Reguli de clasificare pentru unități | Clasificare

Acesta este un fragment din Clasificarea activităților din economia națională - CAEN Rev. 2 din 20.04.2007. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Reguli de clasificare pentru unități

Unitățile incluse în registrul statistic sunt clasificate conform CAEN Rev. 2 - nivel clasă. Fiecare unitate este clasificată pe baza activităților efectuate. În anumite cazuri, o unitate nu poate fi clasificată independent, având în vedere relațiile acesteia cu alte unități de care trebuie să se țină seama.

Unitățile trebuie să fie clasificate (încadrate) în poziția care le descrie cel mai bine activitatea, ținându-se cont nu numai de natura produselor, ci și de structura materiilor prime, inclusiv a procesului de producție.

Reguli fundamentale de clasificare

Valoarea adăugată

Valoarea adăugată reprezintă indicatorul de bază utilizat pentru determinarea activității principale a unei unități, conform CAEN Rev. 2. Reprezentând diferența dintre producție și consumul intermediar, valoarea adăugată este o măsură a contribuției fiecărei unități economice la produsul intern brut (PIB). Evaluarea acestei contribuții se face prin valoarea adăugată brută la costul factorilor. Valoarea adăugată brută la costul factorilor reprezintă suma salariilor și a altor elemente legate de costul factorilor de muncă, a profitului, a subvențiilor de exploatare, a amortizării capitalului fix, total din care se scad impozitele legate de producție.

Activitățile economice sunt definite în CAEN Rev. 2. O unitate poate presta una sau mai multe activități care aparțin uneia ori mai multor poziții din CAEN Rev. 2. Unitățile sunt clasificate conform activității lor principale. Activitatea principală este activitatea care contribuie în cea mai mare măsură la valoarea adăugată a unității.

Doar într-o clasă CAEN?

În cazul simplu în care o unitate desfășoară doar o singură activitate, clasificarea activității acelei unități este determinată de poziția din CAEN Rev. 2 ce acoperă acea activitate la nivel de clasă.

Acolo unde o unitate desfășoară mai mult de o activitate, dar toate acestea aparțin aceleiași poziții din CAEN Rev. 2, la nivel de clasă, atunci clasificarea activității acelei unități este determinată de clasa CAEN Rev. 2 în care sunt cuprinse toate aceste activități.

În mai multe clase?

În cazul în care o unitate desfășoară activități care ocupă poziții diferite în CAEN Rev. 2, la nivel de clasă, sunt necesare reguli pentru determinarea activității principale. În cazul simplu în care, la nivel de clasă, o activitate contribuie cu mai mult de 50% din valoarea adăugată, aceasta determină activitatea principală.

Acolo unde o unitate desfășoară activități care ocupă două poziții diferite în CAEN Rev. 2, va exista întotdeauna o poziție care să reprezinte mai mult de 50% din valoarea adăugată, cu excepția cazului foarte puțin probabil în care ambele activități cu poziții diferite în CAEN Rev. 2 au ponderi egale de 50%.

În cazul mai complex în care o unitate desfășoară mai mult de două activități care aparțin mai multor poziții diferite din CAEN Rev. 2, la nivel de clasă, fără ca vreuna dintre ele să reprezinte peste 50% din valoarea adăugată, stabilirea activității principale a acelei unități se face prin utilizarea metodei ordinii descrescătoare (top-down).

Metoda ordinii descrescătoare (de sus în jos)

Metoda ordinii descrescătoare (top-down) urmează principiul ierarhic: încadrarea unei unități la nivelul cel mai detaliat al clasificării trebuie să fie în concordanță cu clasificarea unității la nivelele superioare. Pentru a îndeplini această condiție, procesul începe cu identificarea poziției relevante la nivelul cel mai înalt și evoluează descendent, prin nivelele de clasificare, în modul următor:

Identificarea secțiunii care are cea mai mare contribuție relativă la valoarea adăugată.

În cadrul acestei secțiuni se identifică diviziunea care are relativ cea mai mare contribuție la valoarea adăugată.

În cadrul acestei diviziuni se identifică grupa care are relativ cea mai mare contribuție la valoarea adăugată.

În cadrul acestei grupe se identifică clasa care are relativ cea mai mare contribuție la valoarea adăugată.

Toate nivelele concordante

Metoda top-down respectă principiul că la nivelele inferioare ale clasificării activitatea principală este în conformitate cu activitatea considerată principală la nivelele superioare.

La nivelele inferioare ale clasificării, contribuția valorii adăugate a poziției care rezultă din utilizarea metodei nu va reprezenta, în mod necesar, mai mult de 50% din valoarea adăugată totală a acelei unități. Cu cât se operează mai mult, de la nivelele superioare către cele inferioare ale structurii ierarhice a CAEN Rev. 2, cu atât mai frecvent se va constata această situație.

Până la ce nivel coborâți?

În principiu, metoda top-down permite stabilirea activității principale a unei unități până la nivelul minim al clasificării ierarhice a activităților.

Dar dacă nu se cunoaște valoarea adăugată?

Pentru a determina activitatea principală a unei unități trebuie să fie cunoscute contribuțiile la valoarea adăugată pentru activitățile care ocupă diverse poziții în CAEN Rev. 2. În practică însă adeseori nu este posibilă obținerea informațiilor despre valoarea adăugată a diferitelor activități desfășurate și determinarea activității trebuie să fie făcută prin utilizarea altor indicatori (substitute). Aceștia pot fi:

Substitute bazate pe producție

producția brută a unității care este atribuită mărfurilor și serviciilor asociate fiecărei activități;
valoarea vânzărilor acelor grupe de produse aparținând fiecărei activități.

Substitute bazate pe cheltuielile de producție (input)

câștiguri și salarii ce se pot atribui diferitelor activități;
numărul de angajați în activități, respectiv proporția personalului angajat în diverse activități ale unității.

Dar acestea reprezintă doar aproximații

Trebuie utilizate variabilele de înlocuire pentru datele necunoscute privind valoarea adăugată, astfel încât să obținem cea mai bună aproximație posibilă, în comparație cu rezultatul care ar fi fost obținut pe baza valorii adăugate. Utilizarea criteriilor de substituire nu schimbă metodele de determinare a activității principale. Ele reprezintă doar aproximări operaționale ale datelor despre valoarea adăugată.

Totuși, utilizarea simplă a criteriilor de substituție enumerate mai sus poate duce uneori la confuzii, dacă structura criteriilor de substituție nu este proporțională cu valoarea adăugată (necunoscută).

Probleme întâmpinate în legătură cu substitutele bazate pe producție

Folosind criteriile referitoare la vânzări (cifra de afaceri), devine evident faptul că în anumite cazuri proporționalitatea cifrei de afaceri și a valorii adăugate nu este valabilă. De exemplu, cifra de afaceri din comerț are de obicei o contribuție mult mai mică la valoarea adăugată din activitatea productivă. Alte exemple sunt cifra de afaceri a intermediarilor sau a antreprenorilor generali. Chiar în cazul procesului de producție relația dintre cifra de afaceri și valoarea adăugată rezultată poate varia între activități și în interiorul lor. În unele cazuri, o cifră de afaceri nu are niciun sens sau nu există, de exemplu, în cazul activităților de intermediere financiară sau al activităților de asigurări. Aceleași considerente trebuie avute în vedere atunci când se utilizează drept criteriu de substituție date privind producția brută.

Multe unități se ocupă de comerț și de alte activități. În astfel de cazuri cifra de afaceri din comerț nu este indicatorul cel mai adecvat pentru înlocuirea valorii adăugate (necunoscută) a activității comerciale. În astfel de cazuri trebuie ținut cont de faptul că trebuie luate în considerare regulile de clasificare specifice pentru comerțul cu amănuntul, așa cum sunt stabilite în cele ce urmează.

Probleme legate de substitutele criteriilor referitoare la cheltuielile de producție

Atunci când se aplică criteriile de substituție bazate pe cheltuielile de producție, trebuie avute în vedere precauții similare. Proporționalitatea dintre salarii sau numărul de angajați și valoarea adăugată nu este sigură dacă intensitatea capitalului pentru diverse activități este diferită. Intensitatea mai mare a capitalului implică în mod normal o depreciere mai mare și o contribuție mai scăzută a salariilor la valoarea adăugată. Intensitatea capitalului variază în mod substanțial între diferite activități economice, precum și între activități din aceeași clasă a CAEN Rev. 2. De exemplu, activitatea de colectare a deșeurilor va avea, probabil, o intensitate a capitalului mai scăzută decât activitatea de incinerare a reziduurilor. Totuși, ambele activități intră în aceeași clasă din CAEN Rev. 2.

Schimbări în clasificarea unităților

Unitățile își pot schimba activitatea principală fie dintr-o dată, fie în mod treptat, pe parcursul unei perioade de timp. Activitatea principală se poate schimba în cursul unui an de la o perioadă statistică la următoarea. Aceasta fie din cauza factorilor sezonieri, fie datorită unei decizii a conducerii de a schimba structura producției. În fiecare caz apare o schimbare destul de bruscă în echilibrul activităților. De asemenea, o schimbare în structura producției sau a vânzărilor poate avea loc în mod treptat, în decurs de câțiva ani. Aceste cazuri impun schimbarea încadrării unității. Schimbările prea frecvente distorsionează statistica, până la a face interpretarea extrem de dificilă.

Regula de stabilitate

Pentru a evita schimbările frecvente este necesară o regulă de stabilitate. Fără o astfel de regulă ar exista schimbări aparente în demografia economică a întreprinderilor active, care nu ar fi altceva decât niște artificii statistice. Regula de lucru este aceea că o activitate secundară trebuie să depășească, timp de 2 ani, activitatea principală a unității înainte ca încadrarea să fie schimbată.

Schimbările de încadrare a unităților, în scopul anchetelor statistice, nu se fac mai des decât o dată pe an sau la date fixe ori pe măsură ce informațiile devin disponibile. Schimbările mai frecvente ar duce la o neconcordanță între statisticile pe termen scurt (lunare sau trimestriale) și cele pe termen lung.

Acesta este un fragment din Clasificarea activităților din economia națională - CAEN Rev. 2 din 20.04.2007. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Pot fi de interes:

Clasificare:
Ce este CAEN?
Ce sunt clasificările statistice?
Reguli de clasificare pentru unități
;
se încarcă...