Curtea Constituțională

Decizia nr. 217/2016 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 207 și art. 223-239 din Codul de procedură penală

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 21 iunie 2016

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  
Augustin Zegrean - președinte
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Simona-Maya Teodoroiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 207 și art. 223-239 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Atanasiu Iustin Pop în Dosarul nr. 3.509/105/2015 al Tribunalului Prahova - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.269D/2015.

2. La apelul nominal se prezintă personal autorul excepției și asistat de doamna avocat Claudia Tudose din cadrul Baroului Prahova, cu delegație la dosar, precum și părțile Florin Marius Avram, Marian Cătălin Cărăbăneanu, Dumitru Cristian Corlan, Emil Dumitru, Aurelian Oprea, Viorel Paul și Constantin Soare și se constată lipsa celorlalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul doamnei avocat, care pune concluzii de admitere a excepției de neconstituționalitate, deoarece legiuitorul nu a reglementat un termen și o durată maximă a măsurii arestării preventive în procedura de cameră preliminară.

4. Autorul excepției și părțile sunt de acord cu susținerile reprezentantului autorilor excepției.

5. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, deoarece, potrivit dispozițiilor art. 239 alin. (1) din Codul de procedură penală, durata maximă a arestării preventive a inculpatului în cursul judecății în primă instanță nu poate fi mai mare de jumătatea maximului special prevăzut de lege pentru infracțiunea care face obiectul sesizării instanței de judecată fără a putea depăși 5 ani, perioadă care se calculează de la data sesizării instanței de judecată.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

6. Prin Încheierea nr. 337 din 23 iulie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 3.509/105/2015, Tribunalul Prahova - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 207 și art. 223-239 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Atanasiu Iustin Pop într-o cauză având ca obiect soluționarea unor cereri de înlocuire a măsurii arestării preventive.

7. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile legale menționate sunt neconstituționale, deoarece legiuitorul nu a reglementat în cuprinsul lor termenul și durata maximă a măsurii arestării preventive în procedura de cameră preliminară. De asemenea, ingerința determinată de măsura arestului preventiv vizează drepturi fundamentale, sens în care persoana afectată de măsură nu se poate deplasa în afara penitenciarului, nu poate să-și vadă familia, vizitele fiind permise limitat și nu poate să desfășoare o activitate profesională în acord cu pregătirea. Această ingerință nu este proporțională cu cauza care a determinat-o, astfel că menținerea măsurii arestului preventiv în faza de cameră preliminară, fără a se reglementa termenul maxim al acesteia, nu asigură un just echilibru între interesul public și cel privat. Practic prin această lacună legislativă o persoană poate fi privată de libertate în faza camerei preliminare pe o durată nedeterminată, ceea ce contravine principiului securității raporturilor juridice după cum a arătat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea din 28 martie 2000, pronunțată în Cauza Baranowski împotriva Poloniei, paragraful 56.

8. Tribunalul Prahova - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, deoarece ingerința analizată nu este proporțională cu cauza care a determinat-o, respectiv asigurarea instrucției penale, și nu asigură un just echilibru între interesul public și cel privat, atât timp cât dispozițiile legale a căror neconstituționalitate se invocă nu precizează durata maximă pentru care se poate dispune măsura arestului preventiv în procedura de cameră preliminară.

9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

10. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece reglementările privind arestarea preventivă cuprind o serie de garanții ale respectării libertății și siguranței persoanei, nefiind de natură a încălca dispozițiile constituționale ale art. 23, 25, 26, 41 și 53 din Constituție.

11. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile criticate sunt constituționale. Astfel, situația în prezenta cauză nu este similară cu cele avute în vedere de Curtea Constituțională când a pronunțat deciziile de admitere nr. 712 din 4 decembrie 2014 și nr. 361 din 7 mai 2015, deoarece, potrivit art. 239 din Codul de procedură penală, durata totală a arestării preventive în cursul judecății în primă instanță este limitată la un termen rezonabil, care nu poate fi mai mare de jumătatea maximului special prevăzut de lege pentru infracțiunea care face obiectul sesizării instanței de judecată, iar în toate cazurile durata arestării preventive nu poate depăși 5 ani. În cazul în care arestarea preventivă s-a dispus în procedura de cameră preliminară, termenele mai sus menționate curg de la data punerii în executare a măsurii, în conformitate cu art. 239 alin. (2) teza finală din același cod. Pe cale de consecință, aceste din urmă dispoziții stabilesc durata maximă a arestului preventiv dispus încă din faza de cameră preliminară.

12. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

13. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

14. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 207 referitor la Verificarea măsurilor preventive în procedura de cameră preliminară și art. 223-239 referitoare la Condițiile și cazurile de aplicare a măsurii arestării preventive, Propunerea de arestare preventivă a inculpatului în cursul urmăririi penale, Soluționarea propunerii de arestare preventivă în cursul urmăririi penale, Admiterea propunerii de arestare preventivă în cursul urmăririi penale, Respingerea propunerii de arestare preventivă în cursul urmăririi penale, Încunoștințarea despre arestarea preventivă și locul de deținere a inculpatului arestat preventiv, Luarea măsurilor de ocrotire în caz de arestare preventivă în cursul urmăririi penale, Mandatul de arestare preventivă, Executarea mandatului de arestare preventivă emis în lipsa inculpatului, Negăsirea persoanei prevăzute în mandatul de arestare preventivă, Durata arestării preventive a inculpatului în cursul urmăririi penale, Prelungirea arestării preventive în cursul urmăririi penale, Procedura prelungirii arestării preventive în cursul urmăririi penale, Admiterea propunerii de prelungire a arestării preventive în cursul urmăririi penale, Respingerea propunerii de prelungire a arestării preventive în cursul urmăririi penale, Arestarea preventivă a inculpatului în procedura de cameră preliminară și în cursul judecății și la Durata maximă a arestării preventive a inculpatului în cursul judecății în primă instanță, toate din Codul de procedură penală.

15. Autorul excepției de neconstituționalitate susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 23 referitor la Libertatea individuală, art. 25 referitor la Libera circulație, art. 26 referitor la Viața intimă, familială și privată, art. 39 referitor la Libertatea întrunirilor, art. 41 referitor la Munca și protecția socială a muncii și art. 53 referitor la Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

16. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul excepției critică dispozițiile legale ale art. 207 și art. 223-239 din Codul de procedură penală, deoarece nu prevăd o durată maximă a măsurii arestării preventive în faza de cameră preliminară.

17. Cu privire la acestea Curtea constată că, potrivit jurisprudenței sale, "instituția camerei preliminare a fost concepută, în accepțiunea legiuitorului, «ca o instituție nouă și inovatoare» care are ca scop «înlăturarea duratei excesive a procedurilor în faza de judecată», fiind, în același timp, un remediu procesual menit «să răspundă exigențelor de legalitate, celeritate și echitate a procesului penal» (a se vedea Expunerea de motive la Proiectul de Lege privind Codul de procedură penală - PL-x nr. 412/2009). În prezent, instituția camerei preliminare este reglementată în cuprinsul Codului de procedură penală la art. 342-348, unde se găsesc elementele referitoare la obiectul și durata, măsurile premergătoare, procedura, soluțiile ce pot fi pronunțate și contestația împotriva acestor soluții. [...] Astfel, prin prisma atribuțiilor procesuale încredințate judecătorului de cameră preliminară, în contextul separării funcțiilor judiciare potrivit textului de lege menționat anterior, Curtea trage concluzia că acestuia îi revine funcția de verificare a legalității trimiterii ori netrimiterii în judecată și că, în concepția legiuitorului, această nouă instituție procesuală nu aparține nici urmăririi penale, nici judecății, fiind echivalentă unei noi faze a procesului penal. [...] Totuși, din reglementarea atribuțiilor pe care funcția exercitată de judecătorul de cameră preliminară le presupune, Curtea observă că activitatea acestuia nu privește fondul cauzei, actul procesual exercitat de către acesta neantamând și nedispunând, în sens pozitiv sau negativ, cu privire la elementele esențiale ale raportului de conflict: faptă, persoană și vinovăție. Astfel, potrivit prevederilor art. 342 din Codul de procedură penală, competența judecătorului de cameră preliminară constă în verificarea, după trimiterea în judecată, a competenței și legalității sesizării instanței, în verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. Totodată, Curtea constată că judecătorul de cameră preliminară, potrivit art. 342 din Codul de procedură penală, își va exercita atribuțiile după trimiterea în judecată a inculpatului, rechizitoriul constituind actul de sesizare a instanței de judecată" (a se vedea Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 5 decembrie 2014, paragrafele 25, 27, 28).

18. Așa fiind, deși procedura în camera preliminară este o fază distinctă de faza de urmărire penală și faza de judecată, obiectul său, astfel consacrat de art. 342 din Codul de procedură penală, este situat în timp între două momente procesuale, și anume cel al sesizării instanței de judecată prin rechizitoriu și cel al dispunerii începerii judecății pe fond. Reviste (1)

19. Totodată, potrivit dispozițiilor art. 239 alin. (1) din Codul de procedură penală referitor la Durata maximă a arestării preventive a inculpatului în cursul judecății în primă instanță, "durata totală a arestării preventive a inculpatului nu poate depăși un termen rezonabil și nu poate fi mai mare de jumătatea maximului special prevăzut de lege pentru infracțiunea care face obiectul sesizării instanței de judecată. În toate cazurile, durata arestării preventive în primă instanță nu poate depăși 5 ani." Or, ținând seama de aceste prevederi coroborate cu alin. (2) al art. 239 din Codul de procedură penală, Curtea constată că susținerile invocate de autorul excepției sunt neîntemeiate, deoarece, dimpotrivă, termenele mai sus arătate "curg de la data sesizării instanței de judecată, în cazul în care inculpatul se află în stare de arest preventiv, și, respectiv, de la data punerii în executare a măsurii, când față de acesta s-a dispus arestarea preventivă în procedura de cameră preliminară sau în cursul judecății sau în lipsă".

20. Cu alte cuvinte, în cazul în care măsura arestării preventive a fost luată și prelungită succesiv în faza de urmărire penală, iar ulterior a fost întocmit rechizitoriul, atunci durata totală a măsurii în prima fază a procesului penal nu poate fi mai mare de 180 de zile - a se vedea art. 236 alin. (4) din Codul de procedură penală - iar ulterior de la data sesizării instanței de judecată, deci din momentul trecerii cauzei în procedura de cameră preliminară, curge termenul prevăzut de art. 239 alin. (1) din același cod, care are în vedere atât procedura de filtru, cât și judecata în primă instanță. Reviste (1)

21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Atanasiu Iustin Pop în Dosarul nr. 3.509/105/2015 al Tribunalului Prahova - Secția penală și constată că dispozițiile art. 207 și art. 223-239 din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Prahova - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 12 aprilie 2016.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
;
se încarcă...