Senatul României

Raportul Comisiei de anchetă pentru investigarea afirmațiilor cu privire la existența unor centre de detenție ale CIA sau a unor zboruri ale avioanelor închiriate de CIA pe teritoriul României din 22.04.2008

Modificări (...), Referințe (1)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 07 mai 2008

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  

CAPITOLUL 1 Componență. Mandat

1. Comisia de anchetă pentru investigarea afirmațiilor cu privire la existența unor centre de detenție ale CIA sau a unor zboruri ale avioanelor închiriate de CIA pe teritoriul României a fost înființată în temeiul dispozițiilor art. 64 alin. (4) din Constituția României, republicată, și ale art. 78 din Regulamentul Senatului, prin Hotărârea Senatului României nr. 29 din 21 decembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.177 din 27 decembrie 2005.

Componența nominală a Comisiei de anchetă a fost stabilită astfel:

1. Meleșcanu Teodor Viorel - Grupul parlamentar al Alianței "Dreptate și Adevăr" - P.N.L. - P.D.;

2. Nicolai Norica - Grupul parlamentar al Alianței "Dreptate și Adevăr" - P.N.L. - P.D.;

3. Rădulescu Cristache - Grupul parlamentar al Alianței "Dreptate și Adevăr" - P.N.L. - P.D.;

4. Vraciu Jan - Grupul parlamentar al Alianței "Dreptate și Adevăr" - P.N.L. - P.D.;

5. Georgescu Radu Cristian - Grupul parlamentar al P.S.D.;

6. Maior George Cristian - Grupul parlamentar al P.S.D.;

7. Țicău Silvia Adriana - Grupul parlamentar al P.S.D.;

8. Ilașcu Ilie - Grupul parlamentar al P.R.M.;

9. Petrescu Ilie - Grupul parlamentar al P.R.M.;

10. Stoica Ilie - Grupul parlamentar al P.C.;

11. Szabo Karoly Ferencz - Grupul parlamentar al U.D.M.R.

Biroul Comisiei de anchetă a fost ales în următoarea componență:

1. Nicolai Norica - președinte;

2. Maior George Cristian - vicepreședinte;

3. Petrescu Ilie - secretar.

2. Comisia de anchetă a fost înființată ca urmare a solicitării domnului Rene van der Linden, președintele Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (APCE), formulată în alocuțiunea rostită în plenul Camerelor reunite ale Parlamentului României, la data de 24 noiembrie 2005, pentru investigarea acuzațiilor apărute în presa internațională privind detenția și transferul ilegal de prizonieri în unele state membre ale Consiliului Europei.

Totodată, domnul Rene van der Linden a solicitat Parlamentului României ca investigarea acestor acuzații să se desfășoare în deplină și continuă cooperare cu Consiliul Europei, cu Adunarea Parlamentară și cu alte organisme internaționale.

Fiind prima organizație care s-a sesizat cu privire la acest subiect, Consiliul Europei a constituit o comisie privind "acuzațiile referitoare la detențiile secrete și transferurile ilegale de prizonieri în statele membre ale Consiliului Europei", raportor fiind numit parlamentarul elvețian Dick Marty, președintele Comisiei pentru afaceri juridice și drepturile omului a Adunării Parlamentare.

3. În conformitate cu prevederile art. 1 din Hotărârea Senatului României nr. 29 din 21 decembrie 2005, Comisia de anchetă a fost mandatată să investigheze afirmațiile cu privire la existența unor centre de detenție ale CIA pe teritoriul României sau a unor zboruri ale avioanelor închiriate de CIA, care ar fi transportat persoane acuzate de săvârșirea unor acte de terorism.

Termenul inițial pentru prezentarea raportului Comisiei de anchetă a fost stabilit pentru data de 15 februarie 2006. Ulterior, ca urmare a apariției unor noi date și informații rezultate din colaborarea cu instituțiile și organele de stat cu atribuții în domeniu, reprezentanți ai Comisiei Consiliului Europei și ai mass-media, precum și complexitatea investigațiilor au determinat plenul Senatului, prin hotărâri succesive, să aprobe noi termene, termenul final fiind stabilit pentru data de 5 martie 2007.

CAPITOLUL 2 Referiri la adresa României

Într-o primă formă, subiectul a fost abordat de mass-media americane în contextul campaniei antiteroriste din Afganistan, la data de 16 decembrie 2002, CNN International difuzând primele informații referitoare la presupusa existență a unor centre de detenție ale CIA pe teritoriul altor state.

Ulterior, după difuzarea rezultatelor anchetei organizației Amnesty International din luna noiembrie 2002, referitoare la condițiile ilegale de detenție și anchetă de la baza Guantanamo, la data de 27 decembrie 2002 cotidianul "Washington Post" a indicat și locația unui asemenea centru, la Bagram, în Afganistan.

Concomitent, Human Rights Watch și Amnesty International au lansat campanii mediatice la nivel internațional, de denunțare a procedurilor ilegale aplicate de autoritățile americane persoanelor acuzate de terorism, aflate în centrele speciale de detenție, campanie la care s-au raliat publicații de renume și prestigiu internațional, susținându-se posibilitatea existenței a noi locuri de detenție, amplasate și pe alte teritorii, inclusiv în țări din Europa Centrală și de Sud-Est.

România a fost menționată pentru prima dată ca țară de tranzit al unor avioane suspectate că aparțin CIA și că transportau persoane acuzate de terorism în săptămânalul "Newsweek" din perioada 21-27 februarie 2005. În articol s-a afirmat, totodată, că SUA nu mai trimit deținuți în țările unde aceștia ar putea fi supuși abuzurilor.

Subiectul închisorilor secrete ale CIA în unele state din Europa de Est, printre care și România, a fost lansat la data de 2 noiembrie 2005 de către cotidianul american "Washington Post" și de Human Rights Watch.

Scenariul s-a bazat pe dezvoltarea și combinarea celor două direcții majore anterioare, respectiv cea a închisorilor secrete, în care țara noastră nu fusese menționată anterior, și cea a zborurilor suspecte ale unor avioane bănuite că ar aparține CIA, în care fusese indicat ca posibilă escală și Aeroportul Timișoara - "Newsweek" din perioada 21-27 februarie 2005.

Detaliile din presă referitoare la intervalele în care s-au desfășurat zborurile, posibilele locații și numărul de deținuți au fost inconstante, aceleași mijloace media inserând, succesiv, date diferite. Astfel, au fost preluate toate variantele anterioare, dar s-a insistat pe amplasamentele din Europa de Est, alături de România și Polonia mai fiind menționate, sporadic, Albania, Bulgaria, Ungaria, Slovacia, Macedonia, Croația, Kosovo, Ucraina, Republica Moldova și Georgia.

Aproape concomitent, mass-media internaționale au acuzat cooperarea cu SUA a unor guverne occidentale sau, dimpotrivă, încălcarea suveranității acestora de către autoritățile americane. Alegațiile au avut ca puncte de plecare, pe de o parte, noi "dezvăluiri" referitoare la zboruri suspecte înregistrate în aproape toate statele europene și, pe de altă parte, existența la Paris a unui centru antiterorist în cadrul căruia cooperează toate serviciile de informații de pe continent.

La data de 26 noiembrie 2005, publicația "Die Welt" a lansat informația potrivit căreia zborurile suspecte ale avioanelor CIA continuă să se deruleze, aducând drept argument declarațiile unor "surse din interiorul agenției americane".

În aceeași zi, Human Rights Watch a pus în circulație noi date referitoare la zboruri ori escale suspecte ale avioanelor CIA, prezentându-le drept "indicii clare" ale implicării României și Poloniei (Steve Crashaw, liderul HRW/Deutschland Radio). În paralel, în pofida poziției României de a permite verificarea locațiilor suspectate, aceeași organizație a denunțat "lipsa de transparență", declinându-și însă responsabilitatea unei anchete proprii.

S-au remarcat unele nuanțe în modul în care au fost interpretate datele referitoare la posibila existență a unor centre de detenție ale CIA în România.

Acuzațiile au fost preluate atât de mediile de presă interne și externe, cât și de cele politice europene, pe acest fond apărând numeroase referiri la posibila amânare a aderării țării noastre la Uniunea Europeană.

Astfel, dacă majoritatea mass-media a considerat că datele puse în circulație de "Washington Post" și HRW constituie "dovezi", cei mai mulți oficiali europeni și reprezentanți HRW au apreciat că acestea sunt mai degrabă "suspiciuni" sau "indicii", subliniind că autorităților de la București le revine responsabilitatea înlăturării lor.

Povara acestor acuzații nedovedite la adresa țării noastre a determinat unii oameni politici europeni, printre care europarlamentarii Kathalijne Buitenweg, Carlos Coelho, Claude Moraes, Sarah Ludford și Elmar Brok, să își însușească poziția mass-media, utilizând-o pentru a susține necesitatea adoptării unor sancțiuni la adresa României, respectiv amânarea aderării la Uniunea Europeană în cazul confirmării acuzațiilor.

La data de 7 ianuarie 2006, pe pagina proprie de internet a publicației elvețiene "Blick" (www.blick.ch/sonntagsblick, "SonntagsBlick" fiind ediția de duminică a ziarului menționat), sub semnătura jurnaliștilor Sandro Brotz și Beat Jost a fost publicat facsimilul unui raport în care se menționează un fax transmis de ministerul egiptean de externe către Ambasada din Londra, interceptat la baza de sprijin al comenzii din cadrul armatei elvețiene, din însărcinarea Serviciului de Informații Strategice din Elveția, prin sistemul "Onyx".

În document se susține că "23 de cetățeni irakieni și afgani au fost interogați la baza Mihail Kogălniceanu" și că "centre similare există în Ucraina, Kosovo, Macedonia și Bulgaria".

În același articol publicat de "SonntagsBlick" s-a mai precizat că HRW dispune de dovezi conform cărora "pe data de 21 și 22 septembrie 2005 au fost transportați deținuți cu avioane militare americane de la baza Salt Pit din Kabul la baza poloneză Szymany și la baza românească Mihail Kogălniceanu".

Autenticitatea documentului a fost susținută de majoritatea surselor de presă internaționale, îndeosebi de cele din spațiul german, care, în plus, au afirmat că Dick Marty a apreciat conținutul faxului interceptat drept "o informație parțială importantă", întrucât provine din lumea arabă.

Ulterior, mass-media internaționale au evidențiat declarațiile Ministerului Egiptean al Afacerilor Externe potrivit cărora respectivul fax, departe de a fi unul clasificat, conținea "o revistă a presei".

În urma acestei evoluții a evenimentelor, la data de 12 ianuarie 2006, liderii grupurilor parlamentare din cadrul Parlamentului European au decis să stabilească o comisie temporară, compusă din 46 de membri, al cărei mandat să dureze un an, care să cerceteze informațiile legate de posibile centre de detenție secrete ale CIA de pe teritoriul Europei. Această decizie a fost supusă avizului Parlamentului European în timpul sesiunii plenare din data de 18 ianuarie 2006, de la Strasbourg.

Pe baza mandatului aprobat, comisia temporară de anchetă a desfășurat acțiunile de investigare și analiză propuse, prezentând rapoarte în lunile martie și iunie 2006, precum și raportul final la data de 30 ianuarie 2007, raportori fiind parlamentarii Dick Marty și Giovanni Claudio Fava.

Atât rapoartele Marty (I și II), cât și raportul final Fava, analizând posibile implicații ale guvernelor și serviciilor de informații ale unor țări europene, în special din Europa Centrală și de Sud-Est, au stăruit cu precădere asupra României și Poloniei, aducând grave acuzații țării noastre, bazate doar pe "indicii", "păreri", "probabilități", "extrapolări", "deducții logice", ajungându-se la concluzii apreciate drept "certe".

Comisia de anchetă a Senatului României, având în vedere toate aceste considerente, și-a manifestat surprinderea și regretul față de aceste repetate nuanțări defavorabile, cu atât mai mult cu cât s-a numărat printre primele și puținele țări ale căror parlamente au constituit astfel de comisii, colaborând permanent și în deplină transparență cu Comisia Parlamentului Europei, cu raportorii desemnați ai acesteia și cu alți parlamentari interesați, oficiali și analiști ai EUROCONTROL și ai Centrului Torejon, precum și cu reprezentanți ai mass-media.

Cu privire la concluziile prezentate și dezbaterile la raportul Claudio Fava, care au avut loc în Parlamentul Europei la data de 14 februarie 2007, Comisia de anchetă a constatat că raportul menține referirile exprese la adresa României, în special la "posibilitățile" asupra existenței facilităților privind detențiile ilegale (pag. 25, pct. 159-164).

Deși, mai întâi, apreciază în mod deosebit ospitalitatea și excelenta colaborare cu Comisia de anchetă și cu alte autorități din România (pag. 25, pct. 157), raportul "regretă" respingerea categorică, din cuprinsul cap. 7 al raportului prezentat în plenul Senatului, la data de 21 iunie 2006, a posibilității de a fi existat în România facilități privind detențiile secrete de persoane acuzate de terorism, catalogând concluziile Comisiei drept "premature și superficiale" (pag. 25, pct. 159).

De asemenea, raportul menține suspiciunile privind posibilitatea ca serviciile secrete ale SUA să fi operat, fără cunoștința și acceptul autorităților române, în locuri de detenție ilegale, menționându-se baza militară de la Mihail Kogălniceanu - Constanța (pag. 25, pct. 165-164).

Având în vedere considerentele sus-menționate, Comisia de anchetă și-a însușit în totalitate principiile care au stat la baza sesizării Parlamentului Europei și a mandatului Comisiei instituite pentru investigarea "acuzațiilor referitoare la detențiile secrete și transferurile ilegale de prizonieri în statele membre ale Consiliului Europei", reiterând faptul că acestea constituie fundamente ale apărării și promovării valorilor democratice, ale drepturilor omului, precum și recomandări politice generale.

Totodată, reafirmând dorința de a colabora pe deplin și în continuare cu toate instituțiile și organismele Comunității Europene în problematica mandatului său, Comisia de anchetă concluzionează că acuzațiile la adresa României sunt nefondate, raportul Claudio Fava, în cazul țării noastre, bazându-se pe presupuneri și supoziții, și nu pe elemente care să probeze acuzațiile.

În replică, în capitolele următoare, pe baza mandatului său, Comisia de anchetă prezintă plenului Senatului rezultatele investigațiilor desfășurate pe întreg parcursul anului 2006, aducând probe materiale concrete în susținerea neimplicării României privind detenția și transferul ilegal de persoane acuzate de terorism.

CAPITOLUL 3 Concluzii rezultate din răspunsurile și documentele
primite de la instituțiile solicitate

În exercitarea mandatului și a atribuțiilor sale, conform prevederilor art. 3 din Hotărârea Senatului României nr. 29 din data de 21 decembrie 2005, Comisia de anchetă a solicitat documente relevante, date și informații complete privind zborurile sau escalele aeronavelor americane care au operat în/prin spațiul aerian național în perioada 2001-2005, spre sau din țara noastră, în special sub indicative militare (military call sign), următoarelor instituții:

1. Ambasada Confederației Elvețiene în România, de la care s-a primit răspuns sub semnătura ambasadorului Jean-Claude Richard

Scrisoarea de răspuns menționează faptul că ziarul elvețian "SonntagsBlick", în ediția din data de 8 ianuarie 2006, a dat publicității un document al Serviciului Elvețian de Informații Strategice (SSR) cu privire la o comunicare prin fax a Ministerului Egiptean al Afacerilor Externe, din data de 15 noiembrie 2005, interceptat de SSR prin satelit. Conform acestuia, 23 de prizonieri irakieni și afgani au fost interogați la baza militară Mihail Kogălniceanu din România, centre similare existând și în Ucraina, Kosovo, Macedonia, Bulgaria.

În ședința din data de 11 ianuarie 2006, Consiliul federal (Guvernul) a condamnat transmiterea către presă a acestui document clasificat. De asemenea, Consiliul federal a fost informat că Parlamentul a dispus o anchetă vizând determinarea responsabilităților, Ministerul Public a deschis o anchetă contra ziarului, iar auditorul-șef al armatei elvețiene a ordonat o procedură penală militară împotriva redactorului-șef și a altor doi colaboratori.

Important este faptul că documentul cuprinde informații care sunt deja cunoscute public (rapoartele Human Rights Watch), dar a căror veridicitate nu a putut fi dovedită.

2. Autoritatea Aeronautică Civilă Română, care a răspuns prin Adresa nr. 509 din 13 ianuarie 2006

În răspunsul concis adresat Comisiei de anchetă, Autoritatea Aeronautică Civilă Română a precizat că, potrivit prevederilor legale, nu este competentă să aprobe cererile pentru efectuarea zborurilor cu aeronave militare. Ca atare, nu dispune de informații și documente relevante privind survolul, aterizarea și decolarea de aeronave militare pe teritoriul României.

3. Ministerul Transporturilor, a cărui structură specializată este Direcția generală de aviație civilă, a transmis răspunsul prin Adresa nr. 38/176 din 20 ianuarie 2006

Răspunsul Direcției generale de aviație civilă din cadrul Ministerul Transporturilor precizează că în România, regimul de zbor al aeronavelor este reglementat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.172/2003 pentru aprobarea procedurii de autorizare a zborurilor cu aeronave civile și de stat în spațiul aerian național, care stabilește proceduri specifice de aprobare/autorizare a tuturor categoriilor de zboruri cu aeronave civile și de stat (militare).

Conform prevederilor actului normativ sus-menționat, zborurile efectuate cu aeronave de stat (militare) sunt autorizate de Ministerul Apărării, acesta fiind organismul care reprezintă partea militară în relația României cu Organizația Europeană pentru Siguranța Navigației Aeriene - Eurocontrol.

Având în vedere sensibilitatea subiectului, precum și capacitatea de expertiză a specialiștilor săi, Direcția generală de aviație civilă și-a manifestat totala disponibilitate pentru a pune la dispoziția Comisiei de anchetă orice alte documente sau informații edificatoare.

4. Ministerul Apărării, a cărui structură specializată este Secția survol, relații și reglementări aeronautice din Centrul operațional de coordonare militară, a transmis:

a) răspunsul, prin adresa nr. SRS 2 din 21 martie 2006, cuprinzând precizările directorului adjunct al Centrului Satelitar al UE (EUSC) (anexa clasificată nr. 1).

În răspunsul cu nr. SRS 2 din 2 martie 2006, Ministerul Apărării a trimis Comisiei de anchetă 16 fotografii satelitare, precum și precizările directorului adjunct al Centrului Satelitar al UE (EUSC) cu privire la baza militară de la Mihail Kogălniceanu - Constanța.

Cu privire la cele 16 fotografii satelitare color, fiecare conține, în detaliu, și textul interpretării analiștilor, din care rezultă fără echivoc faptul că în zona bazei militare și a aeroporturilor militare de la Mihail Kogălniceanu și Fetești sau la aeroportul civil de la Cataloi nu sunt identificate construcții noi care să justifice prezența unor facilități de detenție.

Cu privire la conținutul precizărilor aparținând domnului B. Routlege, directorul adjunct al Centrului Satelitar al UE (EUSC), acestea au fost formulate la sfârșitul reuniunii informale a EUSC din data de 30 ianuarie 2006, cu privire la solicitarea Adunării Parlamentare a Consiliului Europei de a transmite fotografii din satelit ale unor localități din România și Polonia.

Analiștii au precizat că produsele EUSC nu confirmă alegațiile referitoare la existența unor centre de detenție în regiunile din care au fost prelevate imaginile (LOI - Location of Interest), ci doar locațiile elementelor ce țin de securitatea obiectivelor militare (centre de comandă și transmisiuni, depozite de muniții și carburanți, aeronavele aflate la sol);

b) răspunsul, prin Adresa nr. SG (S)387/31 martie 2006 (anexa clasificată nr. 2).

Răspunzând solicitării Comisiei de anchetă de a furniza detalii cu privire la evoluția aeronavelor americane care au operat în/prin spațiul aerian național în perioada 2001-2005, Ministerul Apărării a procesat și întocmit un documentar (prezentat în anexa clasificată nr. 3) privind cererile diplomatice de survol primite din partea Ambasadei Statelor Unite ale Americii la București, în conformitate cu legislația internațională și națională în domeniu.

Totodată, Ministerul Apărării a precizat că în baza de date sunt deținute datele referitoare numai la cererile diplomatice de survol pentru zborurile sau escalele aeronavelor de stat care au operat sub indicative militare (military call sign), neexistând nicio situație în care aeronave civile aparținând SUA să fi solicitat autorizări speciale de pe aerodromuri militare.

5. Ministerul Justiției, care a răspuns prin Adresa nr. 3.823/139/P/24 ianuarie 2006

Răspunsul Ministerului Justiției face referire expresă la faptul că, pe de o parte, în sistemul penitenciar românesc, locațiile tuturor celor 45 de instituții penale sunt accesibile publicului, iar pe de altă parte, primirea persoanelor private de libertate se face exclusiv pe baza actelor legale de deținere, emise de o instanță de judecată, după ce, în prealabil, li s-a stabilit identitatea, apoi sunt înregistrați atât într-un registru special al penitenciarului, cât și în aplicația informatizată de gestiune a datelor referitoare la persoanele private de libertate.

În concluzie, în perioada menționată, niciun funcționar al Administrației Naționale a Penitenciarelor ori al unităților subordonate nu a fost implicat în privarea ilegală de libertate a vreunei persoane, faptă care constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoarea, conform prevederilor art. 266 din Codul penal.

6. Serviciul Român de Informații, care a răspuns prin Adresa nr. 10.040/23 ianuarie 2006

Serviciul Român de Informații a comunicat Comisiei de anchetă că, potrivit competențelor sale legale, a verificat toate aspectele ce prezentau relevanță pentru securitatea națională a României, făcând publică poziția sa și precizând faptul că nu deține informații care să ateste existența unor astfel de centre de detenție în țara noastră.

Serviciul Român de Informații a transmis punctul său de vedere Ministerului Public și Ministerului Afacerilor Externe, din perspectiva solicitării de informații transmise de domnul Terry Devis, secretarul general al Consiliului Europei, în sensul că nu deține date privind atât implicarea vreunui oficial român în privarea secretă de libertate a uneia sau a mai multor persoane pe teritoriul național și nici cu privire la tentative/acțiuni de implicare, de către agenții străine de informații, a oficialităților române în activități de această natură.

Răspunsul trimis de Serviciul Român de Informații conține și o anexă, intitulată "Date de presă referitoare la centrele de detenție ilegale ale CIA", cuprinzând 6 pagini, ce face o trecere amănunțită în revistă a modului în care subiectul a fost abordat în mass-media internaționale, precum și referiri la menționarea României ca țară de tranzit al unor avioane suspectate că aparțin CIA și că transportau persoane acuzate de terorism.

7. De asemenea, Comisia de anchetă a primit și a valorificat concluziile rezultate în urma verificărilor efectuate de Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului la o serie de baze aeriene, prin Adresa nr. 10/16 ianuarie 2006.

Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului (OADO) a trimis concluziile sale cu privire la constatările reținute în urma vizitei oficiale efectuate în perioada 8-15 decembrie 2005 la baza aeriană București - Henri Coandă; baza aeriană Timișoara; Inspectoratul de Poliție al Județului Timiș, Direcția Poliției de Frontieră Timișoara, Penitenciarul cu regim de maximă siguranță Timișoara, ca urmare a autosesizării față de acuzațiile aduse României, astfel:

nu s-au găsit nicio persoană străină reținută sau arestată ilegal și nici indicii - documente cu înregistrări oficiale ori declarații ale unor martori - care să ateste sau să susțină că ar fi existat astfel de persoane;
la bazele aeriene și celelalte locații menționate nu s-au constatat modificări sau amenajări la construcțiile existente, care să susțină ipoteza utilizării lor în scopul deținerii ilegale a unor persoane;
militarii străini participanți la exercițiile comune sau aflați în tranzit, care au coborât de la bordul aeronavelor ce au aterizat pe aeroporturile menționate, au fost supuși controlului poliției de frontieră, conform legislației în vigoare;
în concluzie, nu se confirmă supozițiile organizațiilor Human Rights Watch și Amnesty International, precum și ale unor oficiali americani sau europeni cu privire la organizarea și funcționarea unor centre de detenție secrete ale CIA în locații din București și Timișoara, în care ar fi fost deținute și interogate persoane suspectate de terorism.

CAPITOLUL 4 Activitatea Comisiei de anchetă

În exercitarea mandatului său, Comisia de anchetă s-a reunit în ședințe periodice (de regulă, lunar), în scopul analizării documentelor, datelor și informațiilor primite de la instituțiile solicitate și a celor apărute în presă, a rapoartelor preliminare întocmite și prezentate periodic de Comisia Consiliului Europei, al formulării concluziilor rezultate și stabilirii agendei de lucru.

În perioada ianuarie 2006-ianuarie 2007, activitatea Comisiei de anchetă s-a concretizat în:

- 21 de întâlniri pentru documentare și analiză cu șefii instituțiilor și structurilor specializate, prezentate în cap. 3 pct. 2-6;

- peste 40 de întâlniri cu delegații oficiale și membri ai Comisiei Consiliului Europei, alți oameni politici, ziariști;

- 6 deplasări ale delegațiilor stabilite de Comisia de anchetă la aeroporturile și bazele militare aeriene susceptibile a fi fost folosite în scopul detențiilor secrete și al transferului ilegal de prizonieri;

- peste 200 de persoane audiate, cu atribuții privind evidența, controlul, dirijarea zborurilor, paza și serviciile la sol;

- studierea a peste 4.200 de pagini cuprinzând informații relevante pentru mandatul Comisiei de anchetă.

CAPITOLUL 5 Constatările Comisiei rezultate din activitatea de
documentare și control

În vederea pregătirii unor răspunsuri clare și obiective la întreaga problematică a mandatului său, precum și la întrebările precise formulate de președintele Comisiei pentru afaceri juridice și drepturile omului din cadrul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, domnul Dick Marty, Comisia de anchetă s-a documentat cu privire la cadrul legal național și internațional care reglementează regimul de zbor al aeronavelor, a ridicat și a studiat documente relevante în legătură cu zborurile asupra cărora există suspiciuni ori au fost formulate întrebări, a organizat audieri cu responsabili ai instituțiilor și ai structurilor cu atribuții specifice din cadrul Ministerului Transporturilor, Ministerului Apărării, directorii aeroporturilor vizate în rapoartele Marty, a făcut unele investigații în locații existente în aceste perimetre.

În urma acțiunilor sus-menționate au rezultat:

1. Concluzii de principiu

Autoritatea Aeronautică Civilă Română, celelalte instituții și structuri cu atribuții în domeniul anchetat de Comisia de anchetă nu au cunoștință despre vreun avion civil care să fi aterizat ori să fi survolat teritoriul național, operat sau închiriat de CIA, ori despre vreo firmă care să fi acționat în folosul Agenției.
De obicei, pentru zborurile care aterizează sau survolează teritoriul României - cu excepția zborurilor private pentru care este suficient planul de zbor -, procedura aplicabilă necesită aprobare prealabilă. Nicio aprobare nu a fost cerută pentru un zbor operat de CIA sau un agent al acesteia.

Zborurile regulate și zborurile charter care aplică pentru efectuare trebuie să specifice în aplicație datele operaționale relevante: data și ora efectuării, punctul de plecare către România și punctul de plecare dinspre România, punctele de intrare și ieșire, înmatricularea aeronavei, operatorul, natura încărcăturii comerciale și scopul zborului. Nu este solicitată de autorități o listă de pasageri, aceasta fiind totuși obținută de la operator în cazul în care este solicitată special.
Aeronavele militare care operează în spațiul aerian aflat sub jurisdicția civilă trebuie să obțină, înaintea obținerii autorizării civile, aprobarea autorităților militare pentru efectuarea zborului, iar în afara respectării regulilor civile privind operarea nu au alte obligații sau constrângeri privind controlul civil asupra lor. Dacă operațiunile de transport militar sunt efectuate cu aeronave civile, acestora li se aplică aceeași procedură.
Autoritățile aeronautice civile române nu dețin și nu au deținut informații referitoare la transporturi de prizonieri pe zboruri aflate sub jurisdicția lor.
Autoritățile aeronautice civile române nu dețin și nu au deținut informații despre aeronave care, transportând prizonieri, să și aterizeze pe teritoriul României.
Autoritățile aeronautice civile române nu au fost, legal sau ilegal, implicate în desfășurarea de către servicii secrete proprii ori ale altor state a unor transporturi de prizonieri.
Autoritățile aeronautice civile române nu au solicitat de la autoritățile americane informații referitoare la survolul ori aterizarea de aeronave operate de către sau în folosul CIA ori al unor interpuși, acționând în folosul Agenției, care să fi transportat ilegal prizonieri, nefiind de competența lor să solicite astfel de informații.

2. Concluzii rezultate din investigațiile efectuate la fața locului

Aeroporturile suspectate și discutate în mass-media, în rapoartele unor organizații neguvernamentale și în rapoartele Marty și pentru care există referiri în documentele Eurocontrol, ca și în fotografiile satelitare, sunt:

- Timișoara - Gearmata;

- București - Băneasa;

- Constanța - Mihail Kogălniceanu;

- Tulcea - Cataloi;

- Fetești - militar.

Comisia de anchetă a efectuat investigații la fața locului pe Aeroportul Mihail Kogălniceanu - Constanța, relativ la alegațiile privind existența unor construcții ce au fost efectuate în perioada cercetată, dar și în privința facilităților ce ar fi putut fi utilizate, în această destinație, de către militarii americani aflați pe teritoriul României.

Comisia de anchetă a investigat toate aeroporturile care au fost menționate în documentele Eurocontrol, în rapoartele Marty și în planurile de zbor ale tuturor aeronavelor considerate suspecte. Comisia de anchetă s-a deplasat și a investigat, în mod special, Aeroportul Mihail Kogălniceanu, acolo unde au fost staționate trupe americane și unde fotografiile din satelit înregistrează realizarea unei construcții noi.

În urma investigațiilor au rezultat următoarele:

a) Aeroportul Cataloi - Tulcea este inutilizabil, ca urmare a lipsei balizajului și a existenței gropilor pe pistă. Acesta nu a fost și nu a putut fi utilizat niciodată pentru niciun zbor în perioada supusă anchetei;

b) Aeroportul Fetești - militar nu a fost utilizat, în perioada investigată, de niciun zbor civil sau militar cu caracteristicile investigate și de niciunul dintre zborurile aflate pe lista Eurocontrol sau suspectate de Comisia Marty;

c) Aeroportul Mihail Kogălniceanu - Constanța nu are facilități și construcții noi din acea perioadă, pe partea civilă, motiv al răspunsului inițial trimis Comisiei Marty de către aviația civilă. Singura construcție nouă, care apare și în fotografiile aeriene ale Centrului de la Torejon, este în partea militară a aeroportului. Ministerul Apărării a furnizat cel de-al doilea răspuns către Comisia Marty, răspuns ce arată destinația acestei clădiri.

Din investigațiile la fața locului ale Comisiei de anchetă și din documentele prezentate de autoritățile solicitate rezultă că nu există nicio facilitate ce ar fi putut fi folosită drept spațiu de detenție, fie și ad-hoc. În plus, niciunul dintre zborurile considerate suspecte de către Comisia Marty, organizații neguvernamentale sau mass-media nu a aterizat pe acest aeroport.

În plus, România a permis accesul oricăror investigatori și ziariști la facilitățile aeroportului, imediat după ce a apărut prima suspiciune în media. Comisia a investigat toate zborurile din lista Eurocontrol și există date clare asupra fiecăruia dintre zborurile ce au trecut prin Aeroportul Mihail Kogălniceanu. Niciunul nu întrunește niciun fel de condiții ce ar ridica suspiciuni privind transportul ilegal, coborârea sau urcarea în avion a vreunui pasager;

d) în privința Aeroportului Gearmata - Timișoara, aici nu există nicio facilitate construită în acea perioadă. În plus, niciunul dintre zborurile considerate suspecte de către Comisia Marty, organizații neguvernamentale sau mass-media nu a aterizat pe acest aeroport;

e) în privința Aeroportului București - Băneasa, nici aici nu există vreo facilitate construită în perioada supusă anchetei.

3. Concluzii rezultate din investigarea zborurilor asupra cărora au fost formulate întrebări

În conținutul rapoartelor Marty cu privire la România, precum și în scrisoarea trimisă de domnul Dick Marty la data de 7 noiembrie 2006 se exprimă unele suspiciuni și se solicită toate dovezile disponibile cu privire la următoarele zboruri, despre care se crede că ar fi facilitat transferuri de deținuți cu aeronave aparținând CIA pe unele aeroporturi din România, astfel:

3.1. Zborul N 313P: la data de 25 ianuarie 2004 a fost efectuat pe ruta Kabul-București-Băneasa-Palma de Mallorca, iar la data de 22 septembrie 2002, pe ruta Szymany-București-Băneasa-Rabat.

În raportul preliminar al Comisiei de anchetă prezentat la 21 iunie 2006, la pag. 2 pct. 5 se afirmă: "Cu privire la zborul N 313P din 25 ianuarie 2004, Comisia a stabilit că respectivul zbor a aterizat pe Aeroportul București-Băneasa pentru realimentare și servicii la sol. Niciun pasager nu a coborât sau urcat din/în avion. Există toate probele care arată fără niciun dubiu acest lucru, dar și scopul escalei. Același lucru este valabil și în cadrul zborului N 313P din data de 22 septembrie 2003."

Domnul Dick Marty afirmă că declarația Comisiei de anchetă contrazice informațiile furnizate de Autoritatea Aeronautică Civilă Română, conform cărora, la 25 ianuarie 2004, aeroportul său de destinație era Timișoara, nu București - Băneasa. Ulterior, avionul a decolat de la Timișoara, domnul Marty declarând că a verificat acest fapt.

Pentru a reconfirma veridicitatea concluziilor Comisiei de anchetă cu privire la zborurile N 313P, prezentăm:

Pentru N 313 P/25 ianuarie 2004 (anexa clasificată nr. 3):

- factura nr. 174/26 ianuarie 2004, emisă de ROMATSA;

- nota de încasare nr. 00077/04 din 26 ianuarie 2004, emisă de Romanian Airport Services (Aeroportul Băneasa);

- Adresa nr. 6.293/14.11.2006 a Aeroportului Timișoara;

- copia planului inițial de zbor, din care rezultă scopul tehnic al escalei.

Menționăm că informația inițială furnizată de Autoritatea Aeronautică Civilă Română (AACR), referitoare la aterizarea pe Aeroportul Internațional Timișoara a zborului N 313P din data de 25 ianuarie 2004, se datorează faptului că AACR a avut acces numai la planul de zbor transmis de operatorul aeronavei. Planul de zbor a fost modificat de operator din aer, solicitându-se escala pe Aeroportul Internațional București - Băneasa.

La acea dată, conform legislației române, operatorii care efectuau zboruri particulare în spațiul aerian național nu aveau obligația să solicite de la AACR autorizație de survol, fiind suficientă depunerea planului de zbor la organul de trafic.

Pentru N 313 P/22/23.09.2003 (anexa clasificată nr. 4):

- copia extrasului din fișa de navigație ROMATSA aferentă Aeroportului Băneasa, din care rezultă ruta reală a zborului;

- copia facturilor nr. 665 și 666 din 23 septembrie 2003, aferente zborului N 313P, emise de agentul de handling Romanian Airport Services.

3.2. Zborul N 478 GS din 6 decembrie 2004, care a avut un accident la aterizarea pe Aeroportul București - Băneasa, este suspectat a fi implicat într-un circuit care ar fi transportat prizonieri, datorită faptului că a fost omis din lista transmisă domnului Dick Marty în aprilie 2006.

Evenimentul a avut următoarea desfășurare: la data de 6 decembrie 2004, ora 13,29, aeronava companiei CENTURION AVIATION de tip Gulfstream 4, ce efectua un zbor charter pe ruta Bagram/Afganistan - București/Băneasa, a aterizat pe pista Aeroportului Băneasa, depășind pragul pistei 07, cu o viteză la sol de aproximativ 287 km/h. În rulare, aeronava a depășit distanța disponibilă pentru aterizare (LDA - 2.360 m) și pragul decalat al pistei, într-o secțiune a pistei unde aeroportul efectua lucrări de întreținere (îndepărtarea parțială a stratului de beton și înlocuirea acestuia). Aeronava a rulat cu jamba principală stânga pe o secțiune nebetonată cu o adâncime de aproximativ 15-20 cm și s-a oprit pe marginea pistei. Echipajul a raportat scurgeri masive de combustibil din aripa stângă. Aeronava a înregistrat avarii la jamba stângă a trenului principal de aterizare și la rezervorul de combustibil din planul stâng (anexa clasificată nr. 5).

De menționat că aeronava a fost grav avariată și a fost transportată la data de 26 iulie 2005 cu aeronava AN 124-100 în direcția Shannon.

3.3. Zborul N 379P din data de 25 octombrie 2003 ridică semne de întrebare pentru domnul Dick Marty, în ideea în care Autoritatea Aeronautică Civilă Română indică ruta Praga-Constanța-Băneasa-Amman. În realitate, zborul s-a efectuat pe ruta Praga-București Băneasa-Amman, conform facturii nr. 3.314/25 octombrie 2003, emisă de ROMATSA (anexa clasificată nr. 6).

3.4. Zborurile N 85 VM din data de 26 ianuarie 2004 și din data de 12 aprilie 2004 nu au operat pe Aeroportul Mihail Kogălniceanu, ci pe Aeroportul București - Băneasa (anexele clasificate nr. 7 și 8); zborurile N227 SV din data de 1 octombrie 2004 și N2189 M din data de 13-14 iunie 2003 au operat pe Aeroportul Mihail Kogălniceanu (anexele clasificate nr. 9 și 10).

3.5. În anexa la scrisoarea domnului Dick Marty din 31 martie 2006 sunt solicitate detalii privind 43 de zboruri. Comisia de anchetă le prezintă în anexa clasificată nr. 11.

CAPITOLUL 6
Concluzii finale

1. La întrebarea dacă există sau au existat baze secrete americane în România, Comisia de anchetă răspunde negativ.

2. La întrebarea dacă în România există sau au existat, în perioada cercetată, facilități pentru deținerea de prizonieri, altele decât cele penitenciare (reale, secrete, ad-hoc, clădiri utilizabile în formă improvizată în acest scop), eventual în apropierea aeroporturilor Timișoara, București - Henri Coandă sau Băneasa și Constanța, Comisia de anchetă răspunde negativ.

3. La întrebarea dacă există sau au existat persoane deținute cu sau fără acte în sistemul penitenciar din România, care ar fi putut să fie asimilate prizonierilor, Comisia de anchetă răspunde negativ.

4. La întrebarea dacă există posibilitatea unor fisuri în sistemul de control complet al traficului - civil sau militar - ori dacă, din neglijență, anumite zboruri ar fi putut trece nemonitorizate sau neînregistrate sau asupra lor nu s-ar fi aplicat procedurile la sol prevăzute în convențiile internaționale, Comisia de anchetă răspunde negativ.

5. La întrebarea dacă ar fi fost posibil ca anumite instituții din România să fi participat conștient sau prin omisiune ori neglijență la operațiuni de transport ilegal de deținuți prin spațiul aerian sau aeroporturile din România, Comisia de anchetă răspunde negativ.

6. La întrebarea dacă zboruri civile americane sau ale altor state ar fi putut transporta, lăsa ori ridica persoane care ar fi asimilate deținuților, pe teritoriul român sau în responsabilitatea autorităților române, potrivit normelor internaționale, Comisia de anchetă răspunde negativ.

7. La întrebarea dacă a existat o anchetă profundă parlamentară pentru stabilirea alegațiilor media privind existența unor centre de detenție sau a unor zboruri cu prizonieri ilegali în România, Comisia de anchetă răspunde pozitiv.

8. La întrebarea privind scopul escalelor în România ale zborurilor prezentate în cap. 5, Comisia de anchetă are argumente temeinice pentru a răspunde că ele nu au avut nimic în comun cu posibile transporturi ilegale de prizonieri pe teritoriul României.

Comisia de anchetă pentru investigarea afirmațiilor cu privire la existența unor centre de detenție ale CIA sau a unor zboruri ale avioanelor închiriate de CIA pe teritoriul României va returna anexele și documentele clasificate autorităților care le-au clasificat, cu recomandarea declasificării acestora, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate.

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

;
se încarcă...