Universul Juridic nr. 10/2017

Problematica teoretică și practică privind propunerea Comisiei Europene pentru o nouă directivă aferentă detașării lucrătorilor în cadrul prestării de servicii transfrontaliere
de Ștefan Nartea

27 octombrie 2017

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

Pentru început, amintesc faptul că detașarea are o semnificație diferită de cea dată de art. 45 C. mun., reprezentând, potrivit Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială, situația în care un salariat care își desfășoară activitatea într-un stat membru pentru un angajator este trimis de către angajatorul său în alt stat membru pentru a lucra în folosul unui beneficiar.

Directiva 96/71/CE definește lucrătorul detașat ca fiind "un lucrător care, pe o perioadă limitată, își desfășoară munca pe teritoriul unui stat membru, diferit de cel în care lucrează în mod normal", definiție care rezultă și din art. 3 din Legea nr. 344/2006 privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii transnaționale(1) . Referitor la detașarea realizată de angajatorii din România pe teritoriul altor state ale Uniunii Europene până la intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 28/2015 pentru modificarea și completarea Legii nr. 344/2006 privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii transnaționale(2) nu exista o reglementare specifică, singura instituție similară fiind cea a detașării reglementate de Codul muncii. Absența unui cadru legal specific a condus, în practică, la aplicarea și interpretarea în mod diferit, de către angajatori, a detașării transfrontaliere, noțiune care nu trebuie confundată cu cea din Codul muncii.

În prezent, art. 1 din Legea nr. 344/2006, așa cum a fost aceasta modificată, stabilește că: "Prevederile prezentei legi se aplică:

a) întreprinderilor stabilite pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, al Spațiului Economic European sau pe teritoriul Confederației Elvețiene care, în cadrul prestării de servicii transnaționale, detașează pe teritoriul României salariați cu care au stabilite raporturi de muncă în condițiile stabilite la art. 4 alin. (1);

b) întreprinderilor stabilite pe teritoriul României care, în cadrul prestării de servicii transnaționale, detașează, pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, al Spațiului Economic European sau pe teritoriul Confederației Elvețiene, salariați cu care au stabilite raporturi de muncă, în condițiile stabilite la art. 4 alin. (2)".

Modificarea recentă a prevederilor Legii nr. 344/2006 privind detașarea salariaților în cadrul prestării de servicii transnaționale aduce în discuție subiectul controversat al indemnizației cuvenite angajaților pe perioada în care aceștia desfășoară activități cu caracter temporar în străinătate.

Problematica regimului fiscal al indemnizaților de delegare ori detașare, respectiv așa-numita diurnă, a devenit un subiect extrem de disputat în anul 2014 când, cu prilejul aplicării de către ANAF a unui program pilot vizând creșterea conformării fiscale în domeniul impozitului pe salarii și contribuțiilor sociale, au fost inițiate inspecții fiscale la societăți care desfășoară activități de transport.

În sensul Legii nr. 344/2006, sunt considerați detașați, salariații care îndeplinesc următoarele condiții: sunt salariați ai unui angajator stabilit pe teritoriul României, care în mod normal lucrează în România; sunt trimiși să lucreze pentru o perioadă de timp limitată pe teritoriul unui stat membru al UE, al SEE sau pe teritoriul CE, în cadrul unui contract încheiat între întreprinderea care face detașarea și beneficiarul prestării de servicii, la o unitate sau la o întreprindere care aparține grupului ori prin punerea la dispoziția unei întreprinderi utilizatoare.

Salariații care prestează operațiuni de transport internațional, prin însăși natura acestei activități, nu pot fi considerați a deține "locul normal de muncă" în România. În aceste circumstanțe, în lipsa prevederii exprese referitoare la conducătorii auto, aceștia nu ar fi putut fi considerați nici salariați detașați în sensul Legii nr. 344/2006 și nici salariați delegați sau detașați în accepțiunea Codului muncii, cu consecința impozitării indemnizațiilor primite pe timpul desfășurării activității de transport internațional.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...