Universul Juridic nr. 9/2017

Regimul juridic al investițiilor străine în România (III)
de Dragoș Alexandru Sitaru

05 septembrie 2017

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

10. Precizări prealabile

Investitorii străini în România beneficiază de două garanții importante, și anume: garanția împotriva indisponibilizării investiției și garanția stabilității regimului juridic al investiției în România. De aceleași garanții se bucură și investitorii români, deoarece O.U.G. nr. 92/1997 se referă deopotrivă la ambele categorii de investitori, însă există anumite particularități pentru investitorii străini.

Nu ne ocupăm în acest paragraf, care este dedicat reglementărilor interne privind garanțiile, de modalitatea specială de garanție a investițiilor străine prevăzută de Convenția de constituire a Agenției Multilaterale de Garantare a Investițiilor (Seul, 1985), căreia, datorită aspectelor complexe pe care le ridică, îi dedicăm un paragraf special.

11. Garanția împotriva indisponibilizării investiției

11.1. Temeiul juridic. Conținutul garanției

Această garanție își are temeiul juridic atât în dispozițiile constituționale, cât și în actele normative speciale privind investițiile străine.

Temeiul juridic general în materie este art. 44 alin. (3) ("Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire")(1) și art. 44 alin. (6) ["Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) și (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergență, prin justiție"] din Constituția modificată, completată prin Legea de revizuire nr. 429/2003 și republicată(2) . Aceste prevederi s-au regăsit în Constituția din 1991(3) și au fost menținute, cu renumerotarea articolelor, la republicarea din 2003.

Constituția republicată a adus însă și o reglementare nouă, cu implicații directe asupra garanției de care ne ocupăm. Astfel, în art. 44 alin. (4) (renumerotat) se prevede că sunt interzise naționalizarea sau orice alte măsuri de trecere în proprietate publică a unor bunuri pe criterii discriminatorii. Acest text prezintă importanță pentru investitorii străini, în sensul întăririi garanției împotriva indisponibilizării investiției, de care aceștia beneficiază în temeiul O.U.G. nr. 92/1997. Întărirea garanției împotriva indisponibilizării investiției este generată mai ales de faptul că interdicția naționalizării, care până la adoptarea Constituției revizuite era prevăzută, în materia la care ne referim, numai într-un act normativ subordonat legii (respectiv în O.U.G. nr. 92/1997), este acum consacrată chiar în legea fundamentală. De asemenea, noul text introdus în Constituție, aplicat în această materie, interzice categoric și orice alte măsuri de trecere a bunurilor investitorilor străini în proprietate publică prin mijloace discriminatorii.

Ca acte normative speciale care consacră garanția indisponibilizării investițiilor străine, menționăm, în primul rând, O.U.G. nr. 92/1997. Art. 4 alin. (2) lit. c) și art. 8 alin. (1) din această ordonanță prevăd că investițiile nu pot fi naționalizate, expropriate sau supuse unor măsuri cu efect echivalent, exceptând cazurile în care astfel de măsuri întrunesc cumulativ următoarele condiții: (a) sunt necesare pentru cauză de utilitate publică; (b) sunt nediscriminatorii; (c) se efectuează în conformitate cu prevederile exprese ale legii; (d) se fac cu plata unei despăgubiri prealabile, adecvate și efective.

În concordanță cu celelalte reglementări legale, Legea nr. 84/1992 privind regimul zonelor libere prevede că investițiile - inclusiv cele străine - în zonele libere nu pot fi expropriate, rechiziționate sau supuse altor măsuri cu efecte similare decât în caz de interes public, cu respectarea prevederilor legale și cu plata unei despăgubiri corespunzătoare valorii investiției, care trebuie să fie promptă, adecvată și efectivă (art. 27).

11.2. Limitele garanției

Dispozițiile legale anterior citate prevăd o limitare a garanției privind indisponibilizarea investiției, care constă în reglementarea exproprierii investiției pentru cauză de utilitate publică(4).

În materie sunt aplicabile actele normative în materia exproprierii pentru cauză de utilitate publică(5) . Acestea sunt "prevederile (...) legii", la care trimite O.U.G. nr. 92/1997. În această categorie de acte normative se încadrează, mai ales, Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică(6) , care constituie dreptul comun în materie, dar și acte normative speciale precum Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local(7) .

În ceea ce privește Legea nr. 33/1994, trebuie remarcat de la început faptul că aceasta se referă la exproprierea de imobile (art. 1 și 2). Așadar, legea este aplicabilă cu privire la investițiile străine în țară numai cu condiția și în măsura în care acestea îmbracă forma unor drepturi imobiliare. Dacă această condiție este realizată, Legea nr. 33/1994 constituie legea generală pentru dispozițiile la care ne referim din O.U.G. nr. 92/1997, așa încât Legea se va aplica în completarea și pentru interpretarea prevederilor Ordonanței. La rândul său, Legea nr. 33/1994 se completează cu dispozițiile Codului civil și ale Codului de procedură civilă, în măsura în care acestea nu contravin dispozițiilor sale, conform art. 40 din această lege.

Exproprierea pentru cauză de utilitate publică se poate face numai cu plata unei despăgubiri, ale cărei condiții sunt menționate de O.U.G. nr. 92/1997, în art. 8 alin. (1) lit. d) și alin. (2) și (3), precum și, în completare, de Legea nr. 33/1994.

a) Astfel, în primul rând, despăgubirea trebuie să fie "echivalentă cu valoarea justă de piață a investiției expropriate".

Această condiție dă expresie principiului dezdăunării integrale a investitorului afectat, consacrat și de art. 26 din Legea nr. 33/1994, precum și de art. 1.531 C. civ. Totodată, condiția se încadrează în cerința mai generală, prevăzută de art. 1 din Legea nr. 33/1994, ca despăgubirea în caz de expropriere pentru utilitate publică să fie "dreaptă".

O.U.G. nr. 92/1997 conține o precizare de protecție pentru investitori, care nu figurează în Legea nr. 33/1994, potrivit căreia valoarea investiției se calculează "la momentul imediat anterior exproprierii sau înainte ca exproprierea iminentă să devină cunoscută într-un mod care să afecteze valoarea investiției" [art. 8 alin. (2) ].

b) Despăgubirea trebuie să fie "prealabilă", adică trebuie plătită înainte să opereze efectiv indisponibilizarea. Aceeași condiție este prevăzută în art. 1 din Legea nr. 33/1994. În aplicarea acestei condiții, art. 31 din Legea nr. 33/1994 prevede că eliberarea titlului executoriu și punerea în posesie a expropriatorului vor putea fi făcute numai după ce instanța constată că au fost îndeplinite obligațiile privind despăgubirea.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...