Curtea Constituțională - CCR

Decizia nr. 65/2007 referitoare la admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (9) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

Modificări (...)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 13 februarie 2007

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
sau autentifică-te
  •  
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. IV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 190/2005 pentru realizarea unor măsuri necesare în procesul de integrare europeană, excepție ridicată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția judiciară civilă în Dosarul nr. 10.529/1/2005 (2.537/2005) al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal răspund părțile Augustin Clejan și Guvernul României - Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, prin consilier juridic, constatându-se lipsa celorlalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Partea Augustin Clejan solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, în timp ce reprezentantul Guvernului României - Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 apreciază că excepția invocată este întemeiată, textul criticat încălcând art. 131 alin. (1) din Constituție. Mai arată că, până la apariția reglementării contestate, în cauzele de contencios administrativ, prezența procurorului era obligatorie, ceea ce constituia o garanție în sensul că legea va fi respectată. Prin interzicerea absolută a acestuia de a participa la soluționarea cererilor în contencios administrativ, se limitează rolul său constituțional de a reprezenta interesele generale ale societății și de a apăra ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a excepției de neconstituționalitate, arătând că textul constituțional al art. 131 alin. (1) conferă Ministerului Public rolul ca, în activitatea judiciară, să reprezinte interesele generale ale societății și să apere ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor. Pentru a-și putea îndeplini acest rol, trebuie să i se asigure participarea în soluționarea cauzelor de contencios administrativ, și nu împiedicarea activității sale.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 12 septembrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 10.529/1/2005 (2.537/2005), Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. IV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 190/2005 pentru realizarea unor măsuri necesare în procesul de integrare europeană, excepție ridicată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția judiciară civilă într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului împotriva sentinței pronunțate într-o acțiune în contencios administrativ.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată că reglementările legale anterioare privind contenciosul administrativ permiteau participarea procurorului la astfel de cauze, pe când textul criticat prevede, în mod expres, că cererile în contencios administrativ se soluționează fără participarea reprezentantului Ministerului Public. Această normă prohibitivă încalcă atât prevederile art. 131 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora, în activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societății și apără ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor, cât și ale art. 45 alin. 3 din Codul de procedură civilă.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este întemeiată, fiind încălcate prevederile art. 131 alin. (1) din Constituție și ale art. 45 alin. 3 din Codul de procedură civilă.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate ridicată este întemeiată. Se apreciază că ansamblul reglementărilor legale trebuie să asigure rolul constituțional al Ministerului Public de reprezentare a intereselor generale ale societății, de apărare a ordinii de drept, precum și a drepturilor și libertăților cetățenilor. Acest rol al său trebuie să se reflecte în activitatea judiciară chiar prin posibilitatea, oferită la nivel legislativ, de a participa la judecarea proceselor, în acord cu obiectivele stabilite de Constituție. Astfel, Ministerului Public trebuie să i se asigure dreptul de a aprecia și de a acționa pentru realizarea obiectivelor menționate de art. 131 alin. (1) din Constituție. Cum raporturile juridice conflictuale ce fac obiectul contenciosului administrativ depășesc, în unele cazuri, interesul părților, intrând în sfera interesului public, Avocatul Poporului apreciază că participarea Ministerului Public în soluționarea cererilor de contencios administrativ este pe deplin justificată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, susținerile părții prezente, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2) și ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozițiile art. IV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 190/2005 pentru realizarea unor măsuri necesare în procesul de integrare europeană, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.179 din 28 decembrie 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 332/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 629 din 20 iulie 2006. În realitate, Curtea constată că prevederea criticată este un act modificator al art. 1 alin. (9) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și, potrivit art. 60 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 777 din 25 august 2004, "Dispozițiile de modificare și de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta". În consecință, obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie art. 1 alin. (9) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004. Totodată, Curtea reține că, astfel cum rezultă din motivarea excepției, autorul acesteia critică numai teza întâi a art. 1 alin. (9) din Legea nr. 554/2004, text asupra căruia Curtea urmează a se pronunța.

Astfel, textul legal criticat are următorul cuprins:

"

(9) Cererile în contencios administrativ se soluționează fără participarea reprezentantului Ministerului Public. [...]".

Textul constituțional invocat în susținerea excepției este cel al art. 131 alin. (1) privind rolul Ministerului Public. Totodată, se consideră că sunt încălcate și prevederile art. 45 alin. 3 din Codul de procedură civilă.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține următoarele:

Dispozițiile art. 1 alin. (9) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin prevederile art. IV din Ordonanța de urgență a Guvernului ~nr. 190/2005~, consacră soluția legislativă potrivit căreia cererile în contencios administrativ se soluționează fără participarea reprezentantului Ministerului Public. Este o dispoziție legală cu un caracter prohibitiv, care nu lasă posibilitatea procurorului de a participa la soluționarea cererilor în contencios administrativ nici dacă ar aprecia-o ca fiind necesară pentru a apăra ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor.

Curtea reține că, în expunerea de motive a ordonanței de urgență modificatoare, este făcută o singură referire cu privire la procuror, și anume aceea că se urmărește restrângerea participării procurorului în litigiile civile. Or, Legea nr. 554/2004 nu reglementează cadrul procesual al litigiilor civile, ci contenciosul administrativ, definit de art. 2 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 554/2004 ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.

Având în vedere faptul că rolul constituțional al Ministerului Public este acela de reprezentare a intereselor generale ale societății, de apărare a ordinii de drept, precum și a drepturilor și libertăților cetățenilor, Curtea constată că ansamblul reglementărilor legale trebuie să garanteze și să asigure dreptul Ministerului Public să își exercite acest rol. În activitatea judiciară, mai ales în domeniul contenciosului administrativ, unde întotdeauna o parte a procesului este o autoritate publică, premisa pentru îndeplinirea rolului constituțional al Ministerului Public este tocmai participarea în ședință a reprezentantului său. Astfel, prin participarea reprezentantului Ministerului Public se impune o garanție în plus atât în sensul apărării ordinii de drept, a intereselor generale ale societății, cât și în ideea apărării drepturilor și libertăților cetățenilor, iar Ministerul Public are garantată posibilitatea de a-și exercita în deplinătate rolul său constituțional.

Curtea reține că, în domeniul contenciosului administrativ, textul constituțional al art. 131 alin. (1) nu poate fi circumscris numai la situațiile prevăzute de art. 1 alin. (4) și (5) din Legea nr. 554/2004, și anume la acțiunile introduse direct de către Ministerul Public la instanța de contencios administrativ competentă, întrucât ar rezulta că, în acest domeniu, rolul Ministerului Public ar fi limitat numai la cele două situații și numai în aceste situații ar putea să reprezinte interesele generale ale societății, să apere ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor, ceea ce, evident, este eronat.

Astfel, Curtea constată că, în lipsa posibilității procurorului de a participa la judecarea cererilor în contencios administrativ, se produce o nepermisă restrângere a rolului său constituțional, iar cum printr-o lege nu se poate restrânge sfera de aplicabilitate a unui text constituțional, este evidentă neconstituționalitatea dispozițiilor art. 1 alin. (9) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Prevederile art. 1 alin. (9) teza întâi din Legea nr. 554/2004 apar cu atât mai neconstituționale cu cât, potrivit dispozițiilor art. 45 alin. 3 din Codul de procedură civilă, procurorul poate pune concluzii în orice proces civil, în oricare fază a acestuia, dacă apreciază că este necesar pentru apărarea ordinii de drept, a drepturilor și libertăților cetățenilor. Astfel, Curtea constată că este inadmisibil ca în cadrul litigiilor civile să se recunoască posibilitatea participării procurorului în anumite condiții, iar în cele de contencios administrativ, unde Ministerul Public ar putea acționa în mod eficient pentru îndeplinirea competențelor prevăzute de art. 131 alin. (1) din Constituție, rolul acestuia să fie limitat numai la ipotezele stricte prevăzute de art. 1 alin. (4) și (5) din Legea nr. 554/2004.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Admite excepția de neconstituționalitate ridicată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția judiciară civilă în Dosarul nr. 10.529/1/2005 (2.537/2005) al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 1 alin. (9) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt neconstituționale.

Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 25 ianuarie 2007.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Benke Karoly

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

;
se încarcă...