Universul Juridic nr. 7/2017

Aplicabilitatea termenului de 6 luni prevăzut de art. 268 alin. (1) lit. e) Codul muncii
de Țiclea Alexandru

17 iulie 2017

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

I. Reglementare

Potrivit art. 268 alin. (1) lit. e) C. muncii "Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate ... în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia".

Termenul în discuție este, desigur, unul de prescripție în accepțiunea statornicită de dispozițiile Codului civil. Așa fiind, dreptul material la acțiune "se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege" [art. 2500 alin. (1) C. civ.].

Regula generală privind începutul curgerii prescripției: aceasta curge de la "data când titularul dreptului la acțiune a cunoscut sau, după caz, împrejurări, trebuia să cunoască nașterea lui (art. 2523 C. civ.).

În cazul obligațiilor de a da sau de a face "prescripția începe să curgă de la data când obligația devine exigibilă și debitorul trebuia astfel să o execute" [art. 2524 alin. (1) C. civ.]. Atunci când dreptul este afectat de un termen suspensiv, "prescripția începe să curgă de la împlinirea termenului sau, după caz, de la data renunțării la beneficiul termenului stabilit exclusiv în favoarea creditorului" [art. 2524 alin. (2)].

În concluzie, data nașterii dreptului la acțiune este încălcat, negat ori contestat.[1] În cazul unor drepturi contractuale, inclusiv în ceea ce privește cele instituite printr-un contract colectiv de muncă, prescripția începe să curgă de la data în care acele drepturi trebuiau acordate.

II. Conținutul contractelor colective de muncă

Legea nu reglementează în mod expres conținutul contractelor colective de muncă. Acesta însă poate fi dedus pe cale de consecință din definițiile date acestor contracte.

În temeiul art. 1229 alin. (1) C. muncii, conținutul contractelor respective cuprinde "clauzele privind condițiile de muncă, salarizarea precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raportul de muncă". Cu caracter și mai general, în conformitate cu art. 1 lit. i) din Legea dialogului social nr. 62/2011 prin contractul colectiv de muncă "se stabilesc clauze privind drepturile și obligațiile ce decurg din raporturile de muncă".

Alte dispoziții legale prevăd clauze speciale ale contractelor în discuție, astfel:

- stabilirea și altor zile libere decât cele statornicite de lege (art. 143 C. muncii);

- planul de formare profesională care constituie anexă la contract [art. 195 alin. (2) C. muncii];

- convențiile prin care se soluționează conflictele colective de muncă, precum și hotărârile arbitrare în această materie [art. 128 alin. (4) din Legea nr. 62/2011];

- măsuri de securitate și sănătate în muncă (art. 14 din Legea nr. 319/2006 a securității sănătății în muncă);

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...