Universul Juridic nr. 8/2017

Influența jurisprudenței Curții Europene de Justiție asupra dreptului românesc
de Tatu Viorel

16 august 2017

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

I. Considerente teoretice

Pe fondul existenței, la nivelul Uniunii Europene, a unor sisteme juridice diferite (cel anglo-saxon și cel romano-germanic) "dreptul comunitar a dezvoltat o rețea de izvoare adaptate specificului naturii lui juridice, clasificarea fiind făcută între izvoare scrise interne (dreptul originar, dreptul derivat, acte atipice) și externe (acorduri încheiate de UE, acorduri liant ale UE) și între izvoare nescrise interne (principiile generale ale dreptului comunitar, jurisprudența, practica instituțiilor UE) și externe (cutuma internațională)"(1).

În calitate de creatoare de jurisprudență la nivel unional, Curtea Europeană de Justiție a fost înființată în anul 1952 și este, în acest moment, o instanță cu caracter permanent, cu sediul la Luxemburg.

Ca instituție unională, deține competențe în asigurarea uniformității interpretării și aplicării dreptului unional și în soluționarea litigiilor care implică statele membre, instituțiile comunitare, companiile și persoanele fizice din spațiul Uniunii Europene iar hotărârile pronunțate de această autoritate sunt obligatorii în ceea ce privește modul în care se interpretează dispozițiile dreptului UE.

Așa după cum s-a afirmat în doctrină(2), Curtea Europeană de Justiție "are responsabilitatea și, totodată, monopolul interpretării dreptului comunitar în scopul aplicării sale uniforme în toate statele membre ale UE - premisă esențială a integrării".

În acest sens, Curtea Europeană de Justiție este o "instituție supranațională (suprastatală)".

În raport de atribuții, poate fi numită "instanță internațională în sens clasic", apare în ipostaza unei "curți constituționale", îndeplinește rolul unei "instanțe de contencios administrativ" și al unei "instanțe de muncă", apare ca o "instanță civilă" iar în anumite cazuri deține competențele unei "instanțe de arbitraj" sau ale unei "instanțe supreme"(3).

Curtea Europeană de Justiție "este o instituție comunitară aflată pe picior de egalitate cu Consiliul, Comisia sau Parlamentul European, este o jurisdicție care nu ocupă nici vârful, nici centrul unei organizări jurisdicționale diversificate. Judecător administrativ, dar, în același timp, constituțional, Curtea nu trebuie doar să vegheze la menținerea unui echilibru instituțional, a cărei componentă este și ea însăși, și să controleze legalitatea deciziilor unei administrații a cărei misiune, esențialmente economică, presupune o marjă mare de discreționar; Curtea trebuie, de asemenea, să ofere dreptului UE singura interpretare care este cu adevărat autentică"(4).

Pentru acuratețe, trebuie făcută precizarea potrivit căreia, în prezentul articol va fi analizată influența Curții Europene de Justiție asupra jurisprudenței naționale, ca efect al soluționării acțiunilor introduse pentru pronunțarea unor hotărâri preliminare asupra validității sau interpretării unui act comunitar, în cadrul unor procese aflate pe rolul instanțelor naționale (acțiune preliminară).

Conform unei definiții doctrinare(5), "acțiunea preliminară este o acțiune de drept unional prin care o instanță națională din statele membre ale Uniunii Europene poate sau este obligată să solicite CJUE acordarea unui sprijin prin luarea unei decizii privind interpretarea tratatelor de înființare, privind valabilitatea și interpretarea actelor normative adoptate de instituțiile, organele, oficiile sau agențiile UE și EURATOM, în cazul în care într-un litigiu pendinte în fața sa are îndoieli privind interpretarea tratatelor sau interpretarea și validitatea dreptului unional secundar și clarificarea acestei probleme de către CJUE contribuie la soluționarea litigiului în fond".

În acest context, potrivit art. 267 din Tratatul pentru funcționarea Uniunii Europene (ex-art. 234 TCE) Curtea Europeană de Justiție este competentă să se pronunțe, cu titlu preliminar, cu privire la:

(a) interpretarea tratatelor;

(b) validitatea și interpretarea actelor adoptate de instituțiile, organele, oficiile sau agențiile Uniunii;

În cazul în care o asemenea chestiune se invocă în fața unei instanțe dintr-un stat membru, această instanță poate, în cazul în care apreciază că o decizie în această privință îi este necesară pentru a pronunța o hotărâre, să ceară Curții să se pronunțe cu privire la această chestiune.

În cazul în care o asemenea chestiune se invocă într-o cauză pendinte în fața unei instanțe naționale ale cărei decizii nu sunt supuse vreunei căi de atac în dreptul intern, această instanță este obligată să sesizeze Curtea.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...