Universul Juridic nr. 9/2017

Caracterele juridice ale regimului primar imperativ - elemente definitorii ale unui mecanism aflat la baza tuturor regimurilor matrimoniale
de Anca Doriana Muntean

04 septembrie 2017

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

1.Regimul primar imperativ. Noțiuni generale

Potrivit art. 259 alin. 1 Cod Civil căsătoria reprezintă "uniunea liber consimțită între un bărbat și o femeie, încheiată în condițiile legii". Astfel, pentru ca o căsătorie să fie legal încheiată, este necesar ca viitorii soți să consimtă în mod valabil pentru încheierea acesteia, în mod liber și personal(1) , în fața ofițerului de stare civilă, la sediul primăriei, însoțiți de doi martori, potrivit art. 287 C. civ. De asemenea, trebuie remarcat totodată și caracterul imperativ al normelor care reglementează această instituție juridică, în sensul că orice căsătorie încheiată cu nesocotirea lor atrage nulitatea absolută, sancțiune expres reglementată la art. 293 C. civ.

Dreptul de a se căsători al unei persoane și de a întemeia o familie nu este stipulat numai în Codul Civil al țării noastre, ci și în Constituție la art. 48 alin. 1(2) , precum și în Convenția Europeană a Drepturilor Omului(3) . Este lesne de înțeles faptul că odată încheiată, căsătoria produce numeroase efecte în ceea ce privește relația dintre soți și statutul lor juridic, aceștia devenind persoane căsătorite, pe de o parte,iar pe de altă parte, între soți și terți se nasc raporturi patrimoniale cu o conformație juridică proprie, tocmai datorită statului dobândit prin încheierea căsătoriei.

Potrivit actualei reglementări a art. 312 C. civ., soții au posibilitatea de a alege un regim matrimonial care să guverneze raporturile patrimoniale dintre ei, precum și cele care intervin între ei și terțe peroane. Introducerea acestui drept de opțiune al soților reprezintă în mare parte o protecție a acestora din punct de vedere patrimonial și în același timp o libertate de a gestiona problemele apărute în momentele de criză conjugală.

Dreptul de dispoziție al soților în acest sens nu este însă unul absolut, deoarece el întâlnește două limitări importante. În primul rând, art. 312 C. civ. restrânge opțiunea cu privire la regimul matrimonial concret aplicabil căsătoriei, la trei posibilități, fiecare regim matrimonial având o structură proprie, care acoperă o sferă largă de situații în care s-ar putea afla soții, ceea ce le permite acestora să opteze pentru acela pe care îl consideră cel mai potrivit modului lor de viață și relațiilor dintre ei. Astfel, regimurile matrimoniale pentru care se poate opta sub actuala reglementare sunt comunitatea legală de bunuri, separația de bunuri și comunitatea convențională.

Am precizat anterior faptul că pe parcursul demersului de alegere a regimului matrimonial soții întâlnesc două limite, sens în care cea de-a doua se referă tocmai la dispozițiile care alcătuiesc regimul primar imperativ, căruia legiuitorul român i-a consacrat o secțiune specială în cuprinsul Cărții a II-a, Titlul II, Capitolul VI, Secțiunea I. Acesta debutează cu art. 312 alin. 2 C. civ. care prevede faptul că indiferent de regimul matrimonial ales, nu se poate deroga de la dispozițiile prezentei secțiuni, dacă prin lege nu se prevede altfel. În consecință, aceste reguli nu pot fi înlăturate prin convenția soților, operând de drept de la momentul încheierii căsătoriei(4) .

Nu considerăm necesar a stabili care dintre cele două limite are o importanță mai mare, datorită lipsei de utilitate a unui astfel de demers, amândouă având caracter imperativ, fapt pentru care o ierarhizare a acestora nici nu ar profita, nici nu ar dăuna cuplurilor căsătorite sau terților cu care acestea intră în raporturi juridice.

În ceea ce ne privește, ne vom opri doar asupra primei limitări, regimurile matrimoniale reprezentând doar un punct de sprijin în expunerea pe care o vom face în cuprinsul acestei cercetări.

Regimul primar imperativ reprezintă un set de norme juridice reglementate de Codul Civil, în mod imperativ și care se aplică tuturor căsătoriilor valabil încheiate, indiferent de regimul matrimonial concret ales de către soți.

Prin urmare, aceste norme își găsesc aplicabilitatea atât în raporturile patrimoniale dintre soți, cât și în cele care se nasc între aceștia și terți(5). Așadar, susținem opinia exprimată în doctrină potrivit căreia regimul primar nu sprijină numai derularea acestor tipuri de raporturi juridice, ci trasează direcția în care trebuie să se desfășoare lucrurile și în raporturile soților cu autoritățile judiciare(6) în situațiile de criză.

În literatura română de specialitate atunci când se face vorbire despre acest regim, doctrina folosește, noțiuni precum "regim primar imperativ"(7), "regim primar"(8), "regim matrimoniale de bază"(9), "statut imperativ de bază"(10) sau "statut fundamental"(11). Terminologia a fost împrumutată din doctrina franceză sau a celei din Québec, dar care deși este diferită din punct de vedere terminologic, semnifică și se referă la același lucru, reușind să surprindă două aspecte extrem de importante ale acestor norme, respectiv natura lor imperativă și de bază, în orice mariaj. În ceea ce ne privește, preferăm termenul de "regim primar imperativ",deoarece considerăm că această terminologie surprinde într-o manieră simplistă dar concludentă incidența pe care o are acest set de norme în raporturile de familie.

Teoreticienii dreptului din țara noastră au definit acest regim ca reprezentând "un set de norme imperative și esențiale, norme de aplicare imediată, indiferent de regimul matrimonial concret al soților" (12), definiție care surprinde esența și modul în care acesta operează, fără a mai lăsa loc de interpretări.

Într-adevăr, noutatea pe care a adus-o regimul primar imperativ în legislația noastră, nu este o creație proprie a legiuitorului român. Preluarea sa din Codul Civil francez s-a dovedit a fi una utilă, întrucât era realmente necesar a fi reglementate unele aspecte ale vieții de familie care până la acest moment se regăseau numai în practica judiciară, fără a avea efectiv un corp propriu de legi. Soții, care deși au posibilitatea de a alege regimul matrimonial pe care îl consideră cel mai apropiat de nevoile și modul lor de viață, trebuie totuși să dispună de acest drept fără a leza scopul încheierii căsătoriei și efectele pe care aceasta le produce, iar limitele pe care regimul primar imperativ le instituie, vin în sprijinul bunăstării familiei, al soților însăși și al relațiilor acestora cu terții.

Adoptarea pluralității de regimuri matrimoniale în sistemul de drept românesc, considerăm că a venit în sprijinul multor căsătorii aflate în impas, soții având mereu posibilitatea să adapteze regimul matrimonial ales în funcție de schimbările ce apar în viața lor odată cu trecerea timpului, restabilind astfel echilibrul vieții de familie.

Precedentele precizări terminologice și rațiunea reglementării juridice a unor norme de acest gen, ne ajută să concluzionăm că regimul primar imperativ nu este un regim matrimonial în sine(13). Regimurile matrimoniale cuprind o sferă mult prea largă de reglementări, ce pot surprinde până în cel mai mic detaliu raporturile dintre soți. Este un atribut care nu se întâlnește la regimul primar imperativ, care dorește să reglementeze doar acele aspectele de natură umană ale vieții de familie, de siguranță și demnitate a fiecărui individ căsătorit, prin constituirea unor norme imperative și o expunere în concret privind drepturile și libertățile soților, dobândite odată cu încheierea căsătoriei.

Prin urmare, ceea ce se poate spune despre regimul primar imperativ este faptul că acesta face parte din structura unui regim matrimonial, fără să împrumute acestuia caracteristicile sale esențiale(14).

Deosebirile dintre regimul primar imperativ și regimul matrimonial(15) pot fi sintetizate astfel:

regimul primar imperativ însoțește toate căsătoriile din momentul încheierii lor, alături de regimul matrimonial ales de către soți, indiferent care ar fi acesta;

regimul primar imperativ cuprinde doar norme legale imperative, în timp ce regimul matrimonial poate îmbrăca forma dorită de părți, cu respectarea limitelor și a condițiilor prevăzute de lege;

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...