Curtea Constituțională - CCR

Decizia nr. 228/2007 referitoare la admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor

Modificări (...)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 27 aprilie 2007

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
sau autentifică-te
  •  
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, excepție invocată de Societatea Comercială "P.D. Gemma Com" - S.R.L. din Oravița în Dosarul nr. 5.285/115/2006 al Tribunalului Caraș-Severin.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 6 martie 2007 și au fost consemnate în încheierea de la acea dată, iar, în urma deliberărilor, Curtea a dispus amânarea pronunțării pentru data de 13 martie 2007.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 29 septembrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 5.285/115/2006, Tribunalul Caraș-Severin a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "P.D. Gemma Com" - S.R.L. din Oravița într-o cauză având ca obiect soluționarea unui recurs formulat împotriva unei sentințe civile prin care s-a respins o contestație la executare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textul de lege criticat contravine prevederilor constituționale ale art. 15 alin. (2) consacrate principiului neretroactivității legii, art. 16 alin. (1) referitoare la principiul egalității, art. 44 alin. (1) și (2) teza întâi privind dreptul de proprietate și ale art. 53 alin. (1) referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. Astfel, se arată că, în măsura în care sintagma "nu se mai sancționează", cuprinsă în dispozițiile de lege atacate, nu privește și executarea sancțiunii, aceasta limitându-se strict și textual numai la aplicarea acesteia de către organul constatator, se creează o discriminare vădită și nejustificată între "situația celui față de care a fost luată măsura sancționării contravenționale, sancțiunea nu a fost executată, dar se pune în executare, iar ulterior fapta nu mai este considerată contravenție, și situația celui care, deși a comis aceeași faptă, la aceeași dată, nu a fost descoperit de organul constatator spre a fi sancționat decât după ce fapta nu mai este considerată contravenție." În vechea reglementare în domeniu - respectiv art. 12 alin. (1) din Legea nr. 32/1968 - o astfel de situație era reglementată explicit, așa cum este aceasta prevăzută și de dispozițiile art. 12 din Codul penal, referitoare la retroactivitatea legii penale mai favorabile.

Tribunalul Caraș-Severin apreciază că dispozițiile art. 12 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor nu încalcă prevederile constituționale invocate.

Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. În acest sens, arată că prevederile art. 12 alin. (1) din ordonanța atacată sunt în deplină concordanță cu art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală, referitor la neretroactivitatea legii, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile. De asemenea, textul de lege criticat nu instituie privilegii sau discriminări între persoane aflate în situații identice, astfel că nu se poate reține contrarietatea acestuia față de art. 16 alin. (1) din Constituție, și nici nu conține vreo dispoziție prin care s-ar putea restrânge exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți, în condițiile art. 53 din Legea fundamentală. Totodată, consideră că dispozițiile art. 44 din Constituție nu au incidență în cauza de față.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților, concluziile procurorului și dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 12 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată prin Legea nr. 180/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002. Textul de lege criticat are următorul conținut:

"

(1)Dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ."

În motivarea excepției, autorul acesteia susține încălcarea prevederilor constituționale ale art. 15 alin. (2) consacrate principiului neretroactivității legii, art. 16 alin. (1) referitoare la principiul egalității, art. 44 alin. (1) și (2) teza întâi privind dreptul de proprietate și ale art. 53 alin. (1) referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea Constituțională constată că, în esență, autorul acesteia consideră că dispozițiile art. 12 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor sunt neconstituționale în măsura în care sintagma "nu se mai sancționează" din cuprinsul textului nu include și executarea sancțiunii și se limitează strict și textual numai la aplicarea acesteia de către agentul constatator. Prin acest text se creează o discriminare vădită și nejustificată între "situația celui față de care a fost luată măsura sancționării contravenționale, sancțiunea nu a fost executată, dar se pune în executare, iar ulterior fapta nu mai este considerată contravenție și situația celui care, deși a comis aceeași faptă, la aceeași dată, nu a fost descoperit de organul constatator spre a fi sancționat decât după ce fapta nu mai este considerată contravenție". În consecință, se apreciază că dispozițiile acestui text contravin prevederilor art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (1) și (2) teza întâi și ale art. 53 alin. (1) din Constituție.

În legătură cu susținerile autorului excepției se impune ca, în prealabil, să fie făcute unele precizări.

În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a respins excepțiile de neconstituționalitate având ca obiect dispozițiile art. 12 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, prin raportare la art. 15 alin. (2) din Constituție. În considerentele deciziilor, Curtea a reținut că "între dispoziția legală criticată și textul constituțional invocat nu există incompatibilitate. În realitate, autorul excepției nu ridică o problemă de constituționalitate, ci o problemă de aplicare a legii, de competența instanței de judecată, eventual de completare a acesteia, ceea ce depășește competența Curții Constituționale, întrucât, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, «Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului»" (deciziile nr. 537/2004 și nr. 456/2005).

Curtea Constituțională urmează să își reconsidere jurisprudența și să constate că dispozițiile art. 12 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 contravin dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală în sensul celor ce se vor arăta în continuare.

Legiuitorul, ținând seama de unele schimbări intervenite în relațiile sociale, precum și de datele referitoare la fenomenul contravențional, poate decide la un moment dat că anumite fapte antisociale, care erau calificate și sancționate drept contravenții, dar care prezintă un pericol social redus, să fie scoase din domeniul contravențional.

Potrivit textului de lege criticat, dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ. Aceste prevederi au ca obiect dezincriminarea cu titlu general a faptelor săvârșite și produc efecte pentru viitor începând cu momentul intrării în vigoare a actului normativ nou și, prin urmare, efectele care s-au produs sub imperiul actului normativ anterior încetează de la data apariției noului act normativ.

Aplicarea legii noi care nu mai prevede și nu mai sancționează contravențional fapta trebuie analizată prin raportare la momentul intrării în vigoare a acesteia și la stadiul derulării cauzei. Totodată, contravenția, ca fapt antisocial, trebuie privită atât sub aspectul săvârșirii și constatării acesteia, cât și sub aspectul aplicării și executării sancțiunii. Din acest punct de vedere sintagma "nu se mai sancționează" trebuie înțeleasă în sensul că, prin intrarea în vigoare a legii care nu mai prevede fapta drept contravenție, sancțiunile contravenționale nu se mai aplică, iar în cazul celor aplicate, dar aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a noii legi, sancțiunile nu se mai execută.

Efectele legii noi se aplică tuturor sancțiunilor contravenționale aplicate și neexecutate până la data intrării sale în vigoare. A reduce aplicarea legii noi, care nu mai prevede și nu mai sancționează fapta, doar la situația neaplicării sancțiunii echivalează cu deturnarea intenției legiuitorului asupra efectelor pe care legea dezincriminatoare le are asupra sancțiunilor aplicate și neexecutate până la data intrării în vigoare a noului act normativ, în sensul că acestea nu se mai execută.

O sancțiune aplicată în baza unei legi pentru o faptă dezincriminată printr-un nou act normativ urmează să nu mai fie executată, chiar dacă procedura de executare a acesteia a început.

În concluzie, Curtea reține că prin textul de lege care formează obiectul excepției se creează discriminări între persoanele care se găsesc în aceeași situație de contravenienți, ceea ce este contrar prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție. Diferențierea de tratament juridic în cadrul aceleiași categorii de subiecte de drept este permisă numai dacă se justifică prin rațiuni obiective și rezonabile. În cazul de față, însă, persoane aflate obiectiv în aceeași situație juridică beneficiază de tratament juridic diferit, în funcție de anumite condiții subiective și aleatorii, ceea ce contrazice exigențele principiului constituțional al egalității în drepturi.

În ceea ce privește afirmația autorului excepției că dispozițiile art. 12 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 sunt neconstituționale prin raportare la art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală, aceasta nu poate fi primită, întrucât textul constituțional în redactarea actuală - dată în urma revizuirii Constituției - permite, alături de legea penală, retroactivitatea și în cazul legilor contravenționale mai favorabile.

Textul constituțional al art. 15 nu este încălcat atât timp cât dispozițiile criticate fac referire la nesancționarea faptelor ce nu mai sunt calificate drept contravenție, fără a se face distincție dacă această nesancționare privește aplicarea sau executarea sancțiunii. Or, dispozițiile de lege atacate reafirmă, în cadrul Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, principiul constituțional al aplicării legii contravenționale mai favorabile, pretins a fi încălcat.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate față de prevederile art. 44 alin. (1) și (2) teza întâi din Constituție, Curtea contată că acestea nu au incidență în cauză.

Referitor la critica de neconstituționalitate a prevederilor art. 12 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 față de art. 53 din Constituție, Curtea constată că acestea nu conțin nicio dispoziție care să conducă la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți consacrate de Legea fundamentală.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (1) și (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), al art. 29 și al art. 31 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Admite excepția de neconstituționalitate și constată că dispozițiile art. 12 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor sunt neconstituționale în măsura în care prin sintagma "nu se mai sancționează" prevăzută în text se înțelege doar aplicarea sancțiunii contravenționale, nu și executarea acesteia. Excepția a fost invocată de Societatea Comercială "P.D. Gemma Com" - S.R.L. din Oravița în Dosarul nr. 5.285/115/2006 al Tribunalului Caraș-Severin.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 martie 2007.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

;
se încarcă...