DESPRE CONTRACTUL DE TRANSPORT | Codul Comercial

Acesta este un fragment din Codul Comercial din 1887. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
  •  

DESPRE COMERT IN GENERE -
TITLUL XII
DESPRE CONTRACTUL DE TRANSPORT

ARTICOLUL 413 Jurisprudență, Doctrină (1)

Contractul de transport are loc intre expeditor sau acela care da insarcinarea pentru transportul unui lucru si intreprinzatorul care se obliga a-l face in numele sau propriu si in socoteala altuia, ori intre unul dintre acestia si carausul ce se insarcineaza a-l face. Doctrină (1)

Se numeste "caraus" persoana care isi ia insarcinarea ca intr-un mod oarecare sa transporte, sau sa faca a se transporta, un obiect oarecare. Reviste (1)

Obligatiunile intre expeditor si intreprinzatorul de transporturi pe apa si capitan sau patron, sunt regulate prin dispozitiunile prevazute in cartea II-a a acestui cod.

ARTICOLUL 414

Expeditorul trebuie sa dea carausului care i-ar face cerere o scrisoare de carat.

Scrisoarea de carat poate fi la ordin sau la purtator.

Forma si efectele girului scrisorii de carat sunt reglementate prin dispozitiunile titlului IX din aceasta carte.

ARTICOLUL 415

Scrisoarea de carat trebuie sa fie data, subscrisa de expeditor si sa cuprinda:

1. Natura, greutatea, masura sau numarul lucrurilor de transportat si daca lucrurile sunt in lazi sau pachete si calitatea acestora, numarul si sigiliile sau marcile puse pe dansele;

2. Numele expeditorului si locuinta sa;

3. Numele si locuinta carausului;

4. Locul de destinatiune si persoana destinatarului, cu aratare daca scrisoarea de carat este la ordin sau la purtator;

5. Portul sau pretul transportului si sumele datorate carausului pentru expeditiune, adaogandu-se cheltuielile anticipate sau de provizion;

6. Timpul in care trebuie sa fie facut transportul sau, cind transportul are loc pe calea ferata, daca trebuie facuta cu mare sau mica iuteala;

7. Celelalte stipulatiuni asupra carora partile s-au inteles.

Expeditorul se poate desemna el insusi ca destinatar.

ARTICOLUL 416 Doctrină (1)

Expeditorul este dator a incredinta carausului actele de vama sau altele ce ar fi de trebuinta; el este raspunzator de cuprinsul si regularitatea lor.

ARTICOLUL 417

Carausul va da expeditorului, cind acesta i-ar cere, un exemplar al scrisorii de carat, subscris de dinsul.

Daca scrisoarea de carat e la ordin sau la purtator, girul sau remiterea exemplarului semnat de caraus, transfera posesiunea lucrurilor transportate.

Conventiunile necuprinse in scrisoarea de carat nu au nici o tarie, fata cu destinatarul sau posesorul exemplarului scrisoarei de carat la ordin sau la purtator, ce a fost subscris de caraus.

ARTICOLUL 418 Jurisprudență, Doctrină (1)

Daca carausul primeste lucrurile de transportat fara nici o rezerva, se presupune ca ele nu prezinta vicii aparente de imbalotare.

ARTICOLUL 419 Doctrină (1)

Carausul este dator sa faca expeditia lucrurilor de transportat dupa ordinea in care le-a primit, afara daca prin natura lor, din cauza destinatiei ce acele lucruri au, sau pentru alte cuvinte, nu ar trebui sa se urmeze intr-altfel, sau daca nu ar fi impiedicat de vreun caz fortuit sau forta majora.

ARTICOLUL 420 Doctrină (1)

Daca, din caz fortuit sau forta majora, transportul este impiedicat sau peste masura intirziat, carausul trebuie sa incunostiinteze indata pe expeditor, care are facultatea de a rezilia contractul, platind numai cheltuielile facute de caraus, si daca impiedicarea are loc in timpul efectuarii transportului, carausul are inca dreptul la plata portului in proportiune cu drumul facut. In amandoua cazurile se va inapoia carausului exemplarul scrisorii de carat la ordin sau la purtator, pe care l-a subscris.

ARTICOLUL 421

Expeditorul are dreptul de a suspenda transportul si de a cere restituirea lucrurilor transportate, sau predarea lor unei alte persoane decit aceea aratata in scrisoarea de carat, ori va dispune cum va crede de cuviinta; dar este dator a plati carausului cheltuielile facute si pagubele directe si imediate rezultand din executarea acestui contra ordin. Jurisprudență

Obligatiunile carausului de a executa ordinul expeditorului inceteaza din momentul in care, lucrurile fiind ajunse la locul de destinatiune, persoana careia ii sunt destinate si care poseda actele necesare a facut cererea de predare carausului, sau din momentul in care acesta i-a remis scrisoarea de carat. In aceste cazuri, numai destinatarul lucrurilor transportate are facultatea de a dispune de dansele.

Daca scrisoarea de carat este la ordin sau la purtator, dreptul aratat in prima parte a acestui articol este al celui ce poseda exemplarul scrisorii de carat, subscris de caraus. Carausul primind contra-ordin, are dreptul sa ceara restituirea exemplarului sus zis, sau, daca destinatiunea lucrurilor de transportat s-a schimbat, el poate pretinde o noua scrisoare de carat.

ARTICOLUL 422 Jurisprudență, Doctrină (1)

Termenul predarii lucrurilor transportate se hotaraste prin invoirea partilor. In lipsa, el este lasat la aprecierea judecatii.

ARTICOLUL 423 Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (1)

Carausul este raspunzator de faptele subordonatilor sai, de ale tuturor carausilor succesivi si de ale oricarei alte persoane careia dinsul i-a incredintat facerea transportului.ndac-o

ARTICOLUL 424 Jurisprudență

Diferitii carausi au dreptul de a face sa se declare, pe scrisoarea de carat sau intr-altfel, starea in care se afla lucrurile ce se transporta in momentul cind ele le sunt incredintate. Doctrină (1)

In lipsa unei asemenea declaratiuni, se presupune ca ei au primit lucrurile in buna stare si conform cu aratarile cuprinse in scrisoarea de carat.

ARTICOLUL 425 Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (1)

Carausul este raspunzator de pierderea sau stricaciunea lucrurilor ce i-au fost incredintate spre transport, din momentul in care le primeste pina la acela al predarii lor destinatarului, afara daca nu probeaza ca pierderea sau stricaciunea au provenit din caz fortuit sau din forta majora, din chiar viciul propriu al lucrurilor sau din natura lor, din faptul expeditorului sau din acel al destinatarului.

ARTICOLUL 426

Daca sunt de transportat lucruri fragile, sau care se strica usor, animale sau lucruri pentru care transportul urmeaza sa fie facut in anume conditiuni, administratiunile cailor ferate pot stipula ca pierderea sau stricaciunea sa se presupuna ca provenita din viciul lucrurilor transportate, din cauza naturei lor, sau din faptul expeditorului ori al destinatarului, afara numai daca ele sunt in culpa vadita.

ARTICOLUL 427

Stricaciunile se vor proba conform dispozitiunilor art. 71, si expeditorul, posesorul scrisorii de carat sau destinatarului, dupa distinctiunile prevazute in art. 421, poate fi autorizat de catre justitie sa ceara predarea lucrurilor transportate, cu sau fara cautiune.

ARTICOLUL 428 Doctrină (1)

In caz de intarziere in efectuarea transportului peste termenul stabilit prin art. 422, carausul pierde o parte din pretul transportului, in proportiune cu durata intarzierii si pierde intreg pretul transportului, daca intarzierea a durat indoit de timpul hotarat pentru facerea transportului, afara de pagubele mai mari de care este raspunzator, daca s-ar proba ca ele au provenit din aceasta cauza.

Carausul nu este responsabil de intarziere, daca probeaza ca ea a provenit din caz fortuit sau forta majora, sau din faptul expeditorului ori al destinatarului.

Lipsa mijloacelor indestulatoare de transport nu ajunge pentru a justifica intirzierea.

ARTICOLUL 429 Doctrină (1)

Carausul isi poate margini raspunderea pina la concurenta unei sume de atat la suta pentru lucrurile care, prin natura lor, sunt supuse in timpul transportului la o micsorare in greutate sau in masura. Aceasta suma trebuie sa fie hotarita mai dinainte si specificata pentru fiecare lada sau colet, daca lucrurile sunt impartite in lazi sau colete.

Carausul nu poate beneficia de conventiunea prin care dinsul si-a marginit raspunderea, daca expeditorul sau destinatarul probeaza ca micsorarea nu a provenit din natura lucrurilor, sau daca probeaza ca, dupa imprejurarile ce au avut loc, micsorarea nu putea ajunge la aceea hotarata de parti.

ARTICOLUL 430 Doctrină (1)

Paguba provenita prin pierdere sau stricaciune se calculeaza dupa pretul curent al lucrurilor transportate la locul si in timpul predarii. Pretul curent se stabileste dupa dispozitiunile art. 40, scazandu-se cheltuielile ce intotdeauna se fac in caz de pierdere sau stricaciune. Doctrină (1)

Daca paguba este cauzata prin dol sau neglijenta vadita, cuantumul despagubirii se determina dupa dispozitiunile art. 1084 si 1806 din codul civil. Doctrină (1)

In caz de pierdere a obiectelor unui calator predate carausului fara aratarea continutului, cuantumul despagubirii se determina dupa imprejurarile particulare ale faptului.

ARTICOLUL 431

Carausul nu raspunde de lucrurile pretioase, bani si titluri ce nu i-au fost declarate, si in caz de pierdere sau stricaciune nu este raspunzator decit de valoarea aratata.

ARTICOLUL 432 Doctrină (1)

Dupa ajungerea lucrurilor transportate, sau dupa trecerea zilei in care ele trebuiau sa ajunga la locul de destinatie, destinatarul poate exercita toate drepturile derivand din contractul de transport, precum si actiunile de despagubire; din acel moment el poate pretinde predarea chiar a lucrurilor si a scrisorii de carat.

ARTICOLUL 433 Doctrină (1)

Carausul nu este obligat sa predea lucrurile transportate, pina cind persoana ce se prezinta a le primi nu-si indeplineste obligatiunile.

In caz de neintelegere, daca destinatarul plateste suma ce crede ca datoreste, si depune in acelasi timp si diferenta pina la suma pretinsa de caraus, acesta este dator a-i preda lucrurile transportate.

Daca scrisoarea de carat e la ordin sau la purtator, carausul se poate opune ca sa faca predarea, pina la restituirea exemplarului subscris de dinsul.

ARTICOLUL 434

Destinatarul are dreptul sa verifice cu cheltuiala sa, in momentul predarei, starea in care se afla lucrurile transportate, desi ele n-ar prezenta insa semne exterioare de stricaciune.

Destinatarul care primeste lucrurile e obligat sa plateasca ceea ce se datoreste pentru transport dupa scrisoarea de carat, precum si toate celelalte cheltuieli. Jurisprudență

ARTICOLUL 435

Daca carausul preda lucrurile transportate, fara a arata sumele ce i se datoresc lui, carausilor anteriori sau expeditorului, sau fara a pretinde depunerea sumei asupra careia exista neintelegere, pierde dreptul de regres si ramine raspunzator catre expeditori si carausii anteriori pentru sumele ce li se cuvenea; are insa actiune contra destinatarului.

ARTICOLUL 436 Doctrină (1)

Orice cerere de despagubire trebuie indreptata contra primului sau ultimului caraus. Se poate indrepta si contra carausului intermediar, cind s-ar proba ca paguba s-a cauzat in timpul cind acesta a facut transportul.

Orice carausi chemat a raspunde de fapte care nu sunt ale sale, are facultatea a chema in garantie sau pe carausul care l-a precedat imediat, sau pe carausul intermediar raspunzator de paguba, dupa dispozitiunile stabilite mai sus.

ARTICOLUL 437

Pentru toate creantele rezultand din contractul de transport, carausul are privilegiu asupra lucrurilor transportate pina la predarea lor destinatarului.

Daca sunt mai multi carausi, cel din urma dintre ei exercita drepturile celor anteriori.

ARTICOLUL 438 Doctrină (1)

Daca nu se gaseste destinatarul, sau se iveste neintelegere in privinta primirii lucrurilor transportate, prezidentul tribunalului respectiv, sau judecatorul de ocol poate ordona depunerea sau sechestrul acelor lucruri. Poate asemenea face a se verifica starea in care se afla lucrurile, si sa ordone vinzarea lor pina la concurenta sumelor datorite carausului, observandu-se formele prevazute de art. 71.

Daca nu e nici o contestatie, carausul, pentru a obtine plata ce i se datoreste, se va conforma dispozitiunilor art. 388.

ARTICOLUL 439

Daca in contractul de transport a fost prevazuta vreo clauza penala pentru neindeplinire sau intarziere a predarii, se poate cere si executarea transportului si clauza penala.

Pentru plata clauzei penale nu se cere ca paguba sa se probeze.

Cand s-ar dovedi ca paguba suferita este mai mare decit clauza penala, se poate cere diferenta.

Clauza penala nu poate sa aiba loc cind, in cazurile prevazute de art. 425 si 428, carausul nu este supus la raspundere.

ARTICOLUL 440

Plata portului si primirea fara rezerva a lucrurilor transportate, chiar cind plata portului ar fi fost facuta inainte, sting orice actiune contra carausului.

Cu toate acestea, actiunea contra carausului, pentru pierderea partiala sau stricaciunea ce nu se putea cunoaste in momentul predarii, subsista si dupa plata portului si primirea lucrurilor transportate daca se dovedeste ca pierderea sau stricaciunea a avut loc intre darea lucrului in primire carausului si predarea facuta de acesta, cu conditia insa ca cererea pentru verificare sa fie facuta indata dupa ce se va fi descoperit paguba, si nu mai tarziu decit cinci zile dupa primirea lucrurilor de catre destinatar.

ARTICOLUL 441 Jurisprudență, Doctrină (1)

Orice stipulatiune care ar exclude sau ar margini in transporturile pe cale ferata, obligatiunile si raspunderile stabilite prin art. 417, 418, 419, 425, 427, 428, 429, 430, 432, 433, 436, si 440, sunt nule si de nul efect, chiar daca ar fi fost permise prin regulamente generale sau particulare, afara numai de cazul cind prin tarife speciale s-ar stabili ca pretul transportului sa fie mai mic decit acela cuprins in tarifele ordinare.

Acesta este un fragment din Codul Comercial din 1887. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Doctrină:

Răspunderea juridică în contractul comercial de transport de mărfuri, ediția 1
    8.În cadrul transporturilor comerciale, transporturile de mărfuri se caracterizează printr-o complexitate pe care nu oîntâlnim în cazul transporturilor de persoane, și, în consecință, beneficiază de oatenție deosebită din partea legiuitorului prin instituirea unui cadru legal mai cuprinzător. Regimul de drept comun al acestora este dat de dispozițiile art. 413-441 Codul comercial ce alcătuiesc Titlul XII intitulat „Despre contractul de transport”, regim care încetează să mai fie aplicabil în prezența dispozițiilor speciale proprii fiecărei categorii de transport. În cadrul raporturilor juridice dintre participanții la activitatea de transport, cărăușul este subiectul de drept căruia îi revine obligația constituind prestația caracteristică în materie, și anume executarea deplasării mărfurilor, respectiv apersoanelor, obligației principale subordonându-i-se obligația de pază amărfii, respectiv de asigurare asecurității persoanei. În acest context, se impune să recunoaștem instituției răspunderii cărăușului locul ei esențial. [ Mai mult... ] 

.....
    1 Potrivit art. 416 Codul comercial, „expeditorul este dator a încredința cărăușului actele de vamă sau altele ce ar fi de trebuință; el este răspunzător de cuprinsul și regularitatea lor”. Textul trebuie interpretat în sensul că expeditorul poartă răspunderea nu numai pentru cele declarate în înscrisurile vamale ci și pentru orice alte mențiuni referitoare la marfă. [ Mai mult... ] 
.....
    Interpretând dispozițiile de drept comun ale art. 418 Codul comercial, constatăm că legiuitorul a dorit să instituie în mod expres un efect juridic semnificativ al luării în primire a mărfurilor, și anume existența unei prezumții legale relative privind starea corespunzătoare a expediției; astfel, potrivit textului legal invocat „dacă cărăușul primește lucrurile de transportat fără nicio rezervă, se presupune că ele nu prezintă vicii aparente de îmbalotare”. Textul – referitor la viciile privind modul de ambalare și încărcare – se impune a fi coroborat și cu prevederile art. 424 alin. (1) Codul comercial, care arată că „diferiții cărăuși au dreptul de a face să se declare pe scrisoarea de cărat sau într-altfel, starea în care se află lucrurile ce se transportă în momentul când ele le sunt încredințate”1; ne aflăm, prin urmare, în prezența unei prerogative facultative care îndreptățește transportatorul să înscrie în documentul de transport obiecțiunile sale privind conținutul expediției intitulate „rezerve” (asupra cărora vom mai reveni2). 
    1 Dispoziții similare se regăsesc și în art. 43 alin. (2), art. 45 alin. (2) din R.T., respectiv art. 8 pct. 2 din C.M.R. 
    2 Pentru detalii privind noțiunea și funcțiile rezervelor, a se vedea infra, nr. 65 și urm.
[ Mai mult... ]
 
.....
    32.Regula ordinii expedițiilor este consacrată de dispozițiile de drept comun ale art. 419 Codul comercial potrivit cărora „cărăușul este dator să facă expediția lucrurilor de transportat după ordinea în care le-a primit”, excepțiile fiind permise doar dacă „natura, cauza destinației ce acele lucruri au” oîmpiedică, precum și în situațiile excepționale de forță majoră sau caz fortuit. Rațiunea instituirii regulii nu poate fi decât disciplina contractuală care rămâne un imperativ necesar în desfășurarea oricărei activități comerciale, inclusiv aîntreprinderilor de transporturi care „dacă (...) s-ar folosi de acest timp pentru afavoriza pe unii expeditori în dauna altora, (s-)ar da naștere unui nesfârșit izvor de abuzuri și de corupții”2. 
    2 E. Cristoforeanu, Despre contractul de transport, vol. I, 1925, p. 140, apud O. Căpățână, G. Stancu, op. cit., nr. 103, p. 97.
[ Mai mult... ]
 
.....
    În fine, cursul firesc al deplasării poate fi influențat de apariția unor evenimente externe, neimputabile cărăușului, de natură să oîmpiedice temporar antrenând întârzieri, sau de a-l pune pe transportator în imposibilitatea de a-și îndeplini prestația asumată. Obligația cărăușului este, într-o atare ipoteză, potrivit normei generale din art. 420 Codul comercial1 „să-l încunoștințeze de îndată pe expeditor” căruia ise recunoaște un drept de opțiune între amenține contractul, acceptând ca marfa să fie livrată cu întârziere sau adeclara contractul desființat. 
    1 În același sens, ase vedea și dispozițiile speciale ale art. 58 alin. (4) din R.T. sau ale art. 14 pct. 1 din C.M.R. [ Mai mult... ] 

Pot fi de interes:

Codul Comercial:
DESPRE FAPTELE DE COMERT
DESPRE COMERCIANTI
DESPRE REGISTRELE COMERCIANTILOR
DESPRE OBLIGATIUNILE COMERCIALE IN GENERAL
DESPRE VANZARE
DESPRE REPORT
DESPRE SOCIETATI SI DESPRE ASOCIATIUNI COMERCIALE
DESPRE CAMBIE SI DESPRE CEC
DESPRE CONTUL CURENT
DESPRE MANDATUL COMERCIAL SI DESPRE COMISION
DESPRE CONTRACTUL DE TRANSPORT
DESPRE CONTRACTUL DE ASIGURARE
DESPRE GAJ
DESPRE VASE SI PROPRIETARII LOR
DESPRE CAPITAN
DESPRE INROLAREA SI SALARIILE PERSOANELOR ECHIPAJULUI
DESPRE CONTRACTUL DE INCHIRIERE
DESPRE IMPRUMUTUL MARITIM
DESPRE ASIGURAREA IN CONTRA RISCURILOR NAVIGATIUNEI
DESPRE AVARII SI DESPRE CONTRIBUTII
DESPRE PAGUBELE CAUZATE PRIN LOVIREA VASELOR (ABORDAJ)
Reviste:
Scurte considerații privind poziția juridică a părților în contractul de transport
Natura juridică și fundamentul acțiunii directe a expeditorului și a destinatarului transportului împotriva transportatorului substituit (I)
Contract de transport feroviar. Răspunderea cărăușului. Prezumția relativă de culpă
Doctrină:
Răspunderea juridică în contractul comercial de transport de mărfuri, ediția 1
;
se încarcă...