Clasificarea activităților din economia națională - CAEN Rev. 2 din 20.04.2007

Ediție revizuită

CAEN Rev. 2

Introducere

Ce este CAEN?

CAEN¹) reprezintă acronimul utilizat pentru a desemna clasificarea statistică națională a activităților economice din România. Această clasificare a fost proiectată pentru a permite gruparea pe criterii de omogenitate a datelor referitoare la "unități statistice", cum ar fi, de exemplu, o uzină sau un grup de uzine ce constituie o entitate economică, o întreprindere. Clasificarea asigură baza pentru pregătirea unei game largi de date statistice (producție, factori de producție, formarea de capital și tranzacțiile financiare) ale acestor unități.

¹) CAEN - Clasificarea activităților din economia națională.

Ce sunt clasificările statistice?

O clasificare statistică prezintă următoarele caracteristici principale:

a) organizare ierarhică strictă și detaliată care face posibilă culegerea și prezentarea informațiilor la diverse nivele de agregare (în funcție de disponibilitatea datelor);

b) acoperirea exhaustivă a domeniului observat;

c) încadrarea fiecărui fenomen sau obiect analizat într-o singură entitate de clasificare (entități ce se exclud reciproc);

d) clasarea obiectelor analizate pe diverse ramuri ale clasificării este guvernată de principii metodologice omogene.

Integrarea clasificărilor la nivel internațional

În decursul ultimului deceniu a avut loc o revizuire completă a clasificărilor statistice internaționale, iar noile clasificări au fost elaborate ca un sistem integrat de clasificări statistice. Astfel, diversele clasificări ale produselor au fost armonizate și au fost corelate cu clasificările activităților economice, pe criteriul originii economice. Pe lângă această integrare la nivel mondial (în principal, sub auspiciile Organizației Națiunilor Unite), alte organizații regionale, de pildă Uniunea Europeană sau țările Americii de Nord, și-au aliniat, în grade diferite, clasificările proprii la clasificările mondiale.

Aceasta a dat naștere unui sistem integrat în care diversele clasificări au fost armonizate și corelate la nivel mondial, la nivelul Uniunii Europene și fiecare țară a realizat sistemul național corespunzător.

Comisia de Statistică a Organizației Națiunilor Unite (CS-ONU), cu sprijinul Grupului de experți în clasificări internaționale economice și sociale, a elaborat o tipologie proprie de clasificări în funcție de gradul de integrare în sistemul revizuit, respectiv clasificări de referință, derivate și conexe.

Clasificările de referință sunt acele clasificări economice și sociale care reprezintă rezultatul unor acorduri internaționale aprobate de Comisia de Statistică a Organizației Națiunilor Unite sau de alt organism competent, ca de exemplu Biroul Internațional al Muncii (ILO), Fondul Monetar Internațional (IMF), UNESCO etc., în funcție de domeniul care face obiectul acestora. Clasificările de referință au dobândit o largă acceptare și un acord oficial amplu și sunt aprobate și recomandate ca linii directoare pentru elaborarea altor clasificări. Un exemplu de asemenea clasificare îl reprezintă Clasificarea Industrială Internațională Standard a Națiunilor Unite, pentru toate activitățile economice, versiunea revizuită 4 (ISIC Rev. 4).

Clasificările derivate se bazează pe clasificări de referință. Ele pot fi elaborate prin adoptarea structurii și categoriilor din clasificarea de referință, și atunci este posibilă adăugarea unor detalii suplimentare față de clasificările de referință, sau pot fi elaborate prin reorganizarea sau agregarea unor poziții din una ori mai multe clasificări de referință. Clasificările derivate sunt adesea întocmite pentru utilizarea la nivel național sau multinațional. Un exemplu de astfel de clasificare îl reprezintă clasificarea NACE Rev. 2 a Uniunii Europene.

Clasificările conexe sunt cele care se referă parțial la clasificările de referință sau care sunt asociate cu clasificările de referință numai la anumite nivele ale structurii. Exemple de asemenea clasificări sunt Clasificarea Industrială Standard a Australiei și Noii Zeelande (ANZSIC) sau Sistemul Nord-American de Clasificare a Industriei (NAICS).

De ce sunt necesare revizuirile?

Schimbarea structurilor economice și tehnologiile noi generează noi activități și produse care le depășesc ca importanță pe cele existente. Aceste schimbări reprezintă astfel o provocare constantă pentru clasificările statistice. Intervalele dintre revizuiri nu trebuie să fie prea lungi, deoarece relevanța clasificării se diminuează în timp, dar nu trebuie să fie nici prea scurte, întrucât afectează negativ comparabilitatea datelor în timp. Orice revizuire a unei clasificări, mai ales dacă include și modificări structurale, poate duce la întreruperi în seriile de timp.

De ce o revizuire acum?

Avantajele sistemului integrat descris mai sus sunt unanim recunoscute. Totuși, un astfel de sistem impune restricții părților participante.

Segmentul referitor la bunuri transportabile din ISIC/CPC (și segmentul european conex din NACE/CPA)²) se bazează pe Sistemul armonizat³) (acronimul englez: HS). Atunci când HS se modifică, trebuie să se modifice și celelalte clasificări.

O modificare structurală majoră în CPA, la nivelul de 4 cifre sau superior acestuia, depinde de o revizuire a NACE Rev. 2, deoarece CPA este direct legată, în structura sa, de NACE Rev. 2.

NACE Rev. 2 este legat în mod direct de structura ISIC Rev. 4. Angajamentul de a menține un sistem de clasificări corelat la nivel internațional impune o revizuire a NACE Rev. 1.1 concomitent cu ISIC Rev. 3.1.

Prin legăturile existente între clasificările utilizate la nivel european și clasificările naționale, acest proces de revizuire a NACE Rev. 1.1 și creare a versiunii NACE Rev. 2 a impus un proces similar pentru CAEN Rev. 1, finalizat prin ediția revizuită a acesteia, respectiv CAEN Rev. 2.

²) CPC - Clasificarea centrală a produselor, utilizată de Organizația Națiunilor Unite; CPA este clasificarea produselor asociate activităților, utilizată de Uniunea Europeană, derivată din CPC.

³) Sistemul armonizat de codificare și descriere a mărfurilor elaborat și actualizat de Organizația Internațională a Vămilor (înființată în 1952 sub denumirea de Consiliul de Cooperare a Vămilor)

Disponibilitatea clasificărilor europene și naționale

RAMON, serverul Eurostat conținând clasificări, are drept scop să pună la dispoziție cât mai multe informații în legătură cu principalele clasificări statistice internaționale utilizate în diverse domenii: analiză economică, mediu, învățământ, ocupații, conturi naționale etc.

Sunt disponibile informații care acoperă următoarele aspecte: descriere generală; structura clasificărilor (care constă în coduri și titluri); note explicative; tabele de corespondență între clasificări; documente metodologice, alte informații generale referitoare la clasificări.

Ori de câte ori sunt disponibile, informațiile sunt prezentate în toate limbile oficiale ale Uniunii Europene.

Obiectivul este acela de a construi un loc central de referință pentru utilizatorii care solicită diverse informații despre clasificările statistice internaționale.

ISIC/CPC și NACE/CPA, actualizate, sunt disponibile pe serverul RAMON.

Serverul RAMON poate fi accesat public pe Web la următoarea adresă: http://www.europa.eu.int/comm/eurostat/ramon/

SENIN, serverul conținând clasificările naționale elaborate de Institutul Național de Statistică, este pus la dispoziția utilizatorilor, pe site-ul INS, la rubrica Nomenclatoare statistice.

Sistemul de codificare al clasificării CAEN

Sistemul de codificare pentru CAEN Rev. 2 cuprinde:

- un prim nivel, constând în titluri identificate printr-un cod alfabetic (secțiuni);

- un al doilea nivel, constând în titluri identificate printr-un cod numeric de două cifre (diviziuni);

- un al treilea nivel, constând în titluri identificate printr-un cod numeric de 3 cifre (grupe);

- un al patrulea nivel, constând în titluri identificate printr-un cod numeric de 4 cifre (clase).

Relația cu alte clasificări de activități

CAEN Rev. 2
NACE Rev. 2
CAEN Rev. 2
ISIC Rev. 4

NACE reprezintă Nomenclatorul de activități utilizat în cadrul Comunității Europene. Actuala versiune a CAEN, respectiv CAEN Rev. 2, asigură un raport de 1:1 cu NACE Rev. 2. ISIC Rev. 4 reprezintă Clasificarea internațională standard a activităților economice elaborată de Comisia de Statistică a Organizației Națiunilor Unite.

Având în vedere raportul 1:1 dintre CAEN Rev. 2 și NACE Rev. 2, rezultă:

- CAEN Rev. 2 este o clasificare detaliată a ISIC Rev. 4;

- primul nivel din ISIC Rev. 4 (secțiune) este identic cu cel din CAEN Rev. 2;

- la nivel de diviziune, CAEN Rev. 2 este identic cu ISIC Rev. 4;

- la nivel de grupă și clasă, ISIC Rev. 4 este detaliat de CAEN Rev. 2 în conformitate cu cerințele impuse de NACE Rev. 2.

Relația cu clasificările de produse

CPSA 2008

Clasificarea produselor și serviciilor asociate activităților, elaborată în conformitate cu prevederile art. 4 din Hotărârea Guvernului nr 53/1999 privind aprobarea Clasificării produselor și serviciilor asociate activităților - CPSA.

Legătura între CPSA 2008 și CAEN Rev. 2 apare în cadrul codului CPSA. La toate nivelurile din CPSA 2008, codificarea primelor 4 cifre este identică cu cele 4 cifre ale clasei corespunzătoare din CAEN Rev. 2.

PRODROM

Nomenclatorul de produse și servicii industriale este elaborat de Institutul Național de Statistică și este utilizat pentru anchetele statistice de producție. Nomenclatorul PRODROM este armonizat cu nomenclatorul PRODCOM utilizat în cadrul Comunității Europene și reprezintă o detaliere a acestuia.

Legătura CAEN Rev. 2 cu PRODROM este asigurată la nivel de 4 cifre (clasă), întrucât pozițiile PRODROM au fost realizate prin detalierea subclaselor elementare CPSA 2008.

TVIR

Tariful vamal de import al României, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 120/1993 privind detalierea și clasificarea mărfurilor în Tariful vamal la import al României de la 6 la 8 cifre, cu modificările ulterioare, asigură un raport de 1:1 cu NC Nomenclatorul combinat utilizat în Uniunea Europeană.

TVIR este corelat cu PRODROM (fiecare poziție PRODROM are atașat unul sau mai multe coduri TVIR) asigurându-se comparabilitatea rezultatelor din sfera producției cu cele din sfera comerțului exterior.

Istoric

CAEN

Clasificarea activităților din economia națională a fost elaborată de către Institutul Național de Statistică (INS) pentru o ordonare specifică a informațiilor corespunzătoare cerințelor economiei de piață și trecerii la sistemul conturilor naționale.

CAEN substituie Clasificarea ramurilor economiei naționale - CREN utilizată în România din 1963 în baza HCM nr. 483/1962.

Introducerea CAEN în sistemul statistic și economic național a fost realizată treptat în perioada 1993-1997, beneficiind de colaborarea Oficiului Național al Registrului Comerțului și Camerei de Comerț și Industrie a României.

Omologarea și implementarea CAEN la nivel național prin Hotărârea Guvernului nr. 656/1997 satisfac obiectivul prioritar, conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 575 bis/1992 cu privire la realizarea unor nomenclatoare unitare de interes general prevăzute în concepția generală a informatizării în România, de armonizare cu Nomenclatorul activităților din Comunitatea Europeană (NACE).

CAEN a cunoscut în perioada 1997-2007 două actualizări:

- în 2002 - actualizarea CAEN și implementarea începând cu 1 ianuarie 2003 a CAEN Rev. 1 (Ordinul președintelui Institutului Național de Statistică nr. 601/2002);

- în 2007 - actualizarea CAEN și implementarea începând cu 1 ianuarie 2008 a CAEN Rev. 2 (Ordinul președintelui Institutului Național de Statistică nr. 337/2007).

Principiile de elaborare a CAEN țin seama de corespondența cu clasificările internaționale și, în special, cu cea europeană (NACE), în cadrul unui sistem integrat.

Prin utilizarea CAEN, datele statistice sunt culese pe baza aceleiași structuri de clasificare (națională și europeană), CAEN fiind transpus direct în ISIC Rev. 4 (Clasificarea internațională standard a activităților elaborată de Comisia de Statistică a Organizației Națiunilor Unite) prin intermediul tabelelor de trecere.

CAEN Rev. 2

Având în vedere necesitățile impuse de evoluția economiei românești și principiile de armonizare cu clasificările europene, Institutul Național de Statistică a elaborat versiunea revizuită a CAEN, respectiv CAEN Rev. 2.

Această versiune asigură un raport de 1:1 între CAEN Rev. 2 și NACE Rev. 2 (implementat la nivel european începând cu 1 ianuarie 2008), raport necesar având în vedere atât politica de globalizare, cât și dorința de a mări convergența dintre clasificările europene și cele utilizate în țările din America de Nord.

Prin această realizare se asigură armonizarea totală cu cerințele acquis-ului comunitar în domeniul clasificărilor economice.

Din experiența utilizării clasificării CAEN, a reieșit că economia României nu prezintă particularități față de economia Uniunii Europene și, în consecință, menținerea unor diferențe între CAEN Rev. 2 și NACE Rev. 2 nu se justifică.

CAEN Rev. 2 este implementat începând cu 1 ianuarie 2008 prin prezentul ordin, în conformitate cu prevederile art. 5 pct. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 656/1997 privind aprobarea Clasificării activităților din economia națională - CAEN.

Principii utilizate în elaborarea CAEN

Criterii pentru diviziuni și grupe CAEN

Principalele criterii utilizate în delimitarea diviziunilor și a grupelor CAEN (nivel de detaliere de două și, respectiv, 3 cifre) se referă la caracteristicile activităților unităților productive, care joacă un rol decisiv în determinarea gradului de similitudine dintre structurile unităților și anumite relații economice. Principalele aspecte de grupare pentru activități sunt următoarele:

(i) caracterul bunurilor și al serviciilor realizate;

(ii) utilizările cărora sunt destinate produsele și serviciile;

(iii) mijloacele, procesul și tehnologia de producție.

Ponderile atribuite acestor criterii variază de la un domeniu la altul. Într-un număr de cazuri, de exemplu: industria alimentară, textilă, de confecții și pielărie, industria construcțiilor de mașini și echipamente și domeniul serviciilor, criteriile sunt atât de echilibrate între ele, încât problema atribuirii ponderilor își pierde semnificația.

În cazul produselor intermediare, componența fizică și stadiul de fabricație capătă adesea o pondere importantă.

În cazul produselor care implică procese de producție complicate, se acordă în mod frecvent prioritate utilizării finale, tehnologiei și fluxului de producție al produselor respective, în detrimentul compoziției fizice a produselor.

Criterii pentru clase CAEN

Criteriile privind maniera în care sunt grupate activitățile în cadrul întreprinderilor ocupă locul central în definirea claselor (nivel de 4 cifre). Practic, clasele permit în majoritatea cazurilor caracterizarea sectorului economic al unităților de producție sau al întreprinderilor în funcție de tipul de activitate, iar din alt punct de vedere, toate unitățile clasificate într-o clasă sunt asemănătoare în privința tipului de activitate exercitată.

Clasele CAEN Rev. 2 sunt definite astfel încât să fie îndeplinite cât mai bine următoarele două condiții:

(i) categoria de produse și servicii care caracterizează o clasă dată să reprezinte marea masă a producției unităților clasificate în acea clasă;

(ii) o clasă să conțină unitățile care produc cea mai mare parte din categoria de mărfuri și servicii ce o caracterizează.

Forma de proprietate și forma juridică

CAEN nu face distincții în funcție de forma de proprietate și forma juridică, deoarece astfel de criterii nu au legătură cu caracteristicile activității în sine. Unitățile angajate în același tip de activitate economică sunt clasificate în același mod, chiar dacă, de exemplu, societatea comercială aparține unor proprietari particulari sau guvernului, respectiv întreprinderea-mamă este sau nu este formată din una sau mai multe unități.

Clasificările "forma de proprietate" și "forma juridică" sunt construite în mod independent de clasificarea activităților.

În mod similar, unitățile de producție sunt clasificate după activitatea principală în care sunt angajate, fie că munca este executată de mașini electrice sau manual, fie că ea este prestată într-o fabrică sau într-o gospodărie; modernul față de tradițional nu reprezintă un criteriu.

Scop comercial sau necomercial

În structura CAEN Rev. 2 distincția dintre scop comercial sau necomercial (market și nonmarket) nu reprezintă un considerent. Deși există unele clase care în mod normal sunt nonmarket, pot exista altele câteva care sunt de obicei efectuate atât de societăți comerciale, cât și de instituții de stat.

Definiții

Definiția activităților

Activitate

Se spune că o activitate are loc atunci când prin combinația de resurse-echipamente, forță de muncă, tehnici de producție, fluxuri de informații sau produse - se realizează bunuri sau servicii. Orice activitate se caracterizează prin intrările de produse (bunuri sau servicii), procesul de producție și ieșirile de produse (bunuri sau servicii).

În practică, majoritatea unităților de producție efectuează activități cu caracter mixt. Identificarea unei activități principale este necesară pentru a clasa o unitate într-o anumită poziție din CAEN Rev. 2.

Activitate principală

Activitatea principală este identificată prin metoda ordinii descrescătoare (de sus în jos), ca fiind acea activitate care contribuie în cea mai mare măsură la valoarea adăugată totală a unității luate în considerare. Activitatea principală astfel identificată nu reprezintă, în mod necesar, 50% sau mai mult din valoarea adăugată totală a unității.

Activitate secundară

O activitate secundară este oricare altă activitate a unității, activitate care produce bunuri sau servicii.

Activități auxiliare

Activitățile principale și secundare sunt efectuate, în general, cu ajutorul unui număr de activități auxiliare, cum sunt: contabilitatea, transportul, depozitarea, achiziționarea, condiționarea, promovarea, repararea și întreținerea etc. Astfel, activitățile auxiliare sunt acelea care există doar pentru a sprijini activitățile productive principale și secundare ale unei unități. Activitățile auxiliare asigură bunuri și servicii consumabile pentru uzul acelei unități.

Însă, dacă activitățile unei unități statistice și activitățile auxiliare corespunzătoare (de exemplu, un centru de calcul) se desfășoară în zone geografice diferite, atunci poate fi recomandabilă culegerea separată de date despre aceste unități pentru a se obține categorii de date care să fie clasificate în funcție de zona geografică.

Ce este o activitate auxiliară?

O activitate auxiliară trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

a) să servească unitatea sau unitățile de care aparține; bunurile sau serviciile realizate nu trebuie să facă obiectul tranzacțiilor pe piață;

b) o activitate similară să se desfășoare în unități de producție similare independente;

c) să realizeze servicii sau, în cazuri excepționale, bunuri consumabile care nu fac parte din produsul final al unității;

d) să contribuie la costurile curente ale unității în sine, adică să nu genereze formarea brută de capital (active imobilizate).

Ce nu este o activitate auxiliară?

Trebuie remarcat faptul că, în conformitate cu definiția de mai sus, următoarele activități nu trebuie să fie considerate drept activități auxiliare:

a) producerea de bunuri și servicii care fac sau contribuie la formarea brută de capital; de exemplu, activitatea de construcții pe cont propriu, care va fi clasificată separat la construcții, dacă există date disponibile privind volumul activității;

b) producția, din care o parte importantă este comercializată chiar dacă o mare parte a sa este consumată în cadrul activității principale;

c) producția de bunuri care ulterior devin parte integrantă a producției realizate de activitățile principale sau secundare (de exemplu, producția de cutii a unei secții dintr-o întreprindere, utilizată pentru ambalarea produselor proprii);

d) producția de energie (dintr-o centrală electrică sau uzină de cocsificare integrată), chiar dacă întreaga producție este consumată în unitatea producătoare;

e) achiziția de bunuri pentru revânzare ca atare;

f) cercetarea și dezvoltarea, deoarece această activitate nu asigură un serviciu care este consumat în cursul producției curente.

În toate aceste cazuri, acolo unde există date separate pentru aceste activități, trebuie considerate unități separate și ele trebuie considerate ca fiind unități cu un tip de activitate propriu și clasificate în conformitate cu activitatea lor.

Unități statistice

Disponibilitatea datelor

Este necesară o gamă largă de informații pentru a construi o imagine statistică completă a activității economice, dar nivelul organizatoric la care este posibilă culegerea de informații variază în funcție de tipul de date. De exemplu, datele privind profitul pentru o societate comercială pot fi disponibile doar la sediul central și ele acoperă activitatea centralizată a tuturor sucursalelor (locațiilor), în timp ce datele privind vânzările pot fi disponibile pentru fiecare sucursală (locație). Pentru a observa și a analiza în mod satisfăcător datele este, prin urmare, necesar să se definească o "familie de unități statistice". Acestea reprezintă elementele de bază pentru o încadrare corectă în activitatea corespunzătoare și determinarea datelor care pot fi culese.

Tipuri de unități statistice

Diferitele tipuri de unități statistice sunt utilizate pentru a răspunde unei diversități de cerințe, dar fiecare unitate este o entitate specifică, care este definită în așa fel încât să poată fi recunoscută și identificată. Ea poate fi o unitate legală sau fizic identificabilă ori, ca de pildă în cazul unității de producție omogene, o "unitate" statistică.

Comparabilitatea internațională

Pentru a asigura comparabilitatea internațională, definițiile adoptate în cadrul Uniunii Europene sunt legate în mod direct de cele formulate în "Introducerea la Clasificarea industrială internațională standard a tuturor activităților economice a Organizației Națiunilor Unite" (ISIC Rev. 4) și Sistemul conturilor naționale al Organizației Națiunilor Unite.

Unitățile

Unitățile descrise în Regulamentul Consiliului CEE nr. 696/1993, cu privire la unitățile statistice, sunt următoarele:

- grupul de întreprinderi;

- întreprinderea;

- unitatea cu activitate (UTA);

- unitatea locală;

- unitatea locală cu activitate (UTA locală);

- unitatea instituțională;

- unitatea de producție omogenă (UPO);

- unitatea locală de producție omogenă (UPO locală)

Relația dintre diferitele tipuri de unități statistice este ilustrată în tabelul următor:

Reguli de clasificare pentru unități

Unitățile incluse în registrul statistic sunt clasificate conform CAEN Rev. 2 - nivel clasă. Fiecare unitate este clasificată pe baza activităților efectuate. În anumite cazuri, o unitate nu poate fi clasificată independent, având în vedere relațiile acesteia cu alte unități de care trebuie să se țină seama.

Unitățile trebuie să fie clasificate (încadrate) în poziția care le descrie cel mai bine activitatea, ținându-se cont nu numai de natura produselor, ci și de structura materiilor prime, inclusiv a procesului de producție.

Reguli fundamentale de clasificare

Valoarea adăugată

Valoarea adăugată reprezintă indicatorul de bază utilizat pentru determinarea activității principale a unei unități, conform CAEN Rev. 2. Reprezentând diferența dintre producție și consumul intermediar, valoarea adăugată este o măsură a contribuției fiecărei unități economice la produsul intern brut (PIB). Evaluarea acestei contribuții se face prin valoarea adăugată brută la costul factorilor. Valoarea adăugată brută la costul factorilor reprezintă suma salariilor și a altor elemente legate de costul factorilor de muncă, a profitului, a subvențiilor de exploatare, a amortizării capitalului fix, total din care se scad impozitele legate de producție.

Activitățile economice sunt definite în CAEN Rev. 2. O unitate poate presta una sau mai multe activități care aparțin uneia ori mai multor poziții din CAEN Rev. 2. Unitățile sunt clasificate conform activității lor principale. Activitatea principală este activitatea care contribuie în cea mai mare măsură la valoarea adăugată a unității.

Doar într-o clasă CAEN?

În cazul simplu în care o unitate desfășoară doar o singură activitate, clasificarea activității acelei unități este determinată de poziția din CAEN Rev. 2 ce acoperă acea activitate la nivel de clasă.

Acolo unde o unitate desfășoară mai mult de o activitate, dar toate acestea aparțin aceleiași poziții din CAEN Rev. 2, la nivel de clasă, atunci clasificarea activității acelei unități este determinată de clasa CAEN Rev. 2 în care sunt cuprinse toate aceste activități.

În mai multe clase?

În cazul în care o unitate desfășoară activități care ocupă poziții diferite în CAEN Rev. 2, la nivel de clasă, sunt necesare reguli pentru determinarea activității principale. În cazul simplu în care, la nivel de clasă, o activitate contribuie cu mai mult de 50% din valoarea adăugată, aceasta determină activitatea principală.

Acolo unde o unitate desfășoară activități care ocupă două poziții diferite în CAEN Rev. 2, va exista întotdeauna o poziție care să reprezinte mai mult de 50% din valoarea adăugată, cu excepția cazului foarte puțin probabil în care ambele activități cu poziții diferite în CAEN Rev. 2 au ponderi egale de 50%.

În cazul mai complex în care o unitate desfășoară mai mult de două activități care aparțin mai multor poziții diferite din CAEN Rev. 2, la nivel de clasă, fără ca vreuna dintre ele să reprezinte peste 50% din valoarea adăugată, stabilirea activității principale a acelei unități se face prin utilizarea metodei ordinii descrescătoare (top-down).

Metoda ordinii descrescătoare (de sus în jos)

Metoda ordinii descrescătoare (top-down) urmează principiul ierarhic: încadrarea unei unități la nivelul cel mai detaliat al clasificării trebuie să fie în concordanță cu clasificarea unității la nivelele superioare. Pentru a îndeplini această condiție, procesul începe cu identificarea poziției relevante la nivelul cel mai înalt și evoluează descendent, prin nivelele de clasificare, în modul următor:

Identificarea secțiunii care are cea mai mare contribuție relativă la valoarea adăugată.

În cadrul acestei secțiuni se identifică diviziunea care are relativ cea mai mare contribuție la valoarea adăugată.

În cadrul acestei diviziuni se identifică grupa care are relativ cea mai mare contribuție la valoarea adăugată.

În cadrul acestei grupe se identifică clasa care are relativ cea mai mare contribuție la valoarea adăugată.

Toate nivelele concordante

Metoda top-down respectă principiul că la nivelele inferioare ale clasificării activitatea principală este în conformitate cu activitatea considerată principală la nivelele superioare.

La nivelele inferioare ale clasificării, contribuția valorii adăugate a poziției care rezultă din utilizarea metodei nu va reprezenta, în mod necesar, mai mult de 50% din valoarea adăugată totală a acelei unități. Cu cât se operează mai mult, de la nivelele superioare către cele inferioare ale structurii ierarhice a CAEN Rev. 2, cu atât mai frecvent se va constata această situație.

Până la ce nivel coborâți?

În principiu, metoda top-down permite stabilirea activității principale a unei unități până la nivelul minim al clasificării ierarhice a activităților.

Dar dacă nu se cunoaște valoarea adăugată?

Pentru a determina activitatea principală a unei unități trebuie să fie cunoscute contribuțiile la valoarea adăugată pentru activitățile care ocupă diverse poziții în CAEN Rev. 2. În practică însă adeseori nu este posibilă obținerea informațiilor despre valoarea adăugată a diferitelor activități desfășurate și determinarea activității trebuie să fie făcută prin utilizarea altor indicatori (substitute). Aceștia pot fi:

Substitute bazate pe producție

Substitute bazate pe cheltuielile de producție (input)

Dar acestea reprezintă doar aproximații

Trebuie utilizate variabilele de înlocuire pentru datele necunoscute privind valoarea adăugată, astfel încât să obținem cea mai bună aproximație posibilă, în comparație cu rezultatul care ar fi fost obținut pe baza valorii adăugate. Utilizarea criteriilor de substituire nu schimbă metodele de determinare a activității principale. Ele reprezintă doar aproximări operaționale ale datelor despre valoarea adăugată.

Totuși, utilizarea simplă a criteriilor de substituție enumerate mai sus poate duce uneori la confuzii, dacă structura criteriilor de substituție nu este proporțională cu valoarea adăugată (necunoscută).

Probleme întâmpinate în legătură cu substitutele bazate pe producție

Folosind criteriile referitoare la vânzări (cifra de afaceri), devine evident faptul că în anumite cazuri proporționalitatea cifrei de afaceri și a valorii adăugate nu este valabilă. De exemplu, cifra de afaceri din comerț are de obicei o contribuție mult mai mică la valoarea adăugată din activitatea productivă. Alte exemple sunt cifra de afaceri a intermediarilor sau a antreprenorilor generali. Chiar în cazul procesului de producție relația dintre cifra de afaceri și valoarea adăugată rezultată poate varia între activități și în interiorul lor. În unele cazuri, o cifră de afaceri nu are niciun sens sau nu există, de exemplu, în cazul activităților de intermediere financiară sau al activităților de asigurări. Aceleași considerente trebuie avute în vedere atunci când se utilizează drept criteriu de substituție date privind producția brută.

Multe unități se ocupă de comerț și de alte activități. În astfel de cazuri cifra de afaceri din comerț nu este indicatorul cel mai adecvat pentru înlocuirea valorii adăugate (necunoscută) a activității comerciale. În astfel de cazuri trebuie ținut cont de faptul că trebuie luate în considerare regulile de clasificare specifice pentru comerțul cu amănuntul, așa cum sunt stabilite în cele ce urmează.

Probleme legate de substitutele criteriilor referitoare la cheltuielile de producție

Atunci când se aplică criteriile de substituție bazate pe cheltuielile de producție, trebuie avute în vedere precauții similare. Proporționalitatea dintre salarii sau numărul de angajați și valoarea adăugată nu este sigură dacă intensitatea capitalului pentru diverse activități este diferită. Intensitatea mai mare a capitalului implică în mod normal o depreciere mai mare și o contribuție mai scăzută a salariilor la valoarea adăugată. Intensitatea capitalului variază în mod substanțial între diferite activități economice, precum și între activități din aceeași clasă a CAEN Rev. 2. De exemplu, activitatea de colectare a deșeurilor va avea, probabil, o intensitate a capitalului mai scăzută decât activitatea de incinerare a reziduurilor. Totuși, ambele activități intră în aceeași clasă din CAEN Rev. 2.

Schimbări în clasificarea unităților

Unitățile își pot schimba activitatea principală fie dintr-o dată, fie în mod treptat, pe parcursul unei perioade de timp. Activitatea principală se poate schimba în cursul unui an de la o perioadă statistică la următoarea. Aceasta fie din cauza factorilor sezonieri, fie datorită unei decizii a conducerii de a schimba structura producției. În fiecare caz apare o schimbare destul de bruscă în echilibrul activităților. De asemenea, o schimbare în structura producției sau a vânzărilor poate avea loc în mod treptat, în decurs de câțiva ani. Aceste cazuri impun schimbarea încadrării unității. Schimbările prea frecvente distorsionează statistica, până la a face interpretarea extrem de dificilă.

Regula de stabilitate

Pentru a evita schimbările frecvente este necesară o regulă de stabilitate. Fără o astfel de regulă ar exista schimbări aparente în demografia economică a întreprinderilor active, care nu ar fi altceva decât niște artificii statistice. Regula de lucru este aceea că o activitate secundară trebuie să depășească, timp de 2 ani, activitatea principală a unității înainte ca încadrarea să fie schimbată.

Schimbările de încadrare a unităților, în scopul anchetelor statistice, nu se fac mai des decât o dată pe an sau la date fixe ori pe măsură ce informațiile devin disponibile. Schimbările mai frecvente ar duce la o neconcordanță între statisticile pe termen scurt (lunare sau trimestriale) și cele pe termen lung.

Glosar

Acest glosar oferă o descriere mai detaliată a unora dintre termenii utilizați în introducerea la CAEN Rev. 2. S-au făcut toate încercările de a asigura concordanța descrierilor cu definițiile termenilor utilizați în alte lucrări, dar aceste descrieri nu urmăresc să ofere sensuri definitive, valabile în toate împrejurările. Scopul acestui glosar este doar acela de a-l ajuta pe utilizatorul de CAEN Rev. 2 să facă interpretări corecte.

Produse destinate consumului intermediar

Un produs destinat exclusiv consumului intermediar, denumit produs exclusiv, este un produs legat tehnologic de producția altor produse din aceeași grupă, dar care nu este produs în nicio altă grupă (de exemplu, melasele legate de producția zahărului). Produsele destinate exclusiv sunt utilizate ca materii prime pentru fabricarea altor produse.

Un produs destinat consumului intermediar, denumit produs obișnuit (adică un produs care nu este exclusiv aparținător unei singure grupe), este un produs legat din punct de vedere tehnologic de producerea altor produse, dar el nu este realizat în mai multe grupe (de exemplu, hidrogenul produs în timpul rafinării petrolului este legat tehnologic de cel produs în industria petrochimică și în cocsificarea cărbunelui și este identic cu cel produs în grupa care cuprinde alte produse chimice de bază).

Bunuri de capital

Bunurile de capital sunt bunuri, altele decât materiile prime și combustibilul, utilizate pentru producția altor bunuri și/sau servicii. Ele includ clădirile, utilajele, locomotivele, camioanele, tractoarele etc. Terenul nu este considerat, de obicei, un bun de capital.

Marfă

Marfa este un bun transportabil cu care se poate face schimb. Poate fi un articol dintr-o serie obținută la o linie de producție, un articol unic sau suportul material pentru un serviciu (CD-ul pentru software). Acesta este un concept utilizat pentru clasificările vamale.

Proces industrial

Un proces de transformare (fizic, chimic, manual sau de orice natură) utilizat în fabricarea de noi produse (fie ele bunuri de consum, intermediare sau de investiții), în prelucrarea produselor uzate sau pentru furnizarea de servicii industriale.

Aparatură casnică sau de uz gospodăresc

Aparatură și echipament de un anumit tip, destinat în principal utilizării în gospodăriile private, de exemplu, mașini de spălat pentru menaj.

Echipamente industriale

Mașini și echipamente cunoscute în principal pentru altă utilizare decât în gospodării (de exemplu, mașini-unelte și mașini de spălat pentru spălătorii).

Industria prelucrătoare

În secțiunea C "Industria prelucrătoare" sunt incluse atât mica industrie, cât și activitățile de mare anvergură. Trebuie remarcat faptul că utilizarea instalațiilor și mașinilor grele nu este exclusivă secțiunii C.

Produs

Un produs este rezultatul activității economice. Este termenul generic aplicat bunurilor și serviciilor.

Produs finit

Produse pentru care prelucrarea s-a încheiat.

Produs semifabricat

Produse realizate printr-o serie de prelucrări, dar necesitând o prelucrare ulterioară, înainte de a fi gata pentru întrebuințare. Ele pot fi vândute altor fabricanți pentru prelucrarea ulterioară. Exemplele tipice ar putea include piesele brute, din metal turnat, vândute pentru a fi finisate în altă parte.

Producție

Producția este o activitate care are drept rezultat un produs. Termenul este utilizat cu referire la întreaga gamă a activităților economice. Termenul nu este exclusiv pentru sectorul agricol, extractiv sau de prelucrare, ci este folosit, de asemenea, și pentru sectorul serviciilor. În funcție de ramura de activitate se pot utiliza termeni mai specifici pentru a defini producția: prestare de servicii, prelucrare, fabricare etc. Producția poate fi măsurată în diverse moduri, fie în unități fizice, fie în termeni valorici.

Transformare

Transformarea este un proces care modifică natura, compoziția sau forma materiilor prime ori a produselor semifabricate în scopul obținerii de produse noi.

Tratare

Un proces care este executat, între altele, în scopul protejării anumitor produse pentru a le conferi anumite proprietăți sau pentru a preveni orice efecte dăunătoare care ar putea rezulta din utilizarea lor. Exemple: tratarea culturilor, a lemnului, a materialelor și reziduurilor.

Valoare adăugată

Valoarea adăugată brută este valoarea producției brute minus costul materialelor și al altor costuri intermediare.

Clasificarea activităților din economia națională - CAEN Rev. 2