Universul Juridic nr. 7/2017

Ipoteca - titlu executoriu (in)apt de a fi pus în executare independent de contractul de credit
de Ungureanu Alina

09 iulie 2017

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

I. Analiza din perspectiva legislației și practicii judiciare sub imperiul vechiului Cod civil

1. Dispozițiile legale relevante. Sediul materiei

Cele mai importante dispoziții la care s-au raportat instanțele judecătorești în analiza posibilității executării contractului de ipotecă imobiliară (singura formă de ipotecă reglementată de vechiul Cod civil), independent de contractul de credit al cărui accesoriu era ipoteca, au fost:

a) art. 1746 C. civ. 1864: "[i]poteca este un drept real asupra imobilelor afectate la plata unei obligații. Ipoteca este din natura ei nedivizibilă și subzistă în întregimea ei asupra tuturor imobilelor afectate, asupra fiecărui și asupra fiecărei porțiuni din aceste imobile. Dreptul de ipotecă se conservă asupra imobilelor în orice mână va trece".

b) art. 1748 C. civ. 1864: "[i]poteca este legală sau convențională".

c) Art. 1772 C. civ. 1864: "[i]poteca convențională nu va putea fi constituită decât prin act autentic".

d) Art. 1774 C. civ. 1864: "[i]poteca convențională nu este valabilă dacă, prin actul de constituire al ipotecii, nu se specifică anume natura și situația fiecărui imobil al debitorului, asupra cărui se consimte ipoteca creanței".

e) Art. 1776 C. civ. 1864: "[i]poteca convențională nu poate fi valabilă decât atunci când suma, pentru care ipoteca este constituită, va fi determinată prin act. Dacă creanța este condițională se va menționa condiția în inscripție".

f) Art. 379 C. pr. civ. 1865: " (1) [n]ici o urmărire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decât pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă. (2) Dacă datoria consistă în sumă nelămurită, urmăririle se vor amâna până mai întâi se va face lichidarea. (3) Creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul. (4) Creanța este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și al altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de o osebită socoteală".

g) Art. 66 din Legea nr. 36/1995(1) în forma inițială a Legii: "[a]ctul autentificat de notarul public care constată o creanță certă și lichidă are putere de titlu executoriu la data exigibilității acesteia. În lipsa actului original, titlul executoriu îl poate constitui duplicatul sau copia legalizată de pe exemplarul din arhiva notarului public".

h) Art. 79 din Legea nr. 58/1998(2): "[c]ontractele de credit bancar, precum și garanțiile reale și personale, constituite în scopul garantării creditului bancar, constituie titluri executorii".

i) Art. 21 din Legea nr. 190/1999(3) în forma inițială a Legii: "[c]ontractul de credit ipotecar, precum și garanțiile reale și personale subsecvente constituie titluri executorii, urmând să fie învestite cu formulă executorie de către instanța locului unde este situat imobilul".

j) Art. 120 din O.U.G. nr. 99/2006: "[c]ontractele de credit, inclusiv contractele de garanție reală sau personală, încheiate de o instituție de credit constituie titluri executorii".

k) Art. 52 alin. (1) din Legea nr. 93/2009(4): "[c]ontractele de credit încheiate de o instituție financiară nebancară, precum și garanțiile reale și personale afectate garantării creditului constituie titluri executorii".

Deși obiectul analizei este circumscris ipotecilor, merită analizate și prevederile legale privind garanțiile reale mobiliare, având în vedere transformarea acestui concept juridic prin adoptarea noului Cod civil. Principalele prevederi din Titlul VI al Legii nr. 99/1999(5) luate în considerare pentru analiza de față au fost:

a) Art. 17 Titlul VI din Legea nr. 99/1999: "[c]ontractul de garanție reală este titlu executoriu".

b) Art. 62 Titlul VI din Legea nr. 99/1999: " (1) [î]n cazul neîndeplinirii obligației garantate, creditorul va putea să aleagă între a iniția procedura de executare prevăzută de Codul de procedură civilă sau a executa garanția reală potrivit prevederilor prezentului capitol. (2) Dacă nu se prevede altfel, dispozițiile prezentului capitol se aplică numai garanțiilor reale asupra bunurilor cu care se garantează îndeplinirea unei obligații care cade sub incidența prezentului titlu. Obligația trebuie să fie certă și exigibilă".

c) Art. 72 Titlul VI din Legea nr. 99/1999: "[c]reditorul trebuie să înceapă și să încheie procedura de executare a garanției într-un interval de timp rezonabil, în funcție de tipul de bunuri și de regulile obișnuite practicate pe piața care asigură vânzarea la cel mai bun preț".

2. Viziunea conform căreia, sub imperiul vechiului Cod civil, ipoteca imobiliară nu putea fi pusă în executare independent de contractul de credit în baza căruia fusese încheiată

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...