Curtea Constituțională

Decizia nr. 465/2008 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 141 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală

Modificări (...)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 11 iunie 2008

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Marinela Mincă - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 141 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Nelu Gioni Cazacu în Dosarul nr. 2.036/89/2007 al Curții de Apel Iași - Secția penală.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, textul de lege criticat fiind în concordanță cu prevederile constituționale invocate.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 14 ianuarie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 2.036/89/2007, Curtea de Apel Iași - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 141 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Nelu Gioni Cazacu într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului formulat împotriva încheierii prin care au fost respinsă cererea de revocare a măsurii arestării preventive.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textele de lege criticate încalcă dispozițiile art. 16, 20, 21, 23, 24, 52, 53 și 129 din Constituție, precum și ale art. 1, ale art. 6 paragraful 1 și ale art. 13, 17 și 18 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece nu poate formula o cale de atac împotriva încheierii prin care s-a respins cererea inculpatului de revocare a măsurii arestării preventive.

Curtea de Apel Iași - Secția penală consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că prevederile legale criticate nu încalcă dispozițiile constituționale și convenționale invocate de autorul excepției.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 141 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală, introduse prin Legea nr. 356/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, și au următorul cuprins:

"

Încheierea prin care prima instanță sau instanța de apel respinge cererea de revocare, înlocuire sau încetare de drept a măsurii preventive nu este supusă niciunei căi de atac."

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că dispozițiile art. 141 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală au mai format obiect al controlului de constituționalitate, cu o motivare similară și prin raportare la dispozițiile art. 16 privind Egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la Tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 privind Accesul liber la justiție, art. 23 privind Libertatea individuală și art. 129 privind Folosirea căilor de atac din Constituție, precum și art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ca și în cauza de față. Astfel, prin Decizia nr. 156 din 27 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 19 martie 2007, și prin Decizia nr. 330 din 3 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 11 mai 2007, Curtea Constituțională a respins excepția ca neîntemeiată, pentru considerentele acolo reținute.

Cele statuate prin deciziile evocate își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, în care au fost formulate, în esență, aceleași critici de neconstituționalitate și nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenței.

În plus, în acest dosar se mai invocă încălcarea următoarelor dispoziții:

- art. 24 din Constituție privind Dreptul la apărare raportat la art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind Dreptul la un recurs efectiv. Or, din examinarea textului de lege criticat, rezultă că acesta nu este de natură să îngrădească dreptul la apărare. Persoana interesată, chiar dacă nu dispune de o cale da atac împotriva încheierii prin care prima instanță sau instanța de apel a respins cererea de revocare, înlocuire sau încetare de drept a măsurii preventive, poate reitera o nouă cerere de revocare. Lipsa posibilității de a ataca cu recurs anumite încheieri pronunțate în cursul urmăririi penale sau în cursul judecății în primă instanță și în apel cu privire la măsurile preventive este în concordanță cu art. 5 paragraful 4 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, potrivit căruia "orice persoană lipsită de libertatea sa prin arestare sau deținere are dreptul să introducă un recurs în fața unui tribunal, pentru ca acesta să statueze într-un termen scurt asupra legalității deținerii sale și să dispună eliberarea sa dacă deținerea este ilegală";

- art. 53 din Constituție privind Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și art. 18 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind Limitarea folosirii restrângerii drepturilor. Curtea constată că dispozițiile art. 141 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală nu pun în discuție restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți fundamentale. Astfel, nicio prevedere a Legii fundamentale nu dă o consacrare expresă dreptului la exercitarea căilor de atac în orice condiții;

- art. 52 din Constituție privind Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, precum și art. 1 și 17 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind Obligația de a respecta drepturile omului și, respectiv, Interzicerea abuzului de drept, nu au incidență în cauză și, în consecință, nici criticile formulate prin raportare la aceste prevederi nu pot fi reținute. Este de reținut că încheierile pronunțate de către instanțele de judecată sunt acte de procedură și nu acte administrative.

Față de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 141 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Nelu Gioni Cazacu în Dosarul nr. 2.036/89/2007 al Curții de Apel Iași - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 22 aprilie 2008.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Florentina Geangu

;
se încarcă...