Curtea Constituțională

Decizia nr. 400/2007 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 89 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală

Modificări (...)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 04 mai 2007

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  
Ion Predescu - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 89 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, excepție ridicată de Andrei Sever Mureșan în Dosarul nr. 2.104/2/2007 (nr. vechi 769/2007) al Curții de Apel București - Secția I penală.

La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepției, apărătorul ales cu delegație la dosar. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Domnul avocat Constantin Florea solicită acordarea unui nou termen de judecată, arătând că în cauză dorește să fie prezent și domnul avocat Gheorghiță Mateuț.

Reprezentantul Ministerului Public se opune acordării unui nou termen de judecată.

Curtea, deliberând asupra cererii formulate, în temeiul art. 14 din Legea nr. 47/1992 și al art. 156 din Codul de procedură civilă, dispune respingerea acesteia.

Cauza se află în stare de judecată.

Apărătorul autorului excepției pune concluzii de admitere, invocând în esență aceleași argumente ca și în fața instanței de drept comun. Depune, de asemenea, concluzii scrise.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând că argumentele invocate de autorul excepției se rezumă la lipsa de identitate între procedura internă și cea europeană referitoare la măsura arestării. Or, arestarea preventivă este o măsură care se dispune cu caracter excepțional, fiind supusă unor condiții și proceduri foarte stricte. Constituția României nu distinge între arestarea preventivă dispusă de judecătorul român și arestarea dispusă ca urmare a emiterii unui mandat european de arestare. La fel ca și la procedura extrădării, nici la arestarea dispusă potrivit Legii nr. 302/2004 regimul juridic nu este diferit, deoarece și în acest caz trebuie să existe o încredere reciprocă între state.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 1.647 din 26 martie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 2.932/1/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală a admis recursul declarat împotriva Încheierii de ședință din 23 martie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 2.104/2/2007 (nr. vechi 769/2007) al Curții de Apel București - Secția I penală, și a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 89 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, așa cum au fost modificate prin art. I pct. 57 din Legea nr. 224/2006, excepție ridicată de Andrei Sever Mureșan în dosarul de mai sus.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 23 referitoare la libertatea individuală, ale art. 21 alin. (1) și (3) referitoare la liberul acces la justiție și la dreptul părților la un proces echitabil și ale art. 124 alin. (3) referitoare la independența judecătorilor care se supun numai legii, deoarece, față de neinterpretarea și netrecerea prin prisma legii române a textelor pentru care se solicită arestarea preventivă în baza unui mandat european, magistratul român îndeplinește o activitate pur formală, de natură a-i afecta independența, neajuns ce generează, pe cale de consecință, știrbirea celorlalte drepturi fundamentale invocate de autor.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece textul de lege criticat, dimpotrivă, asigură verificarea condițiilor concretizate în legea specială cu privire la controlul pe calea justiției al respectării drepturilor și garanțiilor procesuale ale persoanei solicitate.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 89 din Legea nr. 302/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 1 iulie 2004, așa cum au fost modificate prin art. I pct. 57 din Legea nr. 224/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 21 iunie 2006, care au următorul conținut:

- Art. 89:

"

(1) În termen de cel mult 24 de ore de la reținere, persoana solicitată este prezentată instanței competente.

(2) Instanța informează persoana solicitată asupra existenței unui mandat european de arestare împotriva sa, asupra conținutului acestuia, asupra posibilității de a consimți la predarea către statul membru emitent, precum și cu privire la drepturile sale procesuale.

(3) Instanța dispune arestarea persoanei solicitate prin încheiere motivată.

(4) Persoana arestată este depusă în arest.

(5) Instanța comunică autorității judiciare emitente arestarea persoanei solicitate."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că susținerea autorului excepției, în sensul că dispozițiile legale criticate ar contraveni prevederilor constituționale referitoare la independența judecătorilor care se supun numai legii, este nefondată, deoarece, dimpotrivă, judecătorul român hotărăște asupra arestării persoanei solicitate în temeiul legii, numai după ce a verificat, în prealabil, dacă au fost respectate condițiile necesare referitoare la emiterea mandatului, și nicidecum nu se pronunță cu privire la temeinicia urmăririi sau condamnării dispuse de autoritatea străină ori asupra oportunității arestării. În caz contrar, s-ar aduce atingere principiului referitor la recunoașterea reciprocă a hotărârilor penale.

În esență, dispozițiile legale criticate vizează punerea în executare a mandatului european de arestare, care, conform art. 4 și 7 din Legea nr. 302/2004, se duce la îndeplinire potrivit dreptului procesual intern român, cu condiția respectării preeminenței dreptului internațional, interesând cu precădere cooperarea judiciară internațională în materie penală. Așa fiind, Curtea constată că nu poate fi pus semnul egalității între privarea de libertate dispusă ca urmare a emiterii unui mandat european de arestare și cea dispusă ca urmare a emiterii unui mandat de arestare preventivă emis de judecătorul român în condițiile Codului de procedură penală.

De asemenea, nu poate fi primită nici critica potrivit căreia art. 89 din Legea nr. 302/2004 contravine principiului egalității în drepturi, liberului acces la justiție care implică și dreptul la un proces echitabil, precum și dreptului referitor la libertatea individuală, deoarece textul se aplică fără niciun fel de discriminări tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei legale. De asemenea, măsura arestării provizorii dispusă în vederea predării către un stat membru al Uniunii Europene constituie o măsură privativă de libertate temporară, dispusă în acord cu ~art. 23~ alin. (2) din Constituția României, care satisface pe deplin exigențele constituționale prevăzute de art. 21, partea având la îndemână toate garanțiile procesuale specifice unui proces echitabil, sens în care enumerăm cu titlu peremptoriu posibilitatea invocării unor motive obligatorii de refuz al executării, ascultarea persoanei arestate, existența posibilității de a formula recurs împotriva hotărârii referitoare la arestare etc.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 89 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, excepție ridicată de Andrei Sever Mureșan în Dosarul nr. 2.104/2/2007 (nr. vechi 769/2007) al Curții de Apel București - Secția I penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 24 aprilie 2007.

PREȘEDINTE,
ION PREDESCU

Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

;
se încarcă...