Universul Juridic nr. 8/2017

Câteva considerații cu privire la impactul aderării României la Uniunea Europeană asupra societății (comerciale) reglementate de Legea nr. 31/1990
de Dragoș-Mihail Daghie

28 august 2017

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

Considerații introductive

Reglementarea noastră în materie societară a cunoscut și a parcurs nenumărate schimbări atât ideologice, dar mai ales conjuncturale. Fără a face o prezentare istorică exhaustivă și completă a evoluției reglementărilor societare în România(1) , menționăm doar dispozițiile Codului comercial și ale Legii nr. 31/1990 ca fiind reperele contemporane în ceea ce privește sediul materiei reglementărilor societăților (comerciale) cu personalitate juridică.

Aceste două acte normative au cunoscut, succesiv modificări ca urmare a necesității de actualizare la realitățile sociale curente și apoi ca urmare a necesității ralierii lor la standardele impuse de acquis-ul comunitar în materia societăților comerciale.

Pe de altă parte, concomitent cu aderarea României la Uniunea Europeană, s-a impus și adaptarea legislației naționale la standardele OECD(2) cu privire la principiile guvernării corporative, adaptare ce s-a realizat tot prin Legea nr. 441/2006.

Putem astfel afirma că forma actuală a reglementării cadru în materie de societăți reprezintă rezultatul reformei ce s-a realizat în anul 2006 cu ocazia aderării la UE, cadru legal care a suferit puține modificări, acestea fiind determinate, în majoritate, tot de norme europene ce a impus corelarea legislației noastre.

Astfel, în forma sa inițială, Codul comercial de la 1840 pomenea despre tovărășii care, astfel cum se înțelege, reprezintă precursoarele societăților menționate în Codul comercial 1887 și în Legea nr. 31/1990.

În art. 17 și 18 C. com. 1840 se arată că tovărășia se naște în temeiul unui contract denumit contract de tovărășie care este reglementat de pravila civilă, de pravilele referitoare la negoț și după învoielile tovarășilor. De asemenea, se mai prevede faptul că există trei tipuri de tovărășii neguțătorești: în nume cuprindetoru, în comandită și anonimă.

Modificările aduse prin Codul comercial 1887 au fost substanțiale prin schimbarea denumirii din tovărășie în societate, dar și prin diversificarea felurilor de societăți. Art. 77 C. com. 1887 arată că există patru categorii de societăți comerciale: în nume colectiv (moștenitoarea tovărășiei în nume cuprindetoriu), în comandită simplă, în comandită pe acțiuni și pe acțiuni. Se observă schimbări terminologice (din cuprindetoriu în comandită, din anonimă în pe acțiuni), dar și introducerea unei noi forme de societate - în comandită pe acțiuni.

Legea nr. 31/1990 a realizat o actualizare a cadrului legislativ ce viza comerțul deoarece reglementările cuprinse în Codul comercial erau învechite și, odată cu trecerea la capitalismul de piață, se impunea forme, structuri și instituții noi care să reflecte necesitățile născute de noul regim. Astfel, în art. 2 din Legea nr. 31/1990 se prevedea că societățile comerciale se vor constitui în una dintre următoarele forme: societate în nume colectiv, societate în comandită simplă, societate în comandită pe acțiuni, societate pe acțiuni și societate cu răspundere limitată.

Se poate observa, odată cu Legea nr. 31/1990, introducerea societății comerciale pe acțiuni ca formă nouă prin care persoanele fizice și juridice se pot asocia pentru efectuarea actelor de comerț. Această nouă formă de societate a fost introdusă în legislația noastră ca efect al celei de-a Douăsprezecea Directivă a Consiliului(3) (89/667/CEE), abrogată de Directiva 2009/102/CE din 16 septembrie 2009(4) privind societățile cu răspundere limitată cu asociat unic(5) .

Inițial Directiva 89/667/CEE arăta în art. 7 faptul că un stat membru putea să nu permită constituirea de societăți cu asociat unic dacă exista în compensare în legislația sa o posibilitate alternativă ca un întreprinzător particular să poată înființa o formă de desfășurare a unei activități comerciale a cărei răspundere să fie limitată la o sumă destinată unei activități declarate. Aceste prevederi au fost păstrare și de Directiva 2009/102/CE care în art. 7 stipulează aceeași posibilitate de a interzice înființarea de societăți cu asociat unic dacă există o alternativă prin care un întreprinzător poate desfășura o activitate de natură comercială având o răspundere ce se limitează la patrimoniul destinat acesteia, introducându-se astfel și ideea de patrimoniu de afectațiune, idee care exista în reglementarea noastră în O.U.G. nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale.

În ceea ce privește desfășurarea de activități comerciale individual, în legislația noastră post-decembristă a existat Decretul-Lege nr. 54/1990 privind organizarea și desfășurarea unor activități economice pe baza liberei inițiative, care prevedea posibilitatea persoanelor fizice ca în scopul satisfacerii în condiții mai bune a cerințelor de bunuri și servicii ale populației, folosirii eficiente a resurselor de materii prime și materiale, îndeosebi locale, precum și creșterii gradului de utilizare a forței de muncă, se poată înființa, prin libera inițiativă: întreprinderi mici cu un număr de cel mult 20 salariați; asociații cu scop lucrativ; asociații familiale; activități prestate de persoane fizice în mod independent.

Acest Decret-Lege a abrogat de Legea nr. 507/2002 privind organizarea și desfășurarea unor activități economice de către persoane fizice care reducea formele prin care se putea desfășura o activitate comercială la două: asociații familiale și în mod independent. În 2004 a intrat în vigoare Legea nr. 300 privind autorizarea persoanelor fizice și a asociațiilor familiale care desfășoară activități economice în mod independent care a abrogat Legea nr. 507/2002, păstrând însă mare parte din soluțiile legislative ale acesteia din urmă.

Reforma legislativă

Reforma legislativă din anul 2006, realizată prin Legea nr. 441, a avut două componente, astfel cum se afirma chiar din expunerea de motive: alinierea reglementărilor noastre la standardele impuse de aquis-ul comunitar în materie de societăți comerciale și adaptarea legislației românești la standardele OECD.

Justificarea acestor modificări de amploare în reglementarea societară a fost dată de acte normative comunitare cu impact în comerț, precum:

Prima Directivă a Consiliului(6) (68/151/CEE) din 9 martie 1968 de coordonare, în vederea echivalării, a garanțiilor impuse societăților în statele membre, în înțelesul art. 58 al doilea paragraf din tratat, pentru protejarea intereselor asociaților sau terților a fost abrogată de Directiva 2009/101/CE 16 septembrie 2009(7);

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...