Universul Juridic nr. 7/2017

Mijloace de apărare de drept civil a drepturilor morale de autor în contextul protecției juridice a drepturilor nepatrimoniale
de Bodoasca Teodor

06 iulie 2017

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

1. Preliminarii

Titlul V din Cartea I (Despre persoane) a actualului Cod civil, sub denumirea "apărarea drepturilor nepatrimoniale", reglementează: ocrotirea personalității umane (art. 252), mijloace de apărare (art. 253), apărarea dreptului la nume (art. 254), măsuri provizorii (art. 255), decesul titularului dreptului nepatrimonial (art. 256), apărarea drepturilor nepatrimoniale ale persoanei juridice (art. 257)(1) .

Art. 252 C. civ., evocând (cu titlu de exemplificare) unele "valori intrinseci ființei umane", se referă și la "creația științifică, artistică și literară". În concret, potrivit acestui articol, "orice persoană fizică are dreptul la ocrotirea valorilor intrinseci ființei umane cum sunt viața, sănătatea, integritatea fizică și psihică, demnitatea, intimitatea vieții private, libertatea de conștiință, creația științifică, artistică, literară sau tehnică" (s.n. - T.B., A.M.).

În sensul Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe(2) , "creația științifică, artistică sau literară" alcătuiește categoria juridică a "operei"(3) . Astfel, în temeiul acestei Legi, "dreptul de autor asupra unei opere literare, artistice sau științifice, precum și asupra altor opere de creație intelectuală este recunoscut și garantat în condițiile prezentei legi" [art. 1 alin. (1) teza I]. "Constituie obiect al dreptului de autor operele originale de creație intelectuală în domeniul literar, artistic sau științific..." (art. 7) [s.n. - T.B., A.M.].

Mai mult, Legea nr. 8/1996 reglementează unele drepturi morale de autor(4) (art. 10)(5) , respectiv ale artiștilor interpreți sau executanți"(6) (art. 96)(7) . Facem precizarea că drepturile morale (și patrimoniale) ale artiștilor interpreți sau executanți (art. 96-1021) sunt plasate în contextul reglementărilor consacrate "drepturilor conexe dreptului de autor" (art. 96-1061), alături de "drepturile patrimoniale" ale producătorilor de înregistrări sonore (art. 103-106), respectiv ale producătorilor de înregistrări audiovizuale

(art. 1011-1064).

Față de referirea art. 252 C. civ. la "drepturile nepatrimoniale" fără să facă distincție în legătură cu izvorul acestora, desprindem concluzia că drepturile morale de autor și ale artiștilor interpreți sau executanți sunt ocrotite juridic, atât în condițiile art. 10 și urm. din Legea nr. 8/1996, cât și în cele ale art. 252-257 C. civ.

Evident, dispozițiile Legii nr. 8/1996, fiind speciale în raport cu cele ale art. 252-257 C. civ., au prioritate în aplicare, conform clasicelor principii generalis lex specialibus non derogat și specialia generalibus derogant. Mai mult, sub aspectul apărării drepturilor morale de autor și ale artiștilor interpreți sau executanți, prevederile art. 252-257 C. civ. au rolul de "drept comun" în raport cu cele ale Legii nr. 8/1996. De fapt, cu titlu general, potrivit art. 2 alin. (2) C. civ., "prezentul cod este alcătuit dintr-un ansamblu de reguli care constituie dreptul comun pentru toate domeniile la care se referă litera sau spiritul dispozițiilor sale (s.n. - T.B., A.M.). Drept urmare, în măsura în care Legea nr. 8/1996 nu prevede altfel, sunt incidente corespunzător și dispozițiile art. 252-257 C. civ.

2. Aspecte generale privind mijloacele de apărare a drepturilor nepatrimoniale

Art. 253 C. civ., sub denumirea marginală "mijloace de apărare", cuprinde norme materiale referitoare la acțiunile civile în justiție(8) puse la dispoziția persoanei fizice ale cărei drepturi nepatrimoniale au fost încălcate, și anume: interzicerea săvârșirii faptei ilicite [alin. (1) lit. a) ]; încetarea încălcării și interzicerea pentru viitor [alin. (1) lit. b) ]; constatarea caracterului ilicit al faptei [alin. (1) lit. c); obligarea autorului faptei la îndeplinirea oricăror măsuri socotite necesare de către instanță spre a ajunge la restabilirea dreptului atins [alin. (2) ], cum ar fi obligarea autorului, pe cheltuiala sa, la publicarea hotărârii de condamnare [lit. a) ] și orice alte măsuri necesare pentru încetarea faptei ilicite sau pentru repararea prejudiciului cauzat [lit. b) ]; acțiunea în despăgubiri sau, după caz, în reparație patrimonială pentru prejudiciul, chiar nepatrimonial, ce i-a fost cauzat [alin. (4) ].

În context, observăm că, pentru admisibilitatea acțiunilor civile prevăzute de art. 253 alin. (1) C. civ., se impune condiția prealabilă ca drepturile patrimoniale să fie "încălcate" sau "amenințate". Evident, a încălca are semnificația de a nesocoti(9) , iar a amenința de a crea o stare de pericol pentru drepturile în cauză(10) .

În schimb, în cazul acțiunilor civile prevăzute de art. 253 alin. (3) C. civ. este instituită doar condiția prealabilă a "încălcării" drepturilor nepatrimoniale, fiind omisă "amenințarea". Practic, sub acest aspect, există o nejustificată asimetrie între cele două aliniate ale art. 253 C. civ., de natură să-i submineze unitatea și să determine interpretări diverse.

Art. 253 alin. (4) C. civ., referindu-se la persoana prejudiciată, implicit, pune condiția existenței unui "prejudiciu" pentru admisibilitatea acțiunii în despăgubiri. De fapt, cu titlu general, art. 1349 alin. (2) și art. 1350 alin. (2) C. civ., care definesc răspunderea civilă delictuală, respectiv cea contractuală, prevăd condiția prejudiciului pentru angajarea acestora.

Pe de altă parte, art. 139 alin. (1) teza (I) din Legea nr. 8/1996 se referă la trei acțiuni civile în justiție, care pot fi promovate de titularii drepturilor recunoscute și protejate de această Lege, și anume: "recunoașterea drepturilor", "constatarea încălcării" și "acțiunea în pretenții" (despăgubiri). Ca tipologie, primele două sunt în constatare, iar ultima în realizarea dreptului.

Referitor la acțiunile în "recunoașterea drepturilor", respectiv în "constatarea încălcării", acestea, având caracter subsidiar și preventiv(11) , sunt inadmisibile, potrivit art. 35 teza a II-a C. pr. civ., în cazul în care,,partea poate cere realizarea dreptului pe altă cale prevăzută de lege". Evident, în situația analizată, "altă cale" pentru realizarea dreptului este chiar,,acțiunea în pretenții".

Chiar dacă, după modul cum este formulat art. 139 alin. (1) teza I din Legea nr. 8/1996, ar rezulta că cele două acțiuni în constatare trebuie promovate împreună, principiul disponibilității(12) , specific procesului civil, oferă reclamantului și posibilitatea altor soluții. De fapt, după cum am precizat deja, pentru,,realizarea dreptului", acțiunea în constatarea încălcării este inadmisibilă, dacă nu este atașată celei în despăgubiri.

Spre deosebire de "dreptul comun", în cazul reglementat de art. 139 alin. (1) teza I din Legea nr. 8/1996, condițiile prealabile privind "încălcarea" sau "amenințarea" drepturilor titularilor nu sunt prevăzute expressis verbis, aceasta rezultând implicit, din referirea textului la "recunoașterea drepturilor", respectiv la "constatarea încălcării".

Acțiunea civilă în justiție în despăgubiri, prevăzută de art. 139 alin. (1) teza I din Legea nr. 8/1996, se regăsește și în conținutul art. 253 alin. (4) C. civ. Practic, sub aspectul apărării drepturilor morale de autor și ale artiștilor interpreți sau executanți, legiuitorul a generat un "paralelism", contrar normelor de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative(13) . Pentru evitarea acestuia, în consens cu dispozițiile art. 16 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 24/2000, referirea la acțiunea în despăgubiri din conținutul art. 139 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 ar trebui înlocuită cu o normă de trimitere (implicită) la prevederile art. 253 alin. (4) C. civ.

Față de cele prezentate, achiesăm la propunerea făcută legiuitorului ca, de lege ferenda, să modifice textul art. 139 alin. (1) teza I din Legea nr. 8/1996, în sensul că,,titularii drepturilor recunoscute și protejate de prezenta lege pot solicita instanțelor de judecată constatarea existenței acestora și acordarea de despăgubiri în condițiile legii".

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...