Revista de Drept social nr. 2/2017

încadrarea eronată a indemnizației în prevederile art. 1 lit. d) și e) din Decretul lege nr. 118/1990. Lipsa unui titlu executoriu care sa constate calitatea de persoană strămutată. Opozabilitatea titlului pronunțat într-un litigiu cu un membru al familiei. Legalitatea deciziei de debit, Editura Rosetti
de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale

25 august 2017

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

Prin motivele de apel formulate, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 1 și art. 4 din Decretul lege nr. 118/2000, apelanta solicită a învederat că potrivit mențiunilor exprese din cuprinsul Hotărârii nr. 1771/09.03.1991 reclamanta este încadrată în prevederile art. 1 lit. d) din Decretul lege nr. 118/1990 iar nu lit. d) și e) pentru a beneficia de două indemnității acestea nefiind niciodată solicitate, plata eronată a sumelor achitate necuvenit fiind transformată pe această cale într-o solicitare de acordare a indemnizației conform art. 1 lit. e) din Decretul lege nr. 118/1990, reclamanta nefăcând dovada că s-au fi adresat vreodată Comisiei pentru a beneficia și de indemnizație conform art. 1 lit. e) din Decretul lege nr. 118/1990.

Decizia de debit contestată a fost emisă în condiții de legalitate contestatoarei fiindu-i în mod eronat calculate și calculate drepturi bănești ca și când beneficia de prevederile art. 4 alin. (1) din Decretul lege 118/1990, când de fapt aceasta beneficia de prevederile art. 4 alin. (2) din Decretul lege nr. 118/1990. Indemnizația cuvenita conform prevederilor legale este de 479 lei lunar, neputând fi menținut în plată vechiul cuantum, eronat stabilit, decizia de revizuire fiind perfect legală.

În mod eronat instanța de judecată a apreciat că apelanta nu avea calitatea de a modifica drepturile bănești stabilite în temeiul Decretul lege nr. 118/1990 pentru că tocmai modul de calcul - apanaj ce aparține exclusiv Casei de Pensii a determinat calculul eronat al sumelor încasata iar nu încadrarea eronată. Eroarea revizuită a Casei de Pensii constă în faptul că situația contestatoarei a fost eronat plătită conform art. 4 alin. (1), când aplicabile erau dispozițiile art. 4 alin. (2) din Decretul lege nr. 112/1990.

Constatându-se punerea în plată a indemnizației conform art. 4 alin. (1) iar nu art. 4 alin. (2) din Decretul lege nr. 118/1990 a fost îndreptată această eroare astfel: prin decizia de revizuire nr. 143149/19.02.2015 cuantumul corect cuvenit contestatoarei pe baza documentelor depuse și conform Hotărârii nr. 1772/29.03.1991 este de 479 lei.

Prin decizia de debit 143149/19.02.2015 sumele încasate necuvenit se impun a fi restituite al indemnizației contestatoarei. În situația în care aceasta aprecia cu nu îi sunt respectate drepturile și că indemnizația încasată nu este corect stabilită, trebuia să se adreseze emitentului actului, iar nu să combată în prezența cauză prin argumentul că banii oricum îi erau cuveniți pentru că și domnia sa a suferit aceleași persecuții ca și fratele său, instanță de fond simțindu-se datoare să preia argumentele absolut judicioase dezvoltate de Curtea de Apel București în decizia 672R - cauzele de duse judecății fiind diferite.

Apelanta consideră că în această situație se impunea recuperarea sumelor achitate necuvenit, în sens contrar intervenind îmbogățirea fără justă cauză.

Mai mult, dispozițiile art. 179 din Legea nr. 263/2010 a sunt imperative și instituie obligativitatea pentru casele teritoriale de pensii de a recupera sumele încasate necuvenit.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...