C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Adresa nr. 8.525 din 19 octombrie 2007, Avocatul Poporului a sesizat Curtea Constituțională, în temeiul art. 146 lit. d) teza finală din Constituție, cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 12 - art. 22 din cap. III "Procedura de urmărire și judecare" al Legii nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială, ale art. 23 și art. 24 din aceeași lege, precum și ale art. I și art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2007 pentru modificarea Legii nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială.

Excepția de neconstituționalitate se întemeiază pe următoarele motive:

1. Potrivit art. 109 alin. (3) din Constituție, o lege privind responsabilitatea ministerială poate reglementa numai cazurile de răspundere și pedepsele aplicabile membrilor Guvernului.

Contrar acestei norme constituționale, prin dispozițiile legale care formează obiectul excepției de neconstituționalitate s-au instituit reguli de procedură privind urmărirea penală și judecarea membrilor Guvernului.

2. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2007 contravine și dispozițiilor constituționale ale art. 115 alin. (4), deoarece s-a emis fără a exista o situație extraordinară a cărei reglementare nu poate fi amânată.

3. Art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2007 prin care se modifică art. 16 alin. (4) din Legea nr. 115/1999 vine în conflict și cu prevederile art. 115 alin. (6) din Constituție, deoarece afectează regimul instituțiilor fundamentale ale statului, și anume autonomia Camerelor Parlamentului, atribuțiile exclusive ale Președintelui României ce decurg din legitimitatea sa electorală, precum și atribuțiile și statutul constituțional ale Consiliului Superior al Magistraturii.

4. Dispozițiile legale atacate contravin, de asemenea, prevederilor art. 124 alin. (2) din Constituție, privind puterea judecătorească, deoarece comisia specială instituită prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2007, incluzând 5 judecători, apare ca o autoritate jurisdicțională, ceea ce duce la concluzia că membrii Guvernului sunt supuși altor reguli decât cele care rezultă din textul constituțional menționat. Aceleași dispoziții contravin și art. 125 alin. (3) din Constituție, în sensul că "Funcția de judecător este incompatibilă cu orice altă funcție publică sau privată, cu excepția funcțiilor didactice din învățământul superior".

5. Dispozițiile art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2007 excedează prevederilor art. 134 alin. (4) din Legea fundamentală, deoarece adaugă atribuții noi Consiliului Superior al Magistraturii, care depășesc sfera rolului său constituțional de garant al independenței justiției.

Potrivit dispozițiilor art. 33 din Legea nr. 47/1992, sesizarea a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctul de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, deoarece din interpretarea sistematică a textelor legale care reglementează rolul și atribuțiile Avocatului Poporului, precum și a dispozițiilor constituționale ce reglementează sfera subiectelor de drept care pot sesiza Curtea Constituțională cu o excepție de neconstituționalitate reiese că Avocatul Poporului are competența de a declanșa controlul de constituționalitate prin sesizarea Curții Constituționale numai în ceea ce privește apărarea drepturilor și libertăților persoanelor fizice.

Guvernul consideră, de asemenea, că motivele de neconstituționalitate invocate de Avocatul Poporului sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente:

- Legea privind responsabilitatea ministerială trebuie să cuprindă, pe lângă dispoziții cu caracter substanțial, și minime dispoziții cu caracter procedural, deoarece în absența acestora din urmă s-ar ajunge fie la imposibilitatea aplicării dispozițiilor constituționale referitoare la dreptul de a cere urmărirea penală a ministrului pentru faptele săvârșite în exercițiul funcției, fie la subordonarea Guvernului față de Președinte. Cum însăși Constituția, prin art. 109 alin. (2), prevede o procedură specială de declanșare a urmăririi penale, este de atributul legii să detalieze și să prevadă mijloace de punere în aplicare a acestui text constituțional.

- Ordonanța de urgență a fost adoptată ca urmare a existenței unei situații extraordinare, a cărei reglementare nu putea fi amânată, prezentată în expunerea de motive, și anume existența unor sesizări împotriva ministrului de justiție și a ministrului internelor și reformei administrative, care urmau să fie analizate, înainte de decizia Președintelui României, de către membrii comisiei propuși chiar de acești miniștri, fapt de natură să atragă incompatibilitatea lor, blocarea activității comisiei și tergiversarea luării unei decizii obiective și întemeiate a Președintelui. Urgența este evidentă și pentru faptul că, urmare a Deciziei Curții Constituționale nr. 665/2007 prin care s-a constatat neconstituționalitatea art. 23 alin. (2) și (3) din Legea nr. 115/1999, cazurile în care se aplică procedura excepțională prevăzută de această lege se vor înmulți, cuprinzând și sesizările împotriva foștilor miniștri.

- Prevederile ordonanței de urgență nu contravin nici dispozițiilor art. 115 alin. (6) din Constituție, deoarece instituirea unei comisii la nivel prezidențial, având o anumită componență, nu pune în discuție regimul constituțional al instituției prezidențiale, nefiind de natură să aducă atingere competenței, rolului și poziției acestei instituții.

- Dispozițiile legale criticate nu aduc atingere prevederilor constituționale privind puterea judecătorească, deoarece alcătuirea comisiei din judecători inamovibili garantează independența și asigură imparțialitatea activității sale, corectitudinea și obiectivitatea raportului ce va fi prezentat Președintelui României. Opinia Avocatului Poporului potrivit căreia prin componență și procedură comisia efectuează o activitate cvasijudiciară este nefondată, deoarece comisia nu se pronunță cu privire la vinovăția sau nevinovăția ministrului asupra căruia poartă sesizarea, nu se pronunță pe fondul cauzei penale, ci analizează numai faptul dacă sesizarea nu este cumva șicanatorie sau vexatorie. Compunerea comisiei din judecători nu poate fi caracterizată ca o încălcare a principiului separației puterilor, așa cum fără temei susține Avocatul Poporului, în condițiile în care Constituția nu prevede o restricție în acest sens, iar, în fapt, judecătorii sunt implicați și în alte activități ce excedează activității de judecată, cum este activitatea Biroului Electoral Central.

- Dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 95/2007 nu încalcă prevederile art. 134 alin. (4) din Constituție, deoarece prin acestea nu se adaugă noi atribuții Consiliului Superior al Magistraturii, ci, dimpotrivă, posibilitatea Consiliului de a propune componența comisiei se circumscrie rolului său constituțional de garant al independenței justiției.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Acesta este un fragment din Decizia nr. 1133/2007 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12 - art. 22 din cap. III Procedura de urmărire și judecare al Legii nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială, art. 23 și art. 24 din aceeași lege, precum și ale art. I și art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2007 pentru modificarea Legii nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Pot fi de interes:

Decizie 1133/2007:
C U R T E A,
C U R T E A,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
D E C I D E:
;
se încarcă...