Curtea Constituțională

Decizia nr. 48/2008 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 90 alin. 2 coroborate cu cele ale art. 214 alin. 5 din Codul de procedură penală

Modificări (...)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 03 martie 2008

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 90 alin. 2 coroborate cu art. 214 alin. 5 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Viorel Dobra în Dosarul nr. 1/195/2004 al Curții de Apel Alba-Iulia - Secția penală.

La apelul nominal se prezintă autorul excepției, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Autorul excepției de neconstituționalitate susține admiterea acesteia, arătând că, atât timp cât procesele-verbale și actele de constatare încheiate de alte organe decât cele judiciare, în procedurile administrative de control, au forță probatorie, procesul penal în care acestea sunt administrate nu prezintă suficiente garanții de echitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Referitor la susținerile și trimiterile autorului excepției la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, expuse în notele scrise depuse la dosar, arată că administrarea unor probe în cadrul procesului penal ar putea pune în discuție, în anumite împrejurări, încălcarea dreptului persoanei de a nu se autoincrimina, respectiv a dreptului la tăcere. Însă nu este cazul în speța de față în care persoana incriminată nu a fost prezentă la întocmirea proceselor-verbale ale organelor de control, folosite ulterior ca mijloace de probă în instanță, deci nu a fost pusă în situația de a se autoincrimina. Persoana incriminată are, însă, posibilitatea de a contesta respectivele acte, potrivit legii.

În fine, întrucât Curtea Constituțională s-a mai pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate, respingând critica cu un atare obiect, se propune menținerea jurisprudenței.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 28 iunie 2007 pronunțată în Dosarul nr. 1/195/2004, Curtea de Apel Alba-Iulia - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 90 alin. 2 coroborate cu art. 214 alin. 5 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Viorel Dobra.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul susține că prevederile art. 90 alin. 2 din Codul de procedură penală permit ca procesele-verbale și actele de constatare încheiate de alte organe decât cele judiciare, în procedurile administrative de control, să fie mijloace de probe "dacă legea prevede aceasta". Textul de lege criticat nu prezintă suficiente garanții pentru desfășurarea unui proces penal echitabil, autorizând un "amestec inadmisibil al procedurilor administrative în procedurile penale".

Invocând jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, autorul excepției ajunge la concluzia că probele obținute în cadrul procedurilor administrative ar putea fi considerate legale și, implicit, ar putea fi folosite în procesul penal, doar dacă în procedurile preliminare se respectă exigențele dreptului la un proces echitabil.

Or, procedurile administrative de control la care se referă art. 90 alin. 2 coroborat cu art. 214 alin. 5 din Codul de procedură penală nu prezintă caracteristicile unei proceduri preliminare pentru a putea legitima folosirea proceselor-verbale și a actelor de constatare, fără nicio distincție, în procesul penal declanșat ulterior. Astfel, judecătorul nu își poate fundamenta intima convingere pe faptele relevate de organele administrative, fiind necesar ca hotărârea pe care o pronunță să se întemeieze exclusiv pe elementele probatorii produse din dezbateri, supuse discuției libere și contradictorii a părților.

În concluzie, autorul excepției apreciază că, în acord cu principiul echității procesului penal, înscrisurile cu valoare "probatorie" menționate de art. 90 alin. 2 din Codul de procedură penală nu pot constitui decât simple informații obținute în urma unor anchete conduse de organele administrative de control, după procedurile proprii.

Curtea de Apel Alba-Iulia - Secția penală arată că funcția justiției de a interpreta și aplica legile la cazurile concrete, de a judeca și aplica sancțiuni este asigurată de regulile de desfășurare a activității de judecată, care permit instanțelor să dezbată în contradictoriu, public, oral și nemijlocit legalitatea și temeinicia mijlocului de probă, iar părțile pot exercita căile de atac, în condițiile legii. Așa fiind, nu pot fi reținute criticile de neconstituționalitate invocate de autorul excepției.

În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul arată că dispozițiile de lege criticate au mai făcut obiectul controlului de neconstituționalitate, Curtea Constituțională respingând prin mai multe decizii, de exemplu, prin Decizia nr. 331/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 675 din 28 iulie 2005, sau prin Decizia nr. 524/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 7 septembrie 2006, criticile cu un atare obiect.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanță cu dispozițiile constituționale invocate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 90 alin. 2 coroborate cu cele ale art. 214 alin. 5 din Codul de procedură penală, care au următorul conținut:

- Art. 90 alin. 2: "De asemenea, sunt mijloace de probă procesele-verbale și actele de constatare, încheiate de alte organe, dacă legea prevede aceasta.";

- Art. 214 alin. 5: "Procesele-verbale încheiate de aceste organe constituie mijloace de probă."

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că textele de lege criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 11 și art. 20 alin. (1) referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) privind dreptul părților la un proces echitabil și art. 124 alin. (2) și (3) referitor la independența și imparțialitatea justiției. De asemenea, se mai invocă și încălcarea prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că asupra constituționalității dispozițiilor criticate s-a mai pronunțat, de exemplu, prin Decizia nr. 509/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 597 din 11 iulie 2006, constatând netemeinicia criticilor formulate.

Cu acel prilej, Curtea a reținut că dispozițiile criticate nu contravin dreptului părților la un proces echitabil, întrucât procesele-verbale încheiate de alte organe decât cele de urmărire penală sau instanța de judecată pot fi combătute cu orice alte probe propuse de părți, în condițiile art. 67 alin. 1 din Codul de procedură penală. De asemenea, Curtea a statuat că dispozițiile legale criticate nu aduc atingere unicității și imparțialității justiției și nici independenței judecătorilor, întrucât instanța judecătorească este cea care apreciază asupra concludenței și utilității probelor, iar, cu ocazia deliberării, tot instanța de judecată este cea care face aprecierea definitivă a probelor care, în conformitate cu dispozițiile art. 63 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură penală, nu au valoare mai dinainte stabilită.

Pentru aceleași motive, Curtea a reținut că nici dispozițiile art. 214 din Codul de procedură penală nu contravin prevederilor constituționale invocate.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile anterioare își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 90 alin. 2 coroborate cu cele ale art. 214 alin. 5 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Viorel Dobra în Dosarul nr. 1/195/2004 al Curții de Apel Alba-Iulia - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 31 ianuarie 2008.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu

;
se încarcă...