Curtea Constituțională - CCR

Decizia nr. 417/2008 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 16 și art. 17 alin. (2) din Legea nr. 550/2002 privind vânzarea spațiilor comerciale proprietate privată a statului și a celor de prestări servicii, aflate în administrarea consiliilor județene sau a consiliilor locale, precum și a celor din patrimoniul regiilor autonome de interes local

Modificări (...), Referințe (1)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 01 mai 2008

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Ion Tiucă - procuror
Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 16 și ale art. 17 alin. (2) din Legea nr. 550/2002 privind vânzarea spațiilor comerciale proprietate privată a statului și a celor de prestări servicii, aflate în administrarea consiliilor județene sau a consiliilor locale, precum și a celor din patrimoniul regiilor autonome de interes local, excepție ridicată de Societatea Comercială "Trium Prodcom" - S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 9.586/117/2006 al Tribunalului Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 16 februarie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 9.586/117/2006, Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 16 și art. 17 alin. (2) din Legea nr. 550/2002 privind vânzarea spațiilor comerciale proprietate privată a statului și a celor de prestări servicii, aflate în administrarea consiliilor județene sau a consiliilor locale, precum și a celor din patrimoniul regiilor autonome de interes local. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Trium Prodcom" - S.R.L. din Cluj-Napoca într-o cauză având ca obiect obligația de a vinde, prin negociere directă, spațiul comercial situat în Cluj-Napoca, str. General Eremia Grigorescu nr. 134, în temeiul Legii nr. 550/2002.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că textele de lege criticate creează o discriminare evidentă a acestuia față de persoanele juridice care îndeplinesc toate condițiile Legii nr. 550/2002 pentru a cumpăra, prin negociere directă, spațiul comercial pe care îl folosesc. Menționează că îndeplinește toate condițiile cerute de lege, cu excepția existenței unui contract de asociere valabil la data intrării în vigoare a Legii nr. 550/2002. Susține că legiuitorul nu a prevăzut această situație specifică ce nu poate fi circumscrisă vreunui text din cuprinsul Legii nr. 550/2002 fără a fi, prin aceasta, discriminatorie. Totodată, autorul critică prevederile art. 16 și art. 17 alin. (2) din Legea nr. 550/2002, raportate la dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. (2). Face referire, de asemenea, la Decizia nr. 609/2006 prin care Curtea Constituțională, pronunțându-se asupra excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 17 alin. (2) din Legea nr. 550/2002, raportate la art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție, a respins-o, considerând că această decizie nu poate fi reținută în prezenta cauză.

Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale apreciază că se impune respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 16 și art. 17 din Legea nr. 550/2002. Consideră că prevederile legale criticate nu au nicio legătură cu dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. (2). Referitor la critica de neconstituționalitate privind încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1), apreciază că textele de lege criticate nu conțin prevederi prin care să instituie privilegii și discriminări în privința unor categorii de persoane aflate în situații identice, iar pe de altă parte, acestea stabilesc, imperativ, condițiile pe care trebuie să le îndeplinească operatorii economici pentru a beneficia de dispozițiile Legii nr. 550/2002.

Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 16 și art. 17 alin. (2) din Legea nr. 550/2002 sunt constituționale. În acest sens, arată că acestea nu contravin dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție, întrucât dispun pentru viitor și se aplică unor situații juridice în curs de derulare. Totodată, apreciază că prevederile criticate nu conțin măsuri prin care să se instituie privilegii ori discriminări în privința unor categorii de persoane aflate în situații identice.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 16 și ale art. 17 alin. (2) din Legea nr. 550/2002 privind vânzarea spațiilor comerciale proprietate privată a statului și a celor de prestări servicii, aflate în administrarea consiliilor județene sau a consiliilor locale, precum și a celor din patrimoniul regiilor autonome de interes local, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803 din 5 noiembrie 2002, având următorul conținut:

- Art. 16:

"

Vânzarea spațiilor comerciale, de prestări de servicii și de producție către comercianții, respectiv prestatorii de servicii persoane fizice sau juridice, care le folosesc în baza unui contract de închiriere, concesiune, locație de gestiune, asociere în participațiune sau leasing, încheiat în condițiile legii și valabil la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face la solicitarea acestora, prin metoda negocierii directe. Nu beneficiază de aceste prevederi persoanele fizice sau juridice care au înregistrat restanțe la plata chiriei cel puțin 6 luni consecutive din momentul încheierii contractului cu vânzătorul, persoanele care nu au respectat prevederile contractului cu vânzătorul (subînchirieri nepermise, divizare în scopul unor asocieri nepermise), precum și persoanele fizice sau juridice care au obligații neachitate față de stat la data vânzării spațiului.";

- Art. 17 alin. (2):

"

După expirarea termenului prevăzut la alin. (1) spațiile comerciale pentru care nu s-a depus solicitarea de cumpărare se vor vinde prin licitație publică cu strigare, în condițiile prezentei legi."

Autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice și ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că art. 16 din Legea nr. 550/2002 reglementează condițiile ce trebuie îndeplinite de către comercianți, respectiv prestatorii de servicii persoane fizice sau persoane juridice, pentru a beneficia de cumpărarea, prin negociere directă, a spațiilor comerciale pe care le folosesc. Potrivit acestor dispoziții, vânzarea, prin negociere directă, a spațiilor comerciale, de prestări de servicii și de producție se face la solicitarea comercianților, respectiv a prestatorilor de servicii persoane fizice sau juridice, care le folosesc în baza unui contract de închiriere, concesiune, locație de gestiune, asociere în participațiune sau leasing, încheiat în condițiile legii și valabil la data intrării în vigoare a prezentei legi. Cu titlu de excepție, se prevede că nu beneficiază de aceste dispoziții persoanele fizice sau juridice care au înregistrat restanțe la plata chiriei cel puțin 6 luni consecutive din momentul încheierii contractului cu vânzătorul, persoanele care nu au respectat prevederile contractului cu vânzătorul, precum și persoanele fizice sau juridice care au obligații neachitate față de stat la data vânzării spațiului.

Curtea, în mod constant, a statuat în jurisprudența sa că principiul constituțional al egalității în drepturi are semnificația reglementării și aplicării unui tratament juridic identic sau similar unor subiecte de drept aflate în situații juridice identice sau similare.

Or, în prezenta cauză, Curtea constată că autorul excepției se află într-o situație juridică diferită față de comercianții, respectiv prestatorii de servicii persoane fizice și juridice, care îndeplinesc condițiile imperative reglementate de textul de lege criticat. Cele două categorii de persoane se află în situații juridice diferite tocmai prin condițiile reglementate de art. 16 din Legea nr. 550/2002, pe care autorul excepției nu le îndeplinește în totalitate. Curtea reține, în consecință, că textul de lege criticat este conform art. 16 alin. (1) din Constituție, nefiind discriminatoriu.

Cât privește critica de neconstituționalitate a prevederilor art. 17 alin. (2) din Legea nr. 550/2002, Curtea observă că acesta reglementează vânzarea spațiilor prin licitație publică cu strigare numai în situația în care nu s-a depus solicitare de cumpărare, prin negociere directă, în termenul stabilit de alin. (1) al aceluiași articol.

Curtea constată că prevederile art. 17 alin. (2) au mai fost supuse controlului de constituționalitate, prin raportare la dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție, și prin Decizia nr. 609 din 21 septembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 889 din 1 noiembrie 2006.

Cu acel prilej, Curtea a statuat că art. 17 alin. (2) din Legea nr. 550/2002 este constituțional, reținând că este dreptul statului să hotărască în privința modului de vânzare a bunurilor din proprietatea sa privată. Astfel, dispozițiile legale criticate pentru neconstituționalitate nu conțin măsuri prin care să se instituie privilegii ori discriminări în privința unor categorii de persoane aflate în situații identice. Se are în vedere că persoanele care pot cumpăra spații comerciale prin licitație publică cu strigare nu sunt în aceeași situație juridică cu cele cărora spațiile comerciale le sunt vândute prin negociere directă, acestea din urmă fiind comercianți, respectiv prestatori de servicii persoane fizice sau juridice, care folosesc spațiile comerciale în cauză în baza unui contract de închiriere, concesiune, locație de gestiune, asociere în participațiune sau leasing, încheiat în condițiile legii și valabil la data intrării în vigoare a Legii nr. 550/2002. În consecință, nu se poate reține încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție.

Curtea observă că autorul excepției a indicat, ca temei constituțional al sesizării, și dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea. Examinând această susținere, Curtea constată că, în raport cu motivele invocate în sprijinul excepției de neconstituționalitate, textul indicat nu este relevant, neavând nicio concludență pentru soluționarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 16 și art. 17 alin. (2) din Legea nr. 550/2002 privind vânzarea spațiilor comerciale proprietate privată a statului și a celor de prestări servicii, aflate în administrarea consiliilor județene sau a consiliilor locale, precum și a celor din patrimoniul regiilor autonome de interes local, excepție ridicată de Societatea Comercială "Trium Prodcom" - S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 9.586/117/2006 al Tribunalului Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 10 aprilie 2008.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

;
se încarcă...