Universul Juridic nr. 10/2017

Regimul juridic aplicabil micului trafic de frontieră în lumina reglementărilor din Uniunea Europeană și România
de Laura Magdalena Trocan

16 octombrie 2017

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

Considerații generale

În literatura de specialitate specifică dreptului internațional public teritoriul de stat, ce constituie una dintre premisele materiale, naturale ale existenței statului ca subiect originar al dreptului internațional public(1), se compune din suprafețe terestre, acvatice și aeriene, delimitate de frontiere și reprezintă elementul esențial pentru existența grupului uman organizat politic în stat și pentru exercitarea prerogativelor suveranității în planul realităților interne(2). Astfel, frontierele marchează limitele teritoriale în interiorul cărora statul își exercită suveranitatea sa deplină și exclusivă, reprezentând, în contextul relațiilor internaționale contemporane, zone de contact, de cooperare și de bună vecinătate între popoare(3).

În contextul aderării la Uniunea Europeană și al asumării angajamentelor privind aderarea la Spațiul Schengen, România, ca stat care, prin frontierele naționale, asigură și granița estică a Uniunii Europene(4), a procedat la alinierea legislației naționale în domeniul regimului juridic al frontierelor și al străinilor la legislația comunitară. De altfel, noua realitate, configurată, începând cu 1 ianuarie 2007, a determinat participarea României, în mod direct, la construcția vecinătății europene estice și, totodată, a sporit semnificativ responsabilitățile țării noastre privind securitatea și securizarea frontierelor estice europene, pe o porțiune de peste 1400 km. Acest lucru a presupus punerea în aplicare a politicii europene de bună vecinătate, a recomandărilor Uniunii Europene privind securizarea frontierelor, dar și actualizarea propriilor strategii de combatere a infracțiunilor transfrontaliere și a migrației ilegale(5).

În aceste condiții s-a procedat la instituirea unui cadru normativ și instituțional menit să răspundă angajamentelor asumate de România în procesul aderării la Uniunea Europeană care, în materia regimului juridic al frontierelor și al străinilor, este dat, în principal, de următoarele acte normative:

- O.U.G. nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României, cu modificările ulterioare;

- H.G. nr. 445 din 9 mai 2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României;

- O.U.G. nr. 104/2001 privind organizarea și funcționarea Poliției de Frontieră Române, cu modificările ulterioare;

- Legea nr. 118/2012 privind aprobarea O.U.G. nr. 18/2012 pentru modificarea O.U.G. nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor, prin care se înființează Inspectoratul General pentru Imigrări;

- Ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 163/2016 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Direcției generale afaceri europene, Schengen și relații internaționale;

- Codul Vamal, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 350 din 19 aprilie 2006, cu modificările ulterioare;

- O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, cu modificările ulterioare.

Totodată, în considerarea calității României de stat membru al Uniunii Europene, autoritățile române au trebuit să întreprindă o serie de măsuri în scopul alinierii legislației naționale și în domeniul migrației, deoarece odată cu aderarea ca membru cu drepturi depline la Uniunea Europeană, România a intrat într-o nouă etapă ce presupune pregătirea și adoptarea măsurilor necesare aderării la spațiul Schengen prin adoptarea de măsuri legislative, instituționale și administrativ tehnice pentru implementarea acquis-ului relevant(6).

Astfel, în domeniul micului trafic la frontieră, având în vedere interesul Uniunii Europene ca frontierele cu statele vecine să nu constituie o barieră în calea comerțului, a schimburilor sociale și culturale sau în calea cooperării regionale, România a procedat la modificarea O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România prin intermediul O.U.G. nr. 12 din 23 februarie 2010, aprobată prin Legea nr. 115 din 24 iunie 2010, permițând punerea în aplicare a prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.931/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 de stabilire a normelor referitoare la micul trafic de frontieră la frontierele terestre externe ale statelor membre și de modificare a dispozițiilor Convenției Schengen(7) .

Implementarea Regulamentului (CE) nr. 1.931/2006 la nivelul României, precum și a celorlalte state membre, reliefează obiectivele Uniunii Europene privind gestiunea integrată a frontierelor, care nu înseamnă doar controlul la frontieră efectuat exclusiv la frontiera externă, ci cuprinde măsuri în care sunt implicate țările terțe vecine, măsuri adoptate în spațiul de liberă circulație, inclusiv returnarea migranților neregulamentari din Uniunea Europeană către țările lor de origine, cooperarea îmbunătățită între diferite instituții ale Uniunii Europene, statelor membre și ale țărilor terțe vecine, dar și utilizarea tehnologiei de ultimă generație(8) .

În lumina dispozițiilor din preambulul Regulamentului (CE) nr. 1.931/2006, regimul specific micului trafic de frontieră constituie o derogare de la normele generale de reglementare a controlului persoanelor la frontierele externe ale statelor membre ale Uniunii Europene, care sunt prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 562/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2006 de instituire a unui Cod Comunitar privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul Frontierelor Schengen)(9) .

Instituirea reglementărilor privind micul trafic de frontieră la nivelul Uniunii Europene a urmărit facilitarea trecerii frontierelor terestre externe ale statelor membre pentru persoanele de bună credință cu reședința în zonele de frontieră, care au motive legitime de a trece frecvent o frontieră externă terestră(10), dar și stabilirea unor măsuri în scopul contracarării imigrației ilegale și a potențialelor amenințări de securitate generate de diverse activități infracționale(11).

Regimul juridic aplicabil micului trafic la frontieră în lumina Regulamentului (CE) nr. 1.931/2006.RONG>

Regulamentul (CE) nr. 1.931/2006 instituie un regim specific micului trafic de frontieră la frontierele terestre externe(12) ale statelor membre ale Uniunii Europene și introduce un permis de trecere locală a frontierei, autorizând statele membre să încheie sau să mențină acorduri bilaterale cu țări vecine(13) în scopul punerii în aplicare a prevederilor sale(14) . În accepțiunea Regulamentul (CE) nr. 1.931/2006 micul trafic de frontieră înseamnă trecerea periodică a unei frontiere terestre externe de către locuitorii zonelor de frontieră, pentru a rămâne într-o zonă de frontieră(15) , din motive sociale, culturale sau economice justificate, sau din motive de ordin familial, pentru o perioadă care nu depășește limita stabilită prin regulament. Trebuie precizat că, în conformitate cu prevederile art. 3, pct. 6 al Regulamentului (CE) nr. 1.931/2006, beneficiarii micului trafic la frontieră sunt orice resortisanți ai unei țări terțe care au reședința legală în zona de frontieră a unei țări vecine cu un stat membru pentru o perioadă de cel puțin un an. Această condiționare cu privire la durata minimă a reședinței legale este menită să descurajeze migrația în alte scopuri decât cele pentru care se autorizează micul trafic la frontieră. Cu toate acestea, în cazuri excepționale și justificate corespunzător, precizate în acordurile bilaterale, poate fi considerată adecvată și o perioadă de reședință mai mică de un an, instituindu-se, în felul acesta, o derogare de la regula reședinței de minim un an(16) . Regulamentul (CE) nr. 1.931/2006, prin dispozițiile art. 4, prevede o serie de condiții privind trecerea frontierei externe a unui stat membru vecin care vizează faptul că locuitorii zonelor de frontieră trebuie să fie în posesia unui permis de trecere locală a frontierei și, dacă acordurile bilaterale impun, și a unui document de călătorie valabil, să nu fie semnalați în cadrul Sistemului de Informații Schengen spre refuzul intrării și să nu fie considerați o amenințare pentru ordinea publică, siguranța internă, sănătatea publică sau relațiile internaționale ale unuia dintre statele membre și să nu fie semnalați în bazele de date naționale spre refuzul intrării din aceleași motive. Impunerea acestor condiții se justifică având în vedere evenimentele majore produse în ultimii ani, ce au adus atingere securității naționale, precum și ordinii și siguranței publice a statelor membre, care au reliefat necesitatea creșterii gradului de securizare a frontierelor(17) . În ceea ce privește durata șederii neîntrerupte în cadrul regimului de mic trafic de frontieră, prevederile cuprinse în art. 5 din Regulamentul (CE) nr. 1.931/2006 limitează această durată la maxim trei luni, fără a impune alte restricții.

Regulamentul (CE) nr. 1.931/2006 stipulează faptul că trecerea frontierei de stat se realizează în baza permisului de trecere locală a frontierei, instituind, astfel, obligativitatea trecerii frontierei de stat cu un document având o destinație specială și o valabilitate teritorială limitată la zona de frontieră a statului membru emitent, pe care, cu ocazia controlului la frontieră, organele abilitate nu aplică ștampila de intrare sau de ieșire(18) .

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...