Administrarea și aprecierea probelor | Codul de Procedură Fiscală

Acesta este un fragment din Codul de Procedură Fiscală din 2003. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Dispoziții procedurale generale -
CAPITOLUL III
Administrarea și aprecierea probelor

SECȚIUNEA 1 Dispoziții generale

ARTICOLUL 49 Mijloace de probă Modificări (1), Jurisprudență, Reviste (4), Doctrină (1)

(1) Pentru determinarea stării de fapt fiscale, organul fiscal, în condițiile legii, administrează mijloace de probă, putând proceda la: Jurisprudență

a) solicitarea informațiilor, de orice fel, din partea contribuabililor și a altor persoane; Jurisprudență

b) solicitarea de expertize; Jurisprudență

c) folosirea înscrisurilor; Jurisprudență

d) efectuarea de cercetări la fața locului.

(2) Probele administrate vor fi coroborate și apreciate ținându-se seama de forța lor doveditoare recunoscută de lege. Jurisprudență

ARTICOLUL 50 Dreptul organului fiscal de a solicita prezența contribuabilului la sediul său Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (1)

Organul fiscal poate solicita prezența contribuabilului la sediul său pentru a da informații și lămuriri necesare stabilirii situației sale fiscale reale. Odată cu această solicitare, când este cazul, organul fiscal va indica și documentele pe care contribuabilul este obligat să le prezinte.

ARTICOLUL 51 Comunicarea informațiilor între organele fiscale Jurisprudență, Doctrină (1)

Dacă într-o procedură fiscală se constată fapte care prezintă importanță pentru alte raporturi juridice fiscale, organele fiscale își vor comunica reciproc informațiile deținute.

SECȚIUNEA a 2-a Informații și expertize

ARTICOLUL 52 Obligația de a furniza informații Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (1)

(1) Contribuabilul sau altă persoană împuternicită de acesta are obligația de a furniza organului fiscal informațiile necesare pentru determinarea stării de fapt fiscale. Organul fiscal poate solicita informații și altor persoane numai atunci când starea de fapt fiscală nu a fost clarificată de către contribuabil. Informațiile furnizate de alte persoane vor fi luate în considerare numai în măsura în care sunt confirmate și de alte mijloace de probă. Modificări (1), Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (1)

(2) Cererea de furnizare a informațiilor se formulează în scris și va specifica natura informațiilor solicitate pentru determinarea stării de fapt fiscale și documentele care susțin informațiile furnizate. Comentarii expert (1)

(3) Declarația persoanelor obligate potrivit alin. (1) să furnizeze informații va fi, după caz, prezentată sau consemnată în scris.

(4) În situația în care persoana obligată să furnizeze informația în scris este, din motive independente de voința sa, în imposibilitate de a scrie, organul fiscal întocmește un proces-verbal.

ARTICOLUL 53 Furnizarea periodică de informații Referințe (1), Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (1)

(1) Contribuabilii sunt obligați să furnizeze periodic organelor fiscale informații referitoare la activitatea desfășurată.

(2) Furnizarea informațiilor prevăzute la alin. (1) se face prin completarea unei declarații pe proprie răspundere.

(3) Natura informațiilor, periodicitatea, precum și modelul declarațiilor se aprobă prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

ARTICOLUL 54 Obligația băncilor de a furniza informații Jurisprudență, Doctrină (1), Comentarii expert (1)

(1) Băncile sunt obligate să comunice organelor fiscale lista titularilor persoane fizice, juridice sau orice alte entități fără personalitate juridică ce deschid ori închid conturi, forma juridică pe care aceștia o au și domiciliul sau sediul acestora. Comunicarea se va face bilunar, cu referire la conturile deschise sau închise în perioada anterioară acesteia și va fi adresată Ministerului Economiei și Finanțelor. Jurisprudență

(2) Ministerul Economiei și Finanțelor împreună cu Banca Națională a României vor elabora proceduri privind transmiterea informațiilor prevăzute la alin. (1).

(3) Ministerul Economiei și Finanțelor, la cererea justificată a autorităților publice centrale și locale, va transmite informațiile deținute în baza alin. (1), în scopul îndeplinirii de către aceste autorități a atribuțiilor prevăzute de lege.

ARTICOLUL 55 Expertiza Jurisprudență, Doctrină (1)

(1) Ori de câte ori consideră necesar, organul fiscal are dreptul să apeleze la serviciile unui expert pentru întocmirea unei expertize. Organul fiscal este obligat să comunice contribuabilului numele expertului. Jurisprudență

(2) Contribuabilul poate să numească un expert pe cheltuiala proprie. Jurisprudență

(3) Experții au obligația să păstreze secretul fiscal asupra datelor și informațiilor pe care le dobândesc.

(4) Expertiza se întocmește în scris.

(5) Onorariile stabilite pentru expertizele prevăzute de prezentul articol vor fi plătite de la bugetele organelor fiscale care au apelat la serviciile expertului, după caz.

SECȚIUNEA a 3-a Verificarea înscrisurilor și cercetarea la fața locului

ARTICOLUL 56 Prezentarea de înscrisuri Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (1), Librăria Indaco (1)

(1) În vederea stabilirii stării de fapt fiscale, contribuabilul are obligația să pună la dispoziția organului fiscal registre, evidențe, documente de afaceri și orice alte înscrisuri. Organul fiscal are dreptul de a solicita și altor persoane înscrisuri, dacă starea de fapt fiscală nu a fost clarificată pe baza înscrisurilor puse la dispoziție de către contribuabili. Modificări (1), Jurisprudență, Doctrină (1)

(2) Organul fiscal poate solicita punerea la dispoziție a înscrisurilor la sediul său ori la domiciliul fiscal al persoanei obligate să le prezinte. Jurisprudență, Doctrină (2)

(3) Organul fiscal are dreptul să rețină, în scopul protejării împotriva înstrăinării sau distrugerii, documente, acte, înscrisuri, registre și documente financiar-contabile sau orice element material care face dovada stabilirii, înregistrării și achitării obligațiilor fiscale de către contribuabili, pe o perioadă de maximum 30 de zile. În cazuri excepționale, cu aprobarea conducătorului organului fiscal, perioada de reținere poate fi prelungită cu maximum 90 de zile. Jurisprudență, Doctrină (1)

ARTICOLUL 57 Cercetarea la fața locului Referințe (1), Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (2), Comentarii expert (1)

(1) În condițiile legii, organul fiscal poate efectua o cercetare la fața locului, întocmind în acest sens proces-verbal. Jurisprudență

(2) Contribuabilii au obligația să permită funcționarilor împuterniciți de organul fiscal pentru a efectua o cercetare la fața locului, precum și experților folosiți pentru această acțiune intrarea acestora pe terenuri, în încăperi și în orice alte incinte, în măsura în care acest lucru este necesar pentru a face constatări în interes fiscal. Respingeri de neconstituționalitate (2), Jurisprudență, Reviste (2)

(3) Deținătorii terenurilor ori incintelor respective vor fi înștiințați în timp util despre cercetare, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 97 alin. (1) lit. b). Persoanele fizice vor fi informate asupra dreptului de a refuza intrarea în domiciliu sau reședință. Reviste (1)

(4) În caz de refuz, intrarea în domiciliul sau în reședința persoanei fizice se face cu autorizarea instanței judecătorești competente, dispozițiile privind ordonanța președințială din Codul de procedură civilă fiind aplicabile. Reviste (1)

(5) La cererea organului fiscal, organele de poliție, jandarmerie ori alți agenți ai forței publice sunt obligați să îi acorde sprijinul pentru aplicarea prevederilor prezentului articol. Reviste (1)

SECȚIUNEA a 4-a Dreptul de a refuza furnizarea de dovezi

ARTICOLUL 58 Dreptul rudelor de a refuza furnizarea de informații, efectuarea de expertize și prezentarea unor înscrisuri Doctrină (1)

(1) Soțul/soția și rudele contribuabilului până la gradul al treilea inclusiv pot refuza furnizarea de informații, efectuarea de expertize, precum și prezentarea unor înscrisuri.

(2) Persoanele prevăzute la alin. (1) vor fi înștiințate asupra acestui drept. Reviste (1)

ARTICOLUL 59 Dreptul altor persoane de a refuza furnizarea de informații Jurisprudență, Doctrină (1)

(1) Pot refuza să furnizeze informații cu privire la datele de care au luat cunoștință în exercitarea activității lor preoții, avocații, notarii publici, consultanții fiscali, executorii judecătorești, auditorii, experții contabili, medicii și psihoterapeuții, cu excepția informațiilor cu privire la îndeplinirea obligațiilor fiscale stabilite de lege în sarcina lor. Jurisprudență, Reviste (1)

(2) Sunt asimilate persoanelor prevăzute la alin. (1) asistenții, precum și persoanele care participă la activitatea profesională a acestora.

(3) Persoanele prevăzute la alin. (1), cu excepția preoților, pot furniza informații, cu acordul persoanei despre care au fost solicitate informațiile. Jurisprudență, Reviste (1)

(4) În regim derogatoriu de la prevederile alin. (1)-(3), în vederea clarificării și stabilirii reale a situației fiscale a contribuabililor, compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale au competența de a solicita informații și documente cu relevanță fiscală ori pentru identificarea contribuabililor sau a materiei impozabile ori taxabile, după caz, iar notarii publici, avocații, executorii judecătorești, organele de poliție, organele vamale, serviciile publice comunitare regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor, serviciile publice comunitare pentru eliberarea pașapoartelor simple, serviciile publice comunitare de evidență a persoanelor, precum și orice altă entitate care deține informații ori documente cu privire la bunuri impozabile sau taxabile, după caz, ori la persoane care au calitatea de contribuabil, au obligația furnizării acestora fără plată. Modificări (1), Jurisprudență, Doctrină (1)

SECȚIUNEA a 5-a Colaborarea dintre autoritățile publice

ARTICOLUL 60 Obligația autorităților și instituțiilor publice de a furniza informații și de a prezenta acte Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (1)

Autoritățile publice, instituțiile publice și de interes public, centrale și locale, precum și serviciile deconcentrate ale autorităților publice centrale vor furniza informații și acte organelor fiscale, la cererea acestora. Jurisprudență

ARTICOLUL 61 Colaborarea dintre autoritățile publice, instituțiile publice sau de interes public Jurisprudență, Doctrină (1)

(1) Autoritățile publice, instituțiile publice sau de interes public sunt obligate să colaboreze în realizarea scopului prezentului cod. Jurisprudență

(2) Nu constituie activitate de colaborare acțiunile întreprinse de autoritățile prevăzute la alin. (1), în conformitate cu atribuțiile ce le revin potrivit legii.

(3) Organul fiscal care solicită colaborarea răspunde pentru legalitatea solicitării, iar autoritatea solicitată răspunde pentru datele furnizate.

ARTICOLUL 62 Condiții și limite ale colaborării Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (1)

(1) Colaborarea dintre autoritățile publice, instituțiile publice sau de interes public se realizează în limita atribuțiilor ce le revin potrivit legii. Jurisprudență

(2) Dacă autoritatea publică, instituția publică sau de interes public solicitată refuză colaborarea, autoritatea publică superioară ambelor organe va decide. Dacă o asemenea autoritate nu există, decizia va fi luată de autoritatea superioară celei solicitate.

ARTICOLUL 63 Colaborarea interstatală dintre autoritățile publice Jurisprudență, Doctrină (1)

(1) În baza convențiilor internaționale, organele fiscale vor colabora cu autoritățile fiscale similare din alte state. Jurisprudență

(2) În lipsa unei convenții, organele fiscale pot acorda sau pot solicita colaborarea altei autorități fiscale din alt stat pe bază de reciprocitate. Jurisprudență

SECȚIUNEA a 6-a Sarcina probei

ARTICOLUL 64 Forța probantă a documentelor justificative și evidențelor contabile Jurisprudență, Doctrină (1)

Documentele justificative și evidențele contabile ale contribuabilului constituie probe la stabilirea bazei de impunere. În cazul în care există și alte acte doveditoare, acestea vor fi luate în considerare la stabilirea bazei de impunere. Jurisprudență

ARTICOLUL 65 Sarcina probei în dovedirea situației de fapt fiscale Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (1)

(1) Contribuabilul are sarcina de a dovedi actele și faptele care au stat la baza declarațiilor sale și a oricăror cereri adresate organului fiscal. Jurisprudență, Reviste (1)

(2) Organul fiscal are sarcina de a motiva decizia de impunere pe bază de probe sau constatări proprii. Jurisprudență, Reviste (1), Comentarii expert (2)

ARTICOLUL 66 Dovedirea titularului dreptului de proprietate în scopul impunerii Jurisprudență, Doctrină (1)

(1) În cazul în care constată că anumite bunuri, venituri sau alte valori care, potrivit legii, constituie baza impozabilă sunt deținute de persoane care în mod continuu beneficiază de câștigurile sau de orice foloase obișnuite aduse de acestea și că persoanele respective declară în scris că nu sunt proprietarii bunurilor, veniturilor sau valorilor în cauză, fără să arate însă care sunt titularii dreptului de proprietate, organul fiscal va proceda la stabilirea provizorie a obligației fiscale corespunzătoare în sarcina acelor persoane. Jurisprudență, Reviste (2), Comentarii expert (1)

(2) În condițiile legii, obligația fiscală privind baza impozabilă prevăzută la alin. (1) va putea fi stabilită în sarcina titularilor dreptului de proprietate. Tot astfel aceștia datorează despăgubiri persoanelor care au făcut plata pentru stingerea obligației stabilite potrivit alin. (1). Jurisprudență, Comentarii expert (1)

ARTICOLUL 67 Estimarea bazei de impunere Modificări (1), Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (2)

(1) Dacă organul fiscal nu poate determina mărimea bazei de impunere, acesta trebuie să o estimeze. În acest caz trebuie avute în vedere toate datele și documentele care au relevanță pentru estimare. Estimarea constă în identificarea acelor elemente care sunt cele mai apropiate situației de fapt fiscale. Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (1)

(2) În situațiile în care, potrivit legii, organele fiscale sunt îndreptățite să estimeze baza de impunere, acestea vor avea în vedere prețul de piață al tranzacției sau bunului impozabil, astfel cum este definit de Codul fiscal. Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (1)

Acesta este un fragment din Codul de Procedură Fiscală din 2003. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Comentarii expert:

Aplicație practică în privința probațiunii activităților PFA - Horatiu Sasu
Din 2010 se discută despre problematica activităților dependente la persoane fizice, pe baza criteriilor de la art. 7 alin. (2) din Codul fiscal. Alineatul (2) al art. 74 din Codul de procedură fiscală este în măsură să aducă echilibrul privind sarcina probei. Așadar...
* câtă vreme existența PFA este permisă legal,
[ Mai mult... ]

Atenție la clasificarea actelor de control! - Horatiu Sasu
… pentru că uneori se încearcă încadrarea acestora în alte categorii.
Procesul-verbal de control fiscal este atât un act administrativ în sensul art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 cât și un act administrativ fiscal în sensul art. 41 C.pr.fisc, întrucât emană de la o autoritate publică, exprimă manifestarea unilaterală de voință a acesteia, urmărește executarea legii și, prin stabilirea în sarcina reclamantei a mai multor obligații fiscale, produce efecte juridice de necontestat. Este exclusă așadar calificarea lui – care a fost dată de instanță în speța pe care o analizăm - drept un simplu proces-verbal de constatare la fața locului, întocmit în baza art. 57 C. pr. fisc, al cărui scop este probarea unei situații fiscale de fapt.
[ Mai mult... ]

Despre noțiunea de "constatare" - Horatiu Sasu
Prin acest articol se acordă dreptul organelor fiscale să considere, chiar și în materie de imobile, că deținătorul are și calitatea de proprietar (cel puțin aparent) sau, mai bine zis, de subiect impozabil. Apreciem că această „constatare” ar trebui motivată, conform art. 65 alin. (2) coroborat cu art. 43 alin. (2) lit. e) din Codul de procedură fiscală, deoarece este în fapt o prezumție legală relativă, care poate fi combătută de orice persoană interesată prin proba contrară (indicarea titularului, a persoanei impozabile). [ Mai mult... ]

Răsturnarea sarcinii probei - Horatiu Sasu
Alineatul pe care îl adnotăm permite dovedirea titularului dreptului de proprietate sau al venitului respectiv, ulterior stabilirii impozitului. Desigur, dovedirea adevăratului titular obligat la plată se poate face oricând, inclusiv în cadrul procedurii contestației fiscale, prin combaterea prezumției mai sus-menționate. Însă, ca orice prezumție legală relativă, se răstoarnă sarcina probei de la beneficiar – organul fiscal - la contribuabil (în acest caz persoana care beneficiază de avantajele economice ale bunului/venitului/valorii). [ Mai mult... ]

Doctrină:

Codul de procedură fiscală. Comentarii și explicații, ediția 1
    Alineatul 2 al art. 49 trebuie coroborat cu art. 2 alin. (2) și (3) Codul de procedură fiscală. 
    În fața instanțelor învestite cu litigii financiare, mijloacele de probă se pot administra și conform Codului comercial și Codului civil. Ideea are largi repercusiuni în favoarea comerciantului, câtă vreme alternativa ar oferi-o sistemul probator consacrat, în materie comercială, de art. 46 Codul comercial, cod căruia, cu preponderență față de Codul civil, ise supun subiecții supuși controlului efectuat de organele financiare. Codul comercial, suplinit de Codul civil, este obază legală în favoarea comerciantului, dar de care puțini se folosesc. Argumentarea se găsește pe larg la comentariul art. 1 Codul de procedură fiscală. [ Mai mult... ] 

.....
    Desigur, „chemarea” trebuie să se facă pentru motive reale, urmărindu-se eficiența actului de comunicare cu contribuabilul, iar nu ca un pretext, șicanatoriu pentru acesta. 
    Pe de altă parte, atât Codul de procedură fiscală, cât și Normele metodologice date în aplicarea acestuia prevăd această posibilitate acordată organelor fiscale, fără însă adelimita situațiile în care organele fiscale pot uzita de acest drept al lor, fapt care, cel puțin la nivel teoretic, poate da naștere unor situații conflictuale. Pe de altă parte, această „solicitare” aorganelor fiscale poate îmbrăca forma „somației” la care face referire art. 4 din Legea nr. 241/2005, fiind astfel incidente prevederile acestuia? De asemenea, solicitarea referitoare la documentele pe care contribuabilul este obligat să le prezinte poate viza un interval de timp mai mic decât cel prevăzut de art. 102 alin. (1) Codul de procedură fiscală.? Iată numai câteva întrebări care, considerăm noi, nu-și găsesc „acoperirea” necesară în textul de lege supus analizei. [ Mai mult... ] 
.....
    Prevederea este utilă în cadrul controalelor încrucișate care vizează contribuabili aflați în circumscripții fiscale diferite (spre exemplu, se verifică facturile unui producător din Buzău, dar și ale distribuitorului său din Timișoara). Prevederea legală va câștiga în importanță și utilitate pe măsura dezvoltării legăturilor contribuabililor români cu societăți comerciale (contribuabili) din Europa, precum și pe măsura apariției tot mai multor investitori străini care își deschid în România filiale/sucursale etc. Între contribuabilii români și cei din afara României vor exista schimburi de mărfuri și servicii (așadar, și de documente contabile), la fel între societatea-mamă și sucursalele/filialele din România. [ Mai mult... ] 
.....
    În cazul în care contribuabilul refuză furnizarea informațiilor pentru determinarea stării de fapt fiscale, una din consecințe este cea prevăzută la art. 66-67 Codul de procedură fiscală. 
    Din economia textului de lege rezultă că dreptul organelor fiscale de a solicita informații, în vederea stabilirii stării de fapt fiscale, se circumscrie numai la nivelul persoanelor cu care contribuabilul supus verificării a avut raporturi economice sau juridice, fiind exclus a priori, din această procedură, „un martor care știe el ceva”. Informațiile furnizate în cauză dobândesc însă consistență, în înțelesul actului normativ, doar în măsura în care sunt susținute și de alte mijloace de probă (de regulă, probe materiale sub forma înscrisurilor). [ Mai mult... ] 
.....
    În cazul în care pentru refuzul prezentării de înscrisuri este prevăzută osancțiune contravențională, nu același lucru se întâmplă cu refuzul furnizării de informații, iar legea contravențională nu poate fi aplicată prin analogie altor fapte. Considerăm că, în lipsa unei prevederi exprese, singura sancțiune aplicabilă ar fi stabilirea stării de fapt fiscale fără ase lua în considerare punctul de vedere al contribuabilului (a se vedea și art. 67 Codul de procedură fiscală.). În cazul altor persoane decât contribuabilul nu este aplicabilă nici măcar această sancțiune (întrucât asemenea persoane nu sunt afectate de stabilirea situației de fapt fiscale), or lipsa sancțiunii juridice pune însă la îndoială însăși caracterul de „obligație juridică” de furnizare ainformațiilor2. [ Mai mult... ] 

Pot fi de interes:

Codul de Procedură Fiscală:
Domeniul de aplicare a Codului de procedură fiscală
Principii generale de conduită în administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat
Aplicarea prevederilor legislației fiscale
Raportul juridic fiscal
Dispoziții generale
Domiciliul fiscal
Competența organului fiscal
Actele emise de organele fiscale
Administrarea și aprecierea probelor
Termene
Dispoziții generale
Prescripția dreptului de a stabili obligații fiscale
Sfera inspecției fiscale
Realizarea inspecției fiscale
Dispoziții generale
Stingerea creanțelor fiscale prin plată, compensare și restituire
Majorări de întârziere^1 )
Înlesniri la plată
Constituirea de garanții
Reviste:
Evaziunea fiscală
Venit din cedarea folosinței bunurilor. Contract de comodat. Contravaloare facturi energie electrică
Considerații în legătură cu subiectele obligațiilor fiscale
Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Admitere sesizare. Interpretarea dispozițiilor art. 120 din Codul de procedură fiscală pentru a se stabili dacă dobânzile și/sau majorările de întârziere au caracterul unor sancțiuni fiscale cărora li se poate aplica principiul proporționalității, astfel cum Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut în cauza C-183/14 Salomie și Oltean
Avocați vs. Big Brother. Note de caz în afacerea Bara și alții (II)
Schimbări la Codul de procedură fiscală privind mijloacele de probă pentru constarea unei stări de fapt fiscale
Care sunt principalele modificări aduse de O.U.G. nr. 8/2014 la Codul fiscal și la Codul de procedură fiscală?
Inspectorii de la ANAF au drepturi noi. Care sunt acestea?
Procesul-verbal întocmit de inspectorii antifraudă: ce valoare are?
Corectarea plăților privind taxele locale efectuate în conturi eronate și raportul pentru fiecare țară
Doctrină:
Codul de procedură fiscală. Comentarii și explicații, ediția 1
Controverse actuale în fiscalitate. Comentarii și soluții, Vol 1, ediția 1
Evaziunea fiscală. Comentarii și explicații, ediția 3
TVA național vs. intracomunitar: cazuri și necazuri, Vol 1, ediția 1
Referințe în cărți:
TVA național vs. intracomunitar - Cazuri și necazuri
;
se încarcă...