Curtea Constituțională

Decizia nr. 51/2008 referitoare la admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea poliției politice comuniste

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 06 februarie 2008

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Pagina 1 din 2

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Ion Tiucă - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 31 alin (9), art. 7 alin. (2), art. 8, art. 9 alin. (1), art. 11, art. 14 alin. (1) și (2), art. 15 alin. (5), art. 16 alin. (1) și (3), art. 221 alin. (1) și (2) din Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea poliției politice comuniste și a dispozițiilor art. II și ale art. V din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 16/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea securității ca poliție politică, excepție ridicată de Dan Voiculescu în Dosarul nr. 8.520/2/2006 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă.

La apelul nominal răspunde consilierul juridic al Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, cu delegație la dosar, lipsă fiind autorul excepției, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la dosar de către apărătorul autorului excepției, prin care se solicită acordarea unui nou termen de judecată, fiind în imposibilitate de prezentare din motive de sănătate. În susținerea cererii s-a anexat adeverință medicală.

Reprezentantul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității și procurorul pun concluzii de admitere a cererii.

Curtea respinge cererea de amânare a judecării excepției de neconstituționalitate.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, considerând că dispozițiile legale atacate nu contravin textelor constituționale invocate în susținerea ei. Astfel, arată că atât C.N.S.A.S., cât și Colegiul Consiliului sunt autorități ale administrației publice de specialitate, pe care legiuitorul este îndrituit să le reglementeze prin lege organică și că nici prin atribuții și nici prin procedură aceste organe nu încalcă prevederile constituționale privind independența justiției. Pe de altă parte, susține că examinarea excepției trebuie limitată la dispozițiile legale prevăzute în dispozitivul încheierii de sesizare trimise Curții de către instanța de judecată, excepția privind celelalte texte din lege menționate în cererea autorului excepției fiind respinsă ca inadmisibilă de către instanță. Depune, în acest sens, concluzii scrise.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 26 iunie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 8.520/2/2006, Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 7 alin. (2), art. 8, art. 9 alin. (1), art. 11, art. 14 alin. (1) și (2), art. 15 alin. (5) și ale art. 16 alin. (1) și (3) din Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea poliției politice comuniste. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Dan Voiculescu într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației formulate de acesta împotriva deciziei prin care Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a stabilit că a fost colaborator al poliției politice.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia invocă prevederile art. 1 alin. (4), art. 64, art. 70 alin. (2), art. 73 alin. (3) din Constituție, precum și dispozițiile cuprinse în titlul III, cap. I și cap. VI secțiunea 1 din Legea fundamentală și formulează următoarele considerente:

1. Dispozițiile de lege atacate denaturează esența Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, de instituție pentru studierea arhivelor securității, în scopul liberului acces la informații, transformând-o într-o putere supraconstituțională.

În acest sens, trebuie observat că C.N.S.A.S. nu se găsește în enumerarea instituțiilor cu statut constituțional, chiar dacă Legea fundamentală a fost revizuită în anul 2003, deci după înființarea acestei instituții.

Textul art. 7 alin. (2) din Legea nr. 187/1999, care definește C.N.S.A.S ca "un organism autonom cu personalitate juridică, supus controlului Parlamentului", induce ipoteza greșită că instituția ar avea legitimitate constituțională prin intermediul Parlamentului, în virtutea rolului acestuia prevăzut în art. 61 din Legea fundamentală. În calitate de "unică putere legiuitoare", Parlamentul nu poate însă legifera decât în limitele stabilite de Constituție, iar Legea fundamentală nu lasă posibilitatea înființării prin lege a unor "organisme autonome", altele decât cele prevăzute de Constituție. Înființarea prin lege a unor asemenea organisme autonome ar contraveni în mod evident principiului separației și echilibrului puterilor în stat.

2. Organizarea și funcționarea C.N.S.A.S. este reglementată prin lege organică, deși instituția nu face obiectul reglementării legilor organice, prevăzut în mod expres și limitativ în art. 73 alin. (3) din Constituție.

3. Viciul constituțional principal al Legii nr. 187/1999 este localizat în articolele care atribuie C.N.S.A.S alte împuterniciri decât cele legate de conservarea și punerea la dispoziția populației a informațiilor de interes personal sau public stocate în arhivele fostelor servicii secrete. Dincolo de aceste atribuții de natură executivă, C.N.S.A.S a fost înzestrat cu atribuții jurisdicționale și transformat astfel în putere judecătorească paralelă, în afara autorității recunoscute de Constituție, influențând statutul cetățenilor și raporturile juridice dintre subiectele de drept.

4. Statutul neconstituțional al C.N.S.A.S. este în mod și mai evident contrar spiritului și literei Constituției în situațiile în care, prin diferite articole, se acordă acestui organism putere superioară celorlalte instituții constituționale. Astfel:

- Ignorându-se principiul separației puterilor în stat, prin art. 9 din lege se prevede că revocarea membrilor Consiliului nu poate fi făcută de puterea care i-a numit (Parlamentul), ci de Înalta Curte de Casație și Justiție;

- Art. 221 alin. (1) din Legea nr. 187/1999, introdus prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 16/2006, lărgește sfera atribuțiilor C.N.S.A.S, deja transconstituționale, la "orice atribuții date în competența sa prin prezenta lege, precum și prin orice alte legi speciale", agravând în felul acesta caracterul de neconstituționalitate al reglementării;

- Prin alin. (2) al aceluiași articol se prevede, cu evidentă încălcare a statutului puterii judecătorești, competența Consiliului de a exercita "atribuțiile stabilite prin Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, respectiv Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu privire la judecători și procurori, referitoare la apartenența sau colaborarea cu serviciile de informații înainte de anul 1990.";

- În conformitate cu dispozițiile art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 16/2006, toate autoritățile, indiferent de statutul lor constituțional și legal, "sunt obligate să trimită C.N.S.A.S., în termen de 30 de zile", anumite lucrări;

- Aceeași ordonanță impune, prin art. V, Parlamentului obligația de a modifica, "în termen de 60 de zile, Hotărârea Parlamentului nr. 17/2000 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității ca Poliție Politică, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 2 iunie 2000."

5. Art. 31 alin. (9) din Legea nr. 187/1999, introdus prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 16/2006, a prevăzut încetarea calității de deputat sau senator, în cazul condamnării "pentru săvârșirea unei infracțiuni de fals în declarații", contrar dispozițiilor art. 70 alin. (2) din Constituția României, care, enunțând limitativ situațiile care atrag încetarea calității de deputat sau senator, nu prevăd și cazul menționat.

Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, cu următoarea motivare:

Legea nr. 187/1999 a fost adoptată cu respectarea prevederilor art. 73 alin. (3) lit. t) și ale art. 117 alin. (3) din Constituție, potrivit cărora, prin lege organică, se pot înființa alte autorități administrative autonome, iar împrejurarea că C.N.S.A.S. este supus controlului Parlamentului și are atribuții cu caracter administrativ-jurisdicțional nu este de natură să încalce principiul separației puterilor în stat și nici prevederile titlului III, cap. VI din Constituție privind autoritatea judecătorească.

Nicio dispoziție constituțională nu împiedică Parlamentul să confere C.N.S.A.S. atribuții jurisdicționale, în condițiile în care accesul la o instanță de judecată nu este restricționat.

Totodată, potrivit art. 116 alin. (2) teza a doua din Constituție, autoritățile administrative autonome nu funcționează în subordinea Guvernului sau a ministerelor și, prin urmare, textul constituțional nu exclude instituirea unor forme de control din partea celorlalte autorități, revenind Parlamentului rolul de a stabili modalitatea de control a acestora.

Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost transmisă președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a comunica punctul lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul a comunicat Curții Constituționale punctul său de vedere, în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, cu următoarea motivare:

Critica de neconstituționalitate vizând adoptarea Legii nr. 187/1999 ca lege organică este nefondată deoarece, potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție, ține de domeniul legii organice reglementarea infracțiunilor, pedepselor și a regimului executării acestora. Cum art. 24 din lege cuprinde prevederi potrivit cărora anumite fapte sunt calificate ca infracțiuni și sunt stabilite pedepse, actul normativ face parte din categoria legilor organice, fiind adoptat de Parlament cu majoritatea cerută de Constituție.

Nu este întemeiată nici critica referitoare la conținutul reglementării în raport cu principiul separației puterilor în stat, deoarece nu reprezintă în sine o încălcare a acestui principiu înființarea prin lege a unui organism autonom, controlul Parlamentului asupra unui astfel de organism, numirea membrilor de către Parlament sau activitatea de tip administrativ-jurisdicțional.

Faptul că C.N.S.A.S. își desfășoară activitatea și își îndeplinește atribuțiile prin efectuarea unor verificări și analize ale unor probe nu poate conduce la concluzia interferenței cu atribuțiile puterii judecătorești, după cum nici atribuțiile Colegiului C.N.S.A.S., ai cărui membri sunt numiți de Parlament, de soluționare a contestațiilor împotriva conținutului adeverințelor nu pot fi astfel interpretate. Decizia dată de Colegiul Consiliului este supusă controlului judecătoresc potrivit art. 14, după cum activitatea Consiliului este supusă aceluiași control, potrivit art. 16.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, dispozițiile legale atacate conținând "un venin neconstituțional". Considerentele acestui punct de vedere sunt următoarele:

1. Trebuie examinată corelația dintre dispozițiile legale care sunt anterioare revizuirii Constituției din 2003 și dispozițiile constituționale noi care interesează în cauză, mai ales dispozițiile art. 21 alin. (4), conform cărora "jurisdicțiile speciale sunt facultative", cele ale art. 124 alin. (2), potrivit cărora "justiția este unică, imparțială și egală pentru toți", dispozițiile art. 126 alin. (5), potrivit cărora "este interzisă înființarea de instanțe extraordinare", precum și cele ale art. 126 alin. (6), conform cărora "controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat, cu excepția celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum și a actelor de comandament cu caracter militar. Instanțele de contencios administrativ sunt competente să soluționeze cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau, după caz, prin dispoziții din ordonanțe declarate neconstituționale." Această analiză poate permite identificarea unor conflicte între procedurile și actele prevăzute de Legea nr. 187/1999 și exigențele constituționale. Examinarea comparativă este obligatorie, știut fiind că în domeniul protecției drepturilor omului modificările constituționale din anul 2003 au adus îmbunătățiri substanțiale.

2. Curtea Constituțională urmează să constate că nicio prevedere constituțională nu nominalizează C.N.S.A.S., ca atare se impune stabilirea naturii juridice a acestui organism.

Caracterizarea de la art. 7 alin. (2) din lege, aceea de "organism autonom cu personalitate juridică, supus controlului Parlamentului", nu satisface exigențele art. 116 din Constituție, care utilizează exprimarea "organe de specialitate precum și de autorități administrative autonome".

În ipoteza în care Curtea consideră că acest organism este autoritate administrativă, ea trebuie să verifice următoarele:

a) temeiul legal; sub acest aspect, utilizarea legii organice este posibilă doar în situațiile expres prevăzute de art. 73 alin. (3) din Constituție;

b) în ce măsură procedura și actele acestui organism constituie o jurisdicție și dacă se respectă prevederile art. 21 alin. (4), ale art. 124 și ale art. 126 alin. (5) și (6) din Constituție.

În ipoteza în care se apreciază că deciziile C.N.S.A.S. sunt acte administrative, urmează să se observe că, potrivit exigențelor constituționale, contestarea deciziei ca act administrativ trebuie să fie soluționată de către instanța de contencios administrativ, nicidecum de către curtea de apel, secția civilă, astfel cum este prevăzut în art. 16 alin. (1) din Legea nr. 187/1999.

3. Curtea Constituțională trebuie să verifice dacă, prin procedura și actele sale, acest organism se înscrie în autoritatea judecătorească. În această ipoteză, C.N.S.A.S. ar deveni un organism cvasijudecătoresc care lucrează după o procedură contencioasă și care emite acte cu importante consecințe juridice. Or, potrivit textelor constituționale menționate, instanțele judecătorești sunt cele prevăzute de art. 126 alin. (1), justiția este unică și egală pentru toți, iar înființarea de instanțe extraordinare este interzisă.

4. Curtea Constituțională are dreptul, dar și obligația de a interveni în acest domeniu delicat, dar de mare importanță pentru protecția drepturilor omului.

Modul în care sunt reglementate procedurile și actele C.N.S.A.S. creează impresia unor abateri de la următoarele prevederi constituționale: art. 1 alin. (3), art. 8 alin. (1), art. 16 alin. (1) și (2), art. 21 alin. (4), art. 22 alin. (1), art. 23 alin. (11), art. 26 alin. (2), art. 30 alin. (6) și art. 57.

Constatând existența unui venin neconstituțional, Avocatul Poporului consideră că este obligația Curții Constituționale de a-l extrage printr-o decizie dreaptă și înțeleaptă.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curții Constituționale punctul lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile Legii nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 7 alin. (2), ale art. 8, ale art. 9 alin. (1), ale art. 11, ale art. 14 alin. (1) și (2), ale art. 15 alin. (5) și ale art. 16 alin. (1) și (3) din Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea securității ca poliție politică, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 9 decembrie 1999.

Prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 16/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea securității ca poliție politică, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 27 februarie 2006, titlul Legii nr. 187/1999 a fost modificat, având următorul cuprins: "Lege privind accesul la propriul dosar și deconspirarea poliției politice comuniste".

Totodată, prin aceeași ordonanță de urgență au fost modificate dispozițiile art. 7 alin. (2), ale art. 8 alin. (2), (3) și (5), ale art. 9 alin. (1), ale art. 15 alin. (5) și ale art. 16 alin. (1) din Legea nr. 187/1999.

Ca urmare a acestor modificări, dispozițiile de lege criticate au, în prezent, următorul conținut:

- Art. 7 alin. (2): "Consiliul este un organism autonom cu personalitate juridică, supus controlului Parlamentului. Anual sau la cererea Parlamentului, Consiliul prezintă rapoarte.";

- Art. 8:

"

(1) Consiliul este condus de un colegiu compus din 11 membri.

(2) Membrii Colegiului Consiliului sunt numiți de Parlament, după cum urmează: un reprezentant propus de Președintele României, un reprezentant propus de primul-ministru, 9 membri, la propunerea grupurilor parlamentare, potrivit configurației politice a celor două Camere, pe baza raportului comun, întocmit de comisiile juridice ale Camerei Deputaților și Senatului în ședință comună, pentru un mandat de 6 ani. Mandatul poate fi reînnoit o singură dată, cu respectarea procedurilor de numire prevăzute de lege.

(3) Propunerile nominale pentru Colegiul Consiliului se depun la Birourile permanente ale Camerei Deputaților și Senatului de Administrația Prezidențială, Cancelaria Primului-Ministru și liderii grupurilor parlamentare, în limita numărului de locuri stabilit potrivit alin. (1) și (2), în cel mult 10 zile calendaristice de la data intrării în vigoare a prezentei legi, care le trimit comisiilor juridice. Propunerile vor fi însoțite de: curriculum vitae, copiile fidele de pe fișele cuprinzând antecedentele penale, declarațiile pe propria răspundere ale candidaților, în sensul că nu se încadrează în prevederile art. 5 alin. (2)-(4), respectiv că nu au aparținut și nu au colaborat cu organele de securitate.

(4) Comisiile juridice ale Camerei Deputaților și Senatului vor audia în ședință comună și vor verifica îndeplinirea condițiilor impuse candidaților prin prezenta lege; candidaturile vor fi avizate individual. Raportul comun cuprinzând rezultatul audierilor se înaintează Birourilor permanente ale celor două Camere în termen de 10 zile calendaristice de la primirea listelor cuprinzând candidații.

(5) Candidații care nu îndeplinesc condițiile prevăzute în prezenta lege vor fi înlocuiți, la cererea comisiilor juridice ale celor două Camere, după caz, de Președinte, prim-ministru sau grupurile parlamentare care i-au propus. Noile propuneri se înaintează în termen de 5 zile de la comunicarea făcută de Birourile permanente ale celor două Camere, după caz, Președintelui, primului-ministru sau grupurilor parlamentare care i-au propus. Locurile rămase vacante ca urmare a nedepunerii propunerilor de candidați în termenul de 5 zile se redistribuie între grupurile parlamentare, potrivit configurației prevăzute la alin. (2).

(6) Camera Deputaților și Senatul, întrunite în ședință comună, pe baza raportului comun al comisiilor juridice, se pronunță prin vot asupra listei cuprinzând candidații pentru Colegiul Consiliului, în cel mult 10 zile calendaristice de la data depunerii raportului comisiilor juridice. Votul se exprimă prin apel nominal.

(7) Colegiul Consiliului își alege dintre membrii săi un președinte, un vicepreședinte și un secretar în termen de 5 zile de la constituirea sa. Colegiul Consiliului lucrează în prezența a cel puțin două treimi din numărul membrilor și adoptă decizii cu majoritatea voturilor membrilor prezenți. Dezbaterile Colegiului Consiliului nu sunt publice.

(71) Președintele îndeplinește, conform legii, funcția de ordonator principal de credite.

(72) În exercitarea atribuțiilor stabilite de lege, Colegiul Consiliului emite ordine și decizii.

(73) În cazul absenței nemotivate la mai mult de 3 ședințe consecutive a unuia dintre membrii Colegiului Consiliului, majoritatea simplă a Colegiului Consiliului va sesiza de îndată Parlamentul, care, în termen de 30 de zile de la sesizare, va iniția procedura de înlocuire a acestuia. Procedura de înlocuire urmează prevederile alin. (2)-(6).

(8) Din Consiliu și din Colegiul Consiliului nu pot face parte agenții sau colaboratorii organelor de securitate, astfel cum sunt definiți în prezenta lege, cei ai altor servicii secrete străine, ai altor structuri informative interne și străine și ai altor organizații ce au desfășurat și desfășoară activități care contravin drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. De asemenea, nu pot face parte persoanele care au suferit condamnări pentru infracțiuni de drept comun, chiar dacă au fost amnistiate sau reabilitate. Pe perioada mandatului, membrii Colegiului Consiliului nu pot face parte din partide politice.

(9) Consiliul funcționează în temeiul unui regulament elaborat de Colegiul Consiliului în termen de 30 de zile de la data constituirii sale.

(10) La învestirea în funcție membrii Colegiului Consiliului depun următorul jurământ în fața Parlamentului:

«Jur să respect Constituția și legile țării, drepturile și libertățile fundamentale ale omului, să îmi îndeplinesc cu conștiinciozitate, onoare și fără părtinire îndatoririle ce îmi revin în calitate de membru al Colegiului Consiliului.

Jur să păstrez secretul informațiilor care privesc siguranța națională, atât pe perioada exercitării mandatului, cât și după încetarea acestuia. Așa să îmi ajute Dumnezeu!»

Formula religioasă de încheiere va respecta libertatea convingerilor religioase.";

- Art. 9 alin. (1): "În cazul în care, ulterior alegerii Colegiului Consiliului, se constată că unul dintre membrii acestuia nu îndeplinește condițiile prevăzute în prezenta lege, se procedează la revocarea mandatului și la o nouă alegere. Verificarea îndeplinirii condițiilor se face, la cererea oricărei persoane, de Înalta Curte de Casație și Justiție.";

- Art. 11:

"

(1) Consiliul este organizat la nivel național și funcționează într-o structură unică.

(2) În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi Consiliul General al Municipiului București va asigura spațiile corespunzătoare pentru desfășurarea activității Consiliului.";

- Art. 14 alin. (1) și (2):

"

(1) Conținutul adeverințelor eliberate potrivit art. 13 alin. (1) lit. c) poate fi contestat la Colegiul Consiliului în termen de 30 de zile de la comunicare.

(2) Contestația va fi soluționată de Colegiul Consiliului în termen de 60 de zile de la înregistrare.";

- Art. 15 alin. (5): "Calitatea de agent sau de colaborator al poliției politice comuniste se stabilește de Colegiul Consiliului prin probele aflate în evidențele organelor de securitate, coroborate cu probe cum ar fi: angajamentul scris și semnat de cel în cauză, note și rapoarte scrise - originale sau în copie, olografe ori dactilografiate, sinteze informative, alte înscrisuri olografe și dovezi, indiferent de suportul pe care s-ar afla.";

- Art. 16 alin. (1) și (3):

"

(1) Împotriva deciziei comunicate potrivit art. 15 alin. (7) solicitantul sau persoana cu privire la care s-a cerut verificarea se poate adresa Colegiului Consiliului printr-o contestație, în termen de 15 zile de la data primirii deciziei. Colegiul Consiliului reexaminează documentația care a stat la baza comunicării și, în termen de 30 de zile de la data depunerii contestației, adoptă o decizie care se comunică în termen de 15 zile atât solicitantului, cât și persoanei cu privire la care s-au efectuat verificări, indiferent de autorul contestației. Decizia Colegiului Consiliului poate fi atacată în termen de 30 de zile de la data comunicării la curtea de apel, secția civilă, în competența căreia își are domiciliul contestatarul.

[...]

(3) În vederea adoptării deciziei Colegiul Consiliului audiază persoana cu privire la care s-au cerut verificări și utilizează documentația depusă de aceasta sau de solicitant. Documentația inițială poate fi completată. Persoana față de care se efectuează verificări are dreptul să consulte documentele care au stat la baza comunicării contestate. Lipsa persoanei legal citate nu împiedică adoptarea unei decizii."

Deosebit de dispozițiile de lege cu privire la care instanța de judecată a reținut că excepția de neconstituționalitate este admisibilă, autorul excepției a cerut să se constate că sunt neconstituționale și dispozițiile art. 31 alin. (9) și ale art. 221 alin. (1) și (2) din Legea nr. 187/1999, introduse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 16/2006, precum și prevederile art. II și V din aceeași ordonanță de urgență. Textele legale menționate au următorul conținut:

Art. 31 alin. (9): "Condamnarea definitivă pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații atrage pierderea demnității sau funcției publice în care a fost ales sau numit, potrivit legislației în vigoare. În cazul membrilor Parlamentului României, cercetarea infracțiunii se face de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar instanța competentă este Înalta Curte de Casație și Justiție, care judecă aceste cazuri în procedură de urgență. Sentința definitivă se comunică, în termen de 24 de ore de la pronunțarea ei, președintelui Camerei din care face parte parlamentarul. Președintele Camerei respective înscrie cu prioritate invalidarea pe ordinea de zi.";

- Art. 221 alin. (1) și (2):

"

(1) În perioada desfășurării activității, Consiliul îndeplinește orice atribuții date în competența sa prin prezenta lege, precum și prin orice alte legi speciale.

(2) Consiliul exercită atribuțiile stabilite prin Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, respectiv Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu privire la judecători și procurori, referitoare la apartenența sau colaborarea cu serviciile de informații înainte de anul 1990.";

Art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 16/2006:

"

Autoritățile la care se depun declarațiile conform art. 31 alin. (2) din Legea nr. 187/1999 sunt obligate să trimită Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, lista persoanelor care îndeplinesc funcțiile prevăzute la art. 2 lit. a)-f) din legea menționată, însoțite de plicurile închise care conțin declarațiile pe propria răspundere. Lista trebuie să cuprindă următoarele date:

a) numele și prenumele, inclusiv eventualele nume anterioare, precum și data și locul nașterii;

b) numele și prenumele tatălui, numele și prenumele mamei;

c) locul de muncă și funcția pe care o ocupă;


Pentru a vedea documentul fără paginare, ai nevoie de un abonament Lege5!

;
se încarcă...