1), Jurisprudență

d) prin publicitate. Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență

(3) Comunicarea prin publicitate se face prin afișarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afișarea se face, concomitent, la sediul acestora și pe pagina de internet a autorității administrației publice locale respective. În lipsa paginii de internet proprii, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului județean. În toate cazurile, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului. Admiteri de neconstituționaliate parțială sau cu rezervă de interpretare (1), Respingeri de neconstituționalitate (8), Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (1)

(4) Dispozițiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător. Jurisprudență

ARTICOLUL 45 Opozabilitatea actului administrativ fiscal Puneri în aplicare (1), Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență, Reviste (8), Doctrină (2)

Actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menționată în actul administrativ comunicat, potrivit legii. Jurisprudență

ARTICOLUL 46 Nulitatea actului administrativ fiscal Modificări (1), Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență, Reviste (6), Doctrină (1), Librăria Indaco (1)

Lipsa unuia dintre elementele actului administrativ fiscal, referitoare la numele, prenumele și calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, numele și prenumele ori denumirea contribuabilului, a obiectului actului administrativ sau a semnăturii persoanei împuternicite a organului fiscal, cu excepția prevăzută la art. 43 alin. (3), atrage nulitatea acestuia. Nulitatea se poate constata la cerere sau din oficiu.

ARTICOLUL 47 Desființarea sau modificarea actelor administrative fiscale Modificări (1), Jurisprudență, Reviste (5), Doctrină (1)

Actul administrativ fiscal poate fi modificat sau desființat în condițiile prezentului cod. Jurisprudență, Reviste (1)

ARTICOLUL 48 Îndreptarea erorilor materiale Modificări (1), Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (1)

Organul fiscal poate îndrepta erorile materiale din cuprinsul actului administrativ fiscal, din oficiu sau la cererea contribuabilului. Actul administrativ corectat se va comunica contribuabilului, potrivit legii. Jurisprudență

CAPITOLUL III Administrarea și aprecierea probelor

SECȚIUNEA 1 Dispoziții generale

ARTICOLUL 49 Mijloace de probă Modificări (1), Jurisprudență, Reviste (4), Doctrină (1)

(1) Pentru determinarea stării de fapt fiscale, organul fiscal, în condițiile legii, administrează mijloace de probă, putând proceda la: Jurisprudență

a) solicitarea informațiilor, de orice fel, din partea contribuabililor și a altor persoane; Jurisprudență

b) solicitarea de expertize; Jurisprudență

c) folosirea înscrisurilor; Jurisprudență

d) efectuarea de cercetări la fața locului.

(2) Probele administrate vor fi coroborate și apreciate ținându-se seama de forța lor doveditoare recunoscută de lege. Jurisprudență

ARTICOLUL 50 Dreptul organului fiscal de a solicita prezența contribuabilului la sediul său Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (1)

Organul fiscal poate solicita prezența contribuabilului la sediul său pentru a da informații și lămuriri necesare stabilirii situației sale fiscale reale. Odată cu această solicitare, când este cazul, organul fiscal va indica și documentele pe care contribuabilul este obligat să le prezinte.

ARTICOLUL 51 Comunicarea informațiilor între organele fiscale Jurisprudență, Doctrină (1)

Dacă într-o procedură fiscală se constată fapte care prezintă importanță pentru alte raporturi juridice fiscale, organele fiscale își vor comunica reciproc informațiile deținute.

SECȚIUNEA a 2-a Informații și expertize

ARTICOLUL 52 Obligația de a furniza informații Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (1)

(1) Contribuabilul sau altă persoană împuternicită de acesta are obligația de a furniza organului fiscal informațiile necesare pentru determinarea stării de fapt fiscale. Organul fiscal poate solicita informații și altor persoane numai atunci când starea de fapt fiscală nu a fost clarificată de către contribuabil. Informațiile furnizate de alte persoane vor fi luate în considerare numai în măsura în care sunt confirmate și de alte mijloace de probă. Modificări (1), Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (1)

(2) Cererea de furnizare a informațiilor se formulează în scris și va specifica natura informațiilor solicitate pentru determinarea stării de fapt fiscale și documentele care susțin informațiile furnizate. Comentarii expert (1)

(3) Declarația persoanelor obligate potrivit alin. (1) să furnizeze informații va fi, după caz, prezentată sau consemnată în scris.

(4) În situația în care persoana obligată să furnizeze informația în scris este, din motive independente de voința sa, în imposibilitate de a scrie, organul fiscal întocmește un proces-verbal.

ARTICOLUL 53 Furnizarea periodică de informații Referințe (1), Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (1)

(1) Contribuabilii sunt obligați să furnizeze periodic organelor fiscale informații referitoare la activitatea desfășurată.

(2) Furnizarea informațiilor prevăzute la alin. (1) se face prin completarea unei declarații pe proprie răspundere.

(3) Natura informațiilor, periodicitatea, precum și modelul declarațiilor se aprobă prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

ARTICOLUL 54 Obligația băncilor de a furniza informații Jurisprudență, Doctrină (1), Comentarii expert (1)

(1) Băncile sunt obligate să comunice organelor fiscale lista titularilor persoane fizice, juridice sau orice alte entități fără personalitate juridică ce deschid ori închid conturi, forma juridică pe care aceștia o au și domiciliul sau sediul acestora. Comunicarea se va face bilunar, cu referire la conturile deschise sau închise în perioada anterioară acesteia și va fi adresată Ministerului Economiei și Finanțelor. Jurisprudență

(2) Ministerul Economiei și Finanțelor împreună cu Banca Națională a României vor elabora proceduri privind transmiterea informațiilor prevăzute la alin. (1).

(3) Ministerul Economiei și Finanțelor, la cererea justificată a autorităților publice centrale și locale, va transmite informațiile deținute în baza alin. (1), în scopul îndeplinirii de către aceste autorități a atribuțiilor prevăzute de lege.

ARTICOLUL 55 Expertiza Jurisprudență, Doctrină (1)

(1) Ori de câte ori consideră necesar, organul fiscal are dreptul să apeleze la serviciile unui expert pentru întocmirea unei expertize. Organul fiscal este obligat să comunice contribuabilului numele expertului. Jurisprudență

(2) Contribuabilul poate să numească un expert pe cheltuiala proprie. Jurisprudență

(3) Experții au obligația să păstreze secretul fiscal asupra datelor și informațiilor pe care le dobândesc.

(4) Expertiza se întocmește în scris.

(5) Onorariile stabilite pentru expertizele prevăzute de prezentul articol vor fi plătite de la bugetele organelor fiscale care au apelat la serviciile expertului, după caz.

SECȚIUNEA a 3-a Verificarea înscrisurilor și cercetarea la fața locului

ARTICOLUL 56 Prezentarea de înscrisuri Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (1), Librăria Indaco (1)

(1) În vederea stabilirii stării de fapt fiscale, contribuabilul are obligația să pună la dispoziția organului fiscal registre, evidențe, documente de afaceri și orice alte înscrisuri. Organul fiscal are dreptul de a solicita și altor persoane înscrisuri, dacă starea de fapt fiscală nu a fost clarificată pe baza înscrisurilor puse la dispoziție de către contribuabili. Modificări (1), Jurisprudență, Doctrină (1)

(2) Organul fiscal poate solicita punerea la dispoziție a înscrisurilor la sediul său ori la domiciliul fiscal al persoanei obligate să le prezinte. Jurisprudență, Doctrină (2)

(3) Organul fiscal are dreptul să rețină, în scopul protejării împotriva înstrăinării sau distrugerii, documente, acte, înscrisuri, registre și documente financiar-contabile sau orice element material care face dovada stabilirii, înregistrării și achitării obligațiilor fiscale de către contribuabili, pe o perioadă de maximum 30 de zile. În cazuri excepționale, cu aprobarea conducătorului organului fiscal, perioada de reținere poate fi prelungită cu maximum 90 de zile. Jurisprudență, Doctrină (1)

ARTICOLUL 57 Cercetarea la fața locului Referințe (1), Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (2), Comentarii expert (1)

(1) În condițiile legii, organul fiscal poate efectua o cercetare la fața locului, întocmind în acest sens proces-verbal. Jurisprudență

(2) Contribuabilii au obligația să permită funcționarilor împuterniciți de organul fiscal pentru a efectua o cercetare la fața locului, precum și experților folosiți pentru această acțiune intrarea acestora pe terenuri, în încăperi și în orice alte incinte, în măsura în care acest lucru este necesar pentru a face constatări în interes fiscal. Respingeri de neconstituționalitate (2), Jurisprudență, Reviste (2)

(3) Deținătorii terenurilor ori incintelor respective vor fi înștiințați în timp util despre cercetare, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 97 alin. (1) lit. b). Persoanele fizice vor fi informate asupra dreptului de a refuza intrarea în domiciliu sau reședință. Reviste (1)

(4) În caz de refuz, intrarea în domiciliul sau în reședința persoanei fizice se face cu autorizarea instanței judecătorești competente, dispozițiile privind ordonanța președințială din Codul de procedură civilă fiind aplicabile. Reviste (1)

(5) La cererea organului fiscal, organele de poliție, jandarmerie ori alți agenți ai forței publice sunt obligați să îi acorde sprijinul pentru aplicarea prevederilor prezentului articol. Reviste (1)

SECȚIUNEA a 4-a Dreptul de a refuza furnizarea de dovezi

ARTICOLUL 58 Dreptul rudelor de a refuza furnizarea de informații, efectuarea de expertize și prezentarea unor înscrisuri Doctrină (1)

(1) Soțul/soția și rudele contribuabilului până la gradul al treilea inclusiv pot refuza furnizarea de informații, efectuarea de expertize, precum și prezentarea unor înscrisuri.

(2) Persoanele prevăzute la alin. (1) vor fi înștiințate asupra acestui drept. Reviste (1)

ARTICOLUL 59 Dreptul altor persoane de a refuza furnizarea de informații Jurisprudență, Doctrină (1)

(1) Pot refuza să furnizeze informații cu privire la datele de care au luat cunoștință în exercitarea activității lor preoții, avocații, notarii publici, consultanții fiscali, executorii judecătorești, auditorii, experții contabili, medicii și psihoterapeuții, cu excepția informațiilor cu privire la îndeplinirea obligațiilor fiscale stabilite de lege în sarcina lor. Jurisprudență, Reviste (1)

(2) Sunt asimilate persoanelor prevăzute la alin. (1) asistenții, precum și persoanele care participă la activitatea profesională a acestora.

(3) Persoanele prevăzute la alin. (1), cu excepția preoților, pot furniza informații, cu acordul persoanei despre care au fost solicitate informațiile. Jurisprudență, Reviste (1)

(4) În regim derogatoriu de la prevederile alin. (1)-(3), în vederea clarificării și stabilirii reale a situației fiscale a contribuabililor, compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale au competența de a solicita informații și documente cu relevanță fiscală ori pentru identificarea contribuabililor sau a materiei impozabile ori taxabile, după caz, iar notarii publici, avocații, executorii judecătorești, organele de poliție, organele vamale, serviciile publice comunitare regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor, serviciile publice comunitare pentru eliberarea pașapoartelor simple, serviciile publice comunitare de evidență a persoanelor, precum și orice altă entitate care deține informații ori documente cu privire la bunuri impozabile sau taxabile, după caz, ori la persoane care au calitatea de contribuabil, au obligația furnizării acestora fără plată. Modificări (1), Jurisprudență, Doctrină (1)

SECȚIUNEA a 5-a Colaborarea dintre autoritățile publice

ARTICOLUL 60 Obligația autorităților și instituțiilor publice de a furniza informații și de a prezenta acte Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (1)

Autoritățile publice, instituțiile publice și de interes public, centrale și locale, precum și serviciile deconcentrate ale autorităților publice centrale vor furniza informații și acte organelor fiscale, la cererea acestora. Jurisprudență

ARTICOLUL 61 Colaborarea dintre autoritățile publice, instituțiile publice sau de interes public Jurisprudență, Doctrină (1)

(1) Autoritățile publice, instituțiile publice sau de interes public sunt obligate să colaboreze în realizarea scopului prezentului cod. Jurisprudență

(2) Nu constituie activitate de colaborare acțiunile întreprinse de autoritățile prevăzute la alin. (1), în conformitate cu atribuțiile ce le revin potrivit legii.

(3) Organul fiscal care solicită colaborarea răspunde pentru legalitatea solicitării, iar autoritatea solicitată răspunde pentru datele furnizate.

ARTICOLUL 62 Condiții și limite ale colaborării Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (1)

(1) Colaborarea dintre autoritățile publice, instituțiile publice sau de interes public se realizează în limita atribuțiilor ce le revin potrivit legii. Jurisprudență

(2) Dacă autoritatea publică, instituția publică sau de interes public solicitată refuză colaborarea, autoritatea publică superioară ambelor organe va decide. Dacă o asemenea autoritate nu există, decizia va fi luată de autoritatea superioară celei solicitate.

ARTICOLUL 63 Colaborarea interstatală dintre autoritățile publice Jurisprudență, Doctrină (1)

(1) În baza convențiilor internaționale, organele fiscale vor colabora cu autoritățile fiscale similare din alte state. Jurisprudență

(2) În lipsa unei convenții, organele fiscale pot acorda sau pot solicita colaborarea altei autorități fiscale din alt stat pe bază de reciprocitate. Jurisprudență

SECȚIUNEA a 6-a Sarcina probei

ARTICOLUL 64 Forța probantă a documentelor justificative și evidențelor contabile Jurisprudență, Doctrină (1)

Documentele justificative și evidențele contabile ale contribuabilului constituie probe la stabilirea bazei de impunere. În cazul în care există și alte acte doveditoare, acestea vor fi luate în considerare la stabilirea bazei de impunere. Jurisprudență

ARTICOLUL 65 Sarcina probei în dovedirea situației de fapt fiscale Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (1)

(1) Contribuabilul are sarcina de a dovedi actele și faptele care au stat la baza declarațiilor sale și a oricăror cereri adresate organului fiscal. Jurisprudență, Reviste (1)

(2) Organul fiscal are sarcina de a motiva decizia de impunere pe bază de probe sau constatări proprii. Jurisprudență, Reviste (1), Comentarii expert (2)

ARTICOLUL 66 Dovedirea titularului dreptului de proprietate în scopul impunerii Jurisprudență, Doctrină (1)

(1) În cazul în care constată că anumite bunuri, venituri sau alte valori care, potrivit legii, constituie baza impozabilă sunt deținute de persoane care în mod continuu beneficiază de câștigurile sau de orice foloase obișnuite aduse de acestea și că persoanele respective declară în scris că nu sunt proprietarii bunurilor, veniturilor sau valorilor în cauză, fără să arate însă care sunt titularii dreptului de proprietate, organul fiscal va proceda la stabilirea provizorie a obligației fiscale corespunzătoare în sarcina acelor persoane. Jurisprudență, Reviste (2), Comentarii expert (1)

(2) În condițiile legii, obligația fiscală privind baza impozabilă prevăzută la alin. (1) va putea fi stabilită în sarcina titularilor dreptului de proprietate. Tot astfel aceștia datorează despăgubiri persoanelor care au făcut plata pentru stingerea obligației stabilite potrivit alin. (1). Jurisprudență, Comentarii expert (1)

ARTICOLUL 67 Estimarea bazei de impunere Modificări (1), Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (2)

(1) Dacă organul fiscal nu poate determina mărimea bazei de impunere, acesta trebuie să o estimeze. În acest caz trebuie avute în vedere toate datele și documentele care au relevanță pentru estimare. Estimarea constă în identificarea acelor elemente care sunt cele mai apropiate situației de fapt fiscale. Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (1)

(2) În situațiile în care, potrivit legii, organele fiscale sunt îndreptățite să estimeze baza de impunere, acestea vor avea în vedere prețul de piață al tranzacției sau bunului impozabil, astfel cum este definit de Codul fiscal. Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (1)

CAPITOLUL IV Termene

ARTICOLUL 68 Calcularea termenelor Jurisprudență, Doctrină (1)

Termenele de orice fel privind exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor prevăzute de Codul de procedură fiscală, precum și de alte dispoziții legale aplicabile în materie, dacă legea fiscală nu dispune altfel, se calculează potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă. Jurisprudență, Comentarii expert (7)

ARTICOLUL 69 Prelungirea termenelor Puneri în aplicare (1), Jurisprudență, Doctrină (1)

Termenele pentru depunerea declarațiilor fiscale și termenele stabilite în baza legii de un organ fiscal pot fi prelungite în situații temeinic justificate, potrivit competenței stabilite prin ordin al ministrului economiei și finanțelor. Comentarii expert (2)

ARTICOLUL 70 Termenul de soluționare a cererilor contribuabililor Jurisprudență, Reviste (13), Doctrină (1)

(1) Cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare. Admis recurs în interesul legii (1), Referințe (1), Jurisprudență, Reviste (4), Doctrină (1)

(2) În situațiile în care, pentru soluționarea cererii, sunt necesare informații suplimentare relevante pentru luarea deciziei, acest termen se prelungește cu perioada cuprinsă între data solicitării și data primirii informațiilor solicitate. Referințe (1), Jurisprudență, Reviste (1), Comentarii expert (1)

ARTICOLUL 71 Cazul de forță majoră și cazul fortuit Jurisprudență, Doctrină (1)

(1) Termenele prevăzute de lege pentru îndeplinirea obligațiilor fiscale, după caz, nu încep să curgă sau se suspendă în situația în care îndeplinirea acestor obligații a fost împiedicată de ivirea unui caz de forță majoră sau a unui caz fortuit. Jurisprudență

(2) Obligațiile fiscale se consideră a fi îndeplinite în termen, fără perceperea de majorări de întârziere sau aplicarea de sancțiuni prevăzute de lege, dacă acestea se execută în termen de 60 de zile de la încetarea evenimentelor prevăzute la alin. (1). Modificări (1), Jurisprudență

Acesta este un fragment din Codul de Procedură Fiscală din 2003. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Comentarii expert:

Acordul organului care preia administrarea contribuabilului - Horatiu Sasu
Observăm că nu se cere acordul organului care preia activitatea de administrare a contribuabilului, dar credem că acest acord trebuie să existe. Acest aspect este îndeplinit de drept dacă organul fiscal care preia solicită preluarea, dar nu este atât de limpede reglementat dacă contribuabilul este cel care are inițiativa. [ Mai mult... ]

Aplicație practică în privința probațiunii activităților PFA - Horatiu Sasu
Din 2010 se discută despre problematica activităților dependente la persoane fizice, pe baza criteriilor de la art. 7 alin. (2) din Codul fiscal. Alineatul (2) al art. 74 din Codul de procedură fiscală este în măsură să aducă echilibrul privind sarcina probei. Așadar...
* câtă vreme existența PFA este permisă legal,
[ Mai mult... ]

Atenție la clasificarea actelor de control! - Horatiu Sasu
… pentru că uneori se încearcă încadrarea acestora în alte categorii.
Procesul-verbal de control fiscal este atât un act administrativ în sensul art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 cât și un act administrativ fiscal în sensul art. 41 C.pr.fisc, întrucât emană de la o autoritate publică, exprimă manifestarea unilaterală de voință a acesteia, urmărește executarea legii și, prin stabilirea în sarcina reclamantei a mai multor obligații fiscale, produce efecte juridice de necontestat. Este exclusă așadar calificarea lui – care a fost dată de instanță în speța pe care o analizăm - drept un simplu proces-verbal de constatare la fața locului, întocmit în baza art. 57 C. pr. fisc, al cărui scop este probarea unei situații fiscale de fapt.
[ Mai mult... ]

Completarea cu normele procedurale civile - Horatiu Sasu
Articolul de mai sus trimite la (și se completează în mod obligatoriu cu) art. 181-186 din Noul Cod de procedură civilă. Modul corect de calcul al termenelor în procedura fiscală este important atât pentru introducerea acțiunilor sau aprecierea caracterului lor tardiv (cu depășirea termenului, uneori și numai cu câteva ore) cât și pentru suspendarea sau întreruperea și reluarea cursului prescripției fiscale, aspect extrem de important în procedura fiscală.
De aceea vom analiza separat fiecare situație care poate să aducă dificultăți sau excepții în materia termenelor procedurale fiscale.
[ Mai mult... ]

Doctrină:

Codul de procedură fiscală. Comentarii și explicații, ediția 1
    Termenul de „competență” nu este propriu dreptului, acesta întâlnindu-se și în alte domenii1. 
    1 A se vedea Fl. Marcu, C. Mâneca, Dicționar de neologisme, Ed. Academiei, București, 1978, p. 236. 

    Privită din punct de vedere juridic, problema competenței interesează toate ramurile dreptului, de justa ei rezolvare depinzând cunoașterea organelor chemate să soluționeze problema privind apărarea drepturilor și intereselor persoanelor fizice și juridice în statul de drept2. [ Mai mult... ] 

.....
    Conform articolului pe care îl comentăm, competența revine acelui organ fiscal, județean, local sau al municipiului București stabilit prin ordin al ministrului finanțelor publice, la propunerea președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în a cărui rază teritorială se află domiciliul fiscal al contribuabilului sau al plătitorului de venit. Domiciliul fiscal are importanță în executarea multor proceduri prevăzute de Codul de procedură fiscală [a se vedea art. 44 alin. (2), art. 55 alin. (2), art. 123-125, art. 136-137, art. 141 Codul de procedură fiscală., pct. 111.1. din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal]. [ Mai mult... ] 
.....
    În cazul obligațiilor de plată aferente sediilor secundare (cum ar fi, de exemplu, impozitul pe salarii în cazul în care sediul secundar are mai mult de 5 angajați) administrarea fiscală este de competența organului fiscal în acărui rază teritorială se află sediul secundar. În cazul exemplului de la pct. 3 al comentariilor aferente art. 26 Codul de procedură fiscală., plata impozitului pe salarii se va face la Trezoreria Statului în acărui rază se află sediul secundar, iar pe documentul de plată trebuie menționat, în mod obligatoriu, codul de identificare fiscală și denumirea persoanei juridice, precum și codul de identificare fiscală asediului secundar. [ Mai mult... ] 
.....
    Competența reglementată de art. 35 este atât materială, cât și teritorială2. 
    2 C. Leaua, D. Petre, B. Onica-Jarka, M. Bădescu, op. cit., p. 12. 

    De exemplu, în cazul impozitului pe clădiri și pe teren datorate de o persoană fizică, competența teritorială în ceea ce privește administrarea impozitelor revine compartimentului de specialitate al primăriei din localitatea în care se află clădirea și terenul persoanei fizice3. [ Mai mult... ] 
.....
    Comentariu Art. 36. 
    În aplicarea alin. (3) al art. 36 Codul de procedură fiscală. s-a emis O.M.F.P. nr. 2157/20061 privind organizarea activității de administrare acontribuabililor nerezidenți care nu au pe teritoriul României un sediu permanent. 
    1 M. Of. nr. 1053 din 29 decembrie 2006. [ Mai mult... ] 

Pot fi de interes:

Codul de Procedură Fiscală:
Dispoziții generale
Dispoziții generale privind raportul de drept material fiscal
Dispoziții procedurale generale
Înregistrarea fiscală și evidența contabilă și fiscală
Declarația fiscală
Stabilirea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat
Inspecția fiscală
Colectarea creanțelor fiscale
Soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale
Sancțiuni
Dispoziții tranzitorii și finale
Reviste:
Evaziunea fiscală
Considerații în legătură cu subiectele obligațiilor fiscale
16. Comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate. Condiții
Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Admitere sesizare. Interpretarea dispozițiilor art. 120 din Codul de procedură fiscală pentru a se stabili dacă dobânzile și/sau majorările de întârziere au caracterul unor sancțiuni fiscale cărora li se poate aplica principiul proporționalității, astfel cum Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut în cauza C-183/14 Salomie și Oltean
COMUNICAREA TITLULUI DE CREANȚĂ FISCALĂ PRIN PUBLICITATE. CONDIȚII
Necomunicarea legală a titlului de creanță către contribuabil - motiv de nelegalitate a executării silite invocat pe calea contestației la executare*/Ne pas communiquer legalement le titre de creance au contribuable - motif de l`execution forcee illegale invoque par la voie de la contestation de l`execution/Failure to legally notify the tax debt instrument to the tax payer - ground for unlawfulness of enforcement raised by appeal against enforcement
Revista Curierul Fiscal nr. 11/2017
Revista Curierul Fiscal nr. 12/2017
Revista Curierul Fiscal nr. 8/2018
PUBLICAREA TITLULUI DE CREANȚĂ FISCALĂ PE PAGINA DE INTERNET A AUTORITĂȚII ADMINISTRAȚIEI PUBLICE. CONDIȚII PREALABILE
Doctrină:
Codul de procedură fiscală. Comentarii și explicații, ediția 1
Controverse actuale în fiscalitate. Comentarii și soluții, Vol 1, ediția 1
TVA național vs. intracomunitar: cazuri și necazuri, Vol 1, ediția 1
Evaziunea fiscală. Comentarii și explicații, ediția 3
Procedura trimiterii preliminare. Principii de drept al Uniunii Europene și experiențe ale sistemului român de drept, ediția 1
Referințe în cărți:
Tratat teoretic si practic de contencios administrativ. Vol. 2
TVA național vs. intracomunitar - Cazuri și necazuri
Admiteri de neconstituționaliate parțială sau cu rezervă de interpretare:
Decizia nr. 536/2011 referitoare la admiterea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 44 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală
Admis recurs în interesul legii:
Decizia nr. 14/2015 privind examinarea recursurilor în interesul legii formulate de Avocatul Poporului și de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
;
se încarcă...