Curtea Constituțională - CCR

Decizia nr. 797/2007 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (3) și (7) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

Modificări (1)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 19 octombrie 2007

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
sau autentifică-te
  •  
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Ion Tiucă - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (3) și (7) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepție ridicată de Mihaela Florea în Dosarul nr. 3.791/109/2006 al Curții de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal răspund autorul excepției prin avocat Ilie Stan, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, și partea Inspectoratul de Stat în Construcții, prin consilier juridic Ada Marinescu, cu delegație depusă la dosar. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, apărătorul autorului excepției solicită admiterea acesteia, susținând, în esență, că dispozițiile art. 7 alin. (3) și (7) din Legea nr. 554/2004 contravin prevederilor art. 16 alin. (1) și ale art. 21 din Constituție. În acest sens, arată că tratamentul juridic aplicat terților în ceea ce privește termenul de introducere a acțiunii în contencios administrativ împotriva unui act administrativ unilateral este identic cu cel aplicabil destinatarului acelui act, în condițiile în care cele două categorii de persoane se află în situații juridice diferite, ceea ce determină instituirea unei discriminări negative a categoriei terților și blochează accesul lor liber la justiție. Apreciază că, în condițiile în care instanța de judecată respinge ca tardiv introdusă o astfel de acțiune judecătorească formulată de un terț păgubit peste termenul de 6 luni prevăzut de textele de lege criticate, acestea sunt neconstituționale.

Reprezentantul părții Inspectoratul de Stat în Construcții solicită respingerea excepției ca neîntemeiată, invocând, în acest sens, jurisprudența Curții Constituționale în materie.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că aceasta este soluția pronunțată în mod constant de Curtea Constituțională în materie, și care se impune a fi menținută și în prezenta cauză, în lipsa unor elemente noi de natură a justifica schimbarea acesteia.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 23 martie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 3.791/109/2006, Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (3) și (7) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Excepția a fost ridicată de Mihaela Florea într-o cauză având ca obiect soluționarea unui recurs împotriva unei sentințe civile prin care s-a respins o acțiune în anulare a unei autorizații de construire.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că dispozițiile legale menționate sunt în contradicție cu prevederile constituționale ale art. 16 și ale art. 21, privind egalitatea în drepturi, respectiv liberul acces la justiție. Făcând referire la datele concrete din speța în care are calitatea de reclamant, autorul arată că textele sunt "cel puțin" ambigue și neconstituționale în măsura în care interpretarea dată de instanța de judecată învestită cu soluționarea litigiului pe fond este în sensul respingerii unei plângeri prealabile ca tardiv introdusă, și aceasta în condițiile în care - așa cum e cazul de față - prescripția dreptului la acțiune a început să curgă înainte ca dreptul la acțiune să se fi născut în mod efectiv. În aceste condiții, persoana vătămată printr-un act administrativ adresat altui subiect de drept poate să ia cunoștință de existența respectivului act la o dată ulterioară termenului prevăzut de art. 7 alin. (3) și (7) din Legea nr. 554/2004. Menționează că actul administrativ vătămător, nefiind supus vreunei forme de publicitate, i-a fost adus la cunoștință "abia după ce intimata a început să demareze lucrările de construcție în baza lui". Astfel, autorizația de construire, având o valabilitate mai mare decât termenul de prescripție prevăzut de art. 7 din Legea ~nr. 554/2004~, permite beneficiarului său să demareze lucrările după ce, în prealabil, a așteptat să treacă cele 6 luni în care terții vătămați ar putea ataca actul.

Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal opinează în sensul netemeiniciei excepției de neconstituționalitate. Textele de lege criticate nu conțin norme de natură să creeze un regim discriminatoriu pentru unele sau altele dintre subiectele de drept care sunt obligate să parcurgă procedura prealabilă, termenul de prescripție de 6 luni de la data emiterii actului fiind aplicabil tuturor acestor subiecte de drept, potrivit principiului egalității în drepturi, consacrat de art. 16 din Constituție. De asemenea, nu se poate reține pretinsa contradicție față de prevederile art. 21 din Legea fundamentală, deoarece procedura prealabilă prevăzută de legea contenciosului administrativ nu este o jurisdicție specială administrativă, iar parcurgerea ei într-un termen de prescripție nu afectează în niciun fel accesul persoanei vătămate la justiție. În plus, dispozițiile legale criticate sunt în acord cu normele constituționale ale art. 52, care consacră exercitarea dreptului persoanei vătămate printr-un act administrativ în condițiile și limitele stabilite prin legea organică.

Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul, în punctul său de vedere, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Textele de lege criticate nu contravin dreptului de acces liber la justiție și la un proces echitabil, deoarece aceste reglementări se aplică deopotrivă tuturor persoanelor care se consideră vătămate prin actul administrativ. În plus, prevederile criticate sunt în concordanță cu dispozițiile art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, potrivit cărora competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată se stabilesc de lege. Or, prin Decizia Plenului nr. I din 8 februarie 1994, Curtea Constituțională a stabilit că legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, ca și modalitățile de exercitare a drepturilor procedurale. Principiul liberului acces la justiție presupune posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a utiliza aceste proceduri, dar numai în formele și în modalitățile instituite de lege. Totodată, se arată în punctul de vedere că textele de lege criticate au mai fost examinate prin raportare la aceleași prevederi din Constituție, de exemplu Decizia nr. 569 din 9 septembrie 2006, prin care Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Astfel, dispozițiile art. 7 alin. (3) și (7) din Legea nr. 554/2004 nu sunt de natură să îngrădească accesul liber al părților la instanță, iar normele pe care le conțin se aplică tuturor celor aflați în ipoteza acestora, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare. Mai mult, textele legale criticate sunt în deplină concordanță cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului și dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 7 alin. (3) și (7) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, care au următorul conținut:

- Art. 7 - Procedura prealabilă:

"

(3) Este îndreptățită să introducă plângere prealabilă și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoștință, pe orice cale, de existența acestuia, în limitele termenului de 6 luni prevăzut la alin. (7).

(7) Plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de prescripție."

În motivarea excepției, autorul acesteia susține că textele legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 16 - "Egalitatea în drepturi" și ale art. 21 - "Accesul liber la justiție".

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constată următoarele:

Dispozițiile art. 7 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 prevăd dreptul persoanei vătămate într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, să introducă plângere prealabilă din momentul în care a luat cunoștință de existența actului, pe orice cale, în limitele termenului de 6 luni prevăzut la alin. (7) al aceluiași articol.

Examinând critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 față de prevederile art. 16 și ale art. 21 din Constituție, Curtea constată că este neîntemeiată. Aceasta deoarece textul de lege menționat, prin însăși conținutul său normativ, garantează, în condiții identice, accesul liber la justiție al oricărei persoane vătămate printr-un act administrativ, cu caracter individual, adresat altui subiect de drept.

Analizând însă prevederile art. 7 alin. (7) din aceeași lege, Curtea constată că susținerile de neconstituționalitate referitoare la încălcarea principiului liberului acces la justiție sunt întemeiate, urmând a admite excepția de neconstituționalitate.

Potrivit acestor dispoziții legale, plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, și peste termenul de 30 de zile de la data comunicării actului - termen prevăzut de alin. (1) al art. 7 - dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului, acest termen fiind un termen de prescripție.

Curtea constată că dispozițiile art. 7 alin. (7) din Legea nr. 554/2004 nu fac distincție între calitatea persoanei vătămate printr-un act administrativ unilateral cu caracter individual, și anume dacă aceasta este însuși destinatarul actului sau are calitatea de terț față de acesta. Fără a opera o diferențiere în acest sens, textul de lege prevede același termen de 6 luni de la emiterea actului în care poate fi atacat actul administrativ. Or, actul administrativ unilateral cu caracter individual nu este opozabil terților, nefiind supus niciunei forme de publicitate, astfel încât aceștia nu au posibilitatea reală de a cunoaște existența de la data emiterii lui. Acest act este adus la cunoștință doar destinatarului său prin comunicare. Așa fiind, terții - persoane vătămate într-un drept al lor sau într-un interes legitim - se găsesc în imposibilitatea obiectivă de a cunoaște existența unui act administrativ adresat altui subiect de drept. Întrucât dispozițiile art. 7 alin. (7) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 condiționează îndeplinirea procedurii prealabile obligatorii de formularea plângerii prealabile de către persoana vătămată, alta decât destinatarul actului administrativ atacat, într-un termen de cel mult 6 luni de la data emiterii actului, este evident că accesul la instanță al acestor categorii de persoane este practic blocat. Instanța de judecată va respinge cererea ca tardiv introdusă, în condițiile în care reclamantul a luat cunoștință de existența actului ulterior prescrierii termenului de 6 luni de la data emiterii acestuia. Or, potrivit art. 21 din Constituție, "Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime". Este adevărat că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, legiuitorul are competența de a stabili procedura de judecată, iar în considerarea unor situații deosebite, pot fi adoptate reguli speciale, însă norma constituțională menționată nu justifică reglementarea unor prevederi legale care să aibă ca efect încălcarea unui drept.

De altfel, în acest sens s-a pronunțat constant Curtea Europeană a Drepturilor Omului, de exemplu în Cauza Prince Hans-Adam II de Lichtenstein contra Germaniei, 2001, precum și Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 189 din 2 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 5 aprilie 2006.

Totodată, Curtea constată că, prin Legea nr. 262/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007, Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 a fost modificată și completată, unele dintre aceste modificări vizând, spre exemplu, dispozițiile art. 11 referitoare la termenul de introducere a acțiunii în contencios administrativ. Astfel, dacă în vechea redactare aceste dispoziții prevedeau, la alin. (2), că, pentru motive temeinice, cererile pot fi introduse și peste termenul de 6 luni stabilit la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data emiterii actului, în noua redactare, ca urmare a modificărilor menționate, textul de lege prevede ca limită a termenului de introducere a cererii termenul de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz. Așa fiind, Curtea constată că, în cazul termenelor legale pentru introducerea acțiunii în contencios administrativ, legiuitorul a intervenit pentru a corecta reglementările anterioare, urmând însă, ca și în cazul termenelor legale specifice procedurii prealabile, prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, să procedeze în același sens, pentru îndepărtarea viciului de constituționalitate și armonizarea prevederilor legii în ansamblul său.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

1. Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 7 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepție ridicată de Mihaela Florea în Dosarul nr. 3.791/109/2006 al Curții de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

2. Admite excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (7) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe, și constată că textul de lege este neconstituțional în măsura în care termenul de 6 luni de la data emiterii actului se aplică plângerii prealabile formulate de persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept decât destinatarul actului.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

Pronunțată în ședința publică din data de 27 septembrie 2007.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

;
se încarcă...