Curtea Constituțională

Decizia nr. 438/2008 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 64 alin. 1 lit. a) teza întâi din Codul penal și art. 378 alin. 11 din Codul de procedură penală

Modificări (...)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 08 mai 2008

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Marinela Mincă - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 64 alin. 1 lit. a) teza întâi din Codul penal și art. 378 alin. 11 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Panaite Gologan în Dosarul nr. 209/44/2007 al Curții de Apel Galați - Secția penală, de Costică Pălimar în Dosarul nr. 5.750/121/2007 al Tribunalului Galați - Secția penală, de Dumitru Gîrleanu în Dosarul nr. 4.200/121/2006 al Curții de Apel Galați - Secția penală, de Aurel Buga și Constantin Cristinel Dascălu în Dosarul nr. 65/121/2005 al Curții de Apel Galați - Secția penală și de Gheorghe (Mihai) Gheorghiță în Dosarul nr. 3.875/121/2006 al Tribunalului Galați - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere că excepțiile de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 25D/2008, nr. 73D/2008, nr. 244D/2008, nr. 294D/2008 și nr. 346D/2008 au conținut identic, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispozițiile art. 164 din Codul de procedură civilă, nu se opune conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 73D/2008, nr. 244D/2008, nr. 294D/2008 și nr. 346D/2008 la Dosarul nr. 25D/2008, care este primul înregistrat.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 378 alin. 11 din Codul de procedură penală ca neîntemeiată. În ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 64 alin. 1 lit. a) teza întâi din Codul penal, arată că aceasta este întemeiată, deoarece prin aplicabilitatea ope legis a unei pedepse complementare, în speță aceea a interzicerii dreptului de a alege, se încalcă principiului proporționalității, cu consecința imediată a lezării dispozițiilor constituționale ale art. 53 referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 12 decembrie 2007, 14 decembrie 2007, 21 ianuarie 2008, 8 februarie 2008 și 18 decembrie 2007, pronunțate în dosarele nr. 209/44/2007, nr. 5.750/121/2007, nr. 4.200/121/2006, nr. 65/121/2005 și nr. 3.875/121/2006, Curtea de Apel Galați - Secția penală și Tribunalul Galați - Secția penală au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 64 alin. 1 lit. a) teza întâi din Codul penal și art. 378 alin. 11 din Codul de procedură penală (aceste din urmă dispoziții fiind ridicate doar prin Încheierea din 8 februarie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 65/121/2005 de Curtea de Apel Galați - Secția penală).

Excepția a fost ridicată, în dosarele de mai sus, de Panaite Gologan, Costică Pălimar, Dumitru Gîrleanu, Aurel Buga, Constantin Cristinel Dascălu și Gheorghe (Mihai) Gheorghiță.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin că prevederile din Codul penal încalcă dispozițiile constituționale ale art. 53 referitoare la Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, deoarece interzicerea dreptului de a alege se transpune într-o măsură disproporționată față de situația care a determinat-o și nu este necesară într-o societate democratică, unde toți cetățenii cu drept de vot trebuie să își exercite această posibilitate chiar dacă au fost condamnați.

De asemenea, dispozițiile din Codul de procedură penală contravin prevederilor constituționale ale art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi și ale art. 21 alin. (1)-(3) referitoare la liberul acces la justiție și la dreptul la un proces echitabil, deoarece inculpatul care a fost condamnat la instanța de fond nu mai beneficiază de dreptul de a fi ascultat în fața instanței de apel. Or, toți inculpații trebuie să beneficieze în cursul procesului penal de același tratament, legea neputând să îngrădească drepturile în mod discreționar.

Curtea de Apel Galați - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Tribunalul Galați - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, deoarece la nivelul dreptului penal principiul proporționalității își găsește expresia specifică în principiul individualizării sancțiunilor, potrivit căruia stabilirea și aplicarea unei sancțiuni trebuie să reflecte atât în mod abstract, cât și concret gravitatea atingerii aduse valorii sociale ocrotite prin norma de drept penal. Ca atare, în reglementarea actuală, în cadrul pedepsei accesorii, există, pe de o parte, o individualizare automată, implicită [(art. 71 și art. 64 lit. a), b) și c)], stabilită prin voința legiuitorului, indiferent dacă fapta este săvârșită din culpă sau cu intenție, dacă pedeapsa principală este închisoarea de 15 zile sau detenția pe viață, dacă cel condamnat avea sau nu o profesie la momentul săvârșirii faptei, făcând imposibilă individualizarea judiciară și încălcându-se principiul garantat de art. 72 din Codul penal. Prin urmare, interzicerea ope legis, indiferent de infracțiunea pentru care se aplică pedeapsa principală și fără un control din partea instanței, a dreptului prevăzut de art. 64 alin. 1 lit. a) teza întâi din Codul penal încalcă cerința proporționalității restrângerii exercițiului unor drepturi cu situația care a determinat-o.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece stabilirea de către legiuitor a unor criterii de individualizare a pedepsei are ca scop tocmai adaptarea pedepsei la nevoile de apărare socială, în raport de asemenea situații diferite: gravitatea concretă sau abstractă a infracțiunii, periculozitatea infractorului etc. Evident, restrângerea unor drepturi ca urmare a interzicerii exercitării lor o anumită perioadă de timp, strict limitată prin hotărârea de condamnare, nu poate fi dispusă decât cu scopul de ansamblu și finalitatea specifică a fiecărei pedepse, determinată de mecanismul ce realizează individualizarea acesteia.

De aceea, alegerea de către judecător a drepturilor ce trebuie interzise, precum și determinarea perioadei de timp în care să nu fie exercitate, ca modalitate concretă de aplicare a pedepsei complementare, constituie, alături de pedeapsa principală dispusă, mijlocul de realizare a individualizării sancțiunii penale.

De asemenea, în ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 378 alin. 11 din Codul de procedură penală, Avocatul Poporului arată că aceasta este neîntemeiată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 64 alin. 1 lit. a) teza întâi din Codul penal, cu denumirea marginală Interzicerea unor drepturi, și art. 378 alin. 11 din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală Judecarea apelului, care au următorul conținut:

- Art. 64 alin. 1 lit. a) teza întâi din Codul penal:

"

Pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi constă în interzicerea unuia sau unora din următoarele drepturi:

a) dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice;";

Art. 378 alin. 11 din Codul de procedură penală: "Cu ocazia judecării apelului, instanța este obligată să procedeze la ascultarea inculpatului prezent, potrivit dispozițiilor cuprinse în Partea specială, titlul II, capitolul II, atunci când acesta nu a fost ascultat la instanța de fond, precum și atunci când instanța de fond nu a pronunțat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare."

1. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 64 din Codul penal au mai fost supuse controlului instanței de contencios constituțional prin raportare la aceleași prevederi. Astfel, prin Decizia nr. 184 din 14 iunie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 28 august 2001, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 64 pentru considerentele acolo arătate, care își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Distinct de acestea, Curtea mai constată că, dincolo de posibilitatea oferită de Constituția României prin art. 36 alin. (2) de a priva de dreptul de vot persoanele condamnate prin hotărâre judecătorească definitivă și prin art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, lasă statelor libertatea unei asemenea reglementări restrictive. Astfel, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că suspendarea temporară a exercițiului dreptului de vot pentru o persoană cu privire la care există indicii de apartenență la o organizație mafiotă urmărește un scop legitim. De asemenea, în Cauza Xc/Allemagne, 4 ianuarie 1960, o persoană a invocat faptul că, fiind în executarea unei pedepse cu închisoarea, autoritățile statale au împiedicat-o să își exercite dreptul de vot. Instanța europeană a arătat că, în termenii art. 3 al Protocolului adițional la Convenție, părțile se angajează să organizeze alegeri libere și nu rezultă din cuprinsul său că ele recunosc oricărei persoane dreptul la alegeri libere, altfel spus, dreptul de vot al unui individ nu este garantat de art. 3, întrucât nu este un drept subiectiv propriu. De asemenea, restricțiile referitoare la o categorie limitată de persoane, anume cele condamnate, care sunt în executarea pedepselor privative de libertate, nu aduc atingere liberei exprimări a opiniei poporului privitoare la alegerea corpului legislativ în sensul art. 3 din Protocolul adițional.

În sfârșit, o parte dintre criticile autorilor excepției privitoare la dispozițiile din Codul penal vizează și modalitatea de aplicare, fapt ce nu constituie o problemă de constituționalitate, ci un aspect asupra căruia decide instanța de judecată învestită cu soluționarea litigiului. De altfel, eventualele probleme legate de aceste nemulțumiri au fost dezlegate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, prin Decizia nr. LXXIV (74), când, admițând recursul în interesul legii, a statuat că dispozițiile art. 71 din Codul penal referitoare la conținutul și modul de executare a pedepsei accesorii se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza I-c) din Codul penal nu se va face automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul penal.

2. În ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 378 alin. 11 din Codul de procedură penală este de observat că textul instituie obligativitatea pentru instanța învestită cu judecarea apelului de a audia inculpatul prezent în două situații, și anume atunci când acesta nu a fost ascultat la instanța de fond, precum și atunci când inculpatul a fost achitat de instanța de fond. Prin urmare, textul nu instituie, cum greșit susține autorul excepției, imposibilitatea ascultării inculpatului, deoarece, potrivit art. 378 alin. 1 din Codul de procedură penală, instanța verifică hotărârea atacată nu numai pe baza materialului existent, ci și a oricăror probe noi administrate în fața sa, printre acestea regăsindu-se și declarația inculpatului. Dimpotrivă, prevederile legale criticate satisfac pe deplin exigențele constituționale referitoare la dreptul la un proces echitabil și nici nu se aplică discriminatoriu, deoarece toți inculpații aflați în cel puțin una dintre cele două situații juridice circumscrise de text beneficiază de același tratament, neputând fi pus semnul egalității între inculpații neaudiați sau achitați de instanța de fond, pe de o parte, și cei audiați sau condamnați de prima instanță, pe de altă parte. În plus, potrivit art. 371 alin. 2 din Codul de procedură penală, în cadrul limitelor sale referitoare la efectele devolutiv și extensiv guvernate de principiul non reformatio in pejus, instanța de apel este obligată să examineze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, asigurând astfel părților suficiente garanții procesuale în deplin acord cu dreptul la un proces echitabil.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 64 alin. 1 lit. a) teza întâi din Codul penal și art. 378 alin. 11 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Panaite Gologan în Dosarul nr. 209/44/2007 al Curții de Apel Galați - Secția penală, de Costică Pălimar în Dosarul nr. 5.750/121/2007 al Tribunalului Galați - Secția penală, de Dumitru Gîrleanu în Dosarul nr. 4.200/121/2006 al Curții de Apel Galați - Secția penală, de Aurel Buga și Constantin Cristinel Dascălu în Dosarul nr. 65/121/2005 al Curții de Apel Galați - Secția penală și de Gheorghe (Mihai) Gheorghiță în Dosarul nr. 3.875/121/2006 al Tribunalului Galați - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 aprilie 2008.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru

;
se încarcă...