C U R T E A, | Decizie 250/2017

Acesta este un fragment din Decizia nr. 250/2017 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 91 alin. (1) lit. b) și art. 335 alin. (1) din Codul penal. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
  •  

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 16 februarie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 1.779/338/2015, Judecătoria Zărnești a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 91 alin. (1) lit. b) și art. 335 alin. (1) din Codul penal. Excepția a fost ridicată din oficiu într-o cauză penală în care inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul pe drumurile publice fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) din Codul penal. Din încheierea de sesizare rezultă că inculpatul are antecedente penale.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 91 alin. (1) lit. b) din Codul penal, autoarea arată că, potrivit dispozițiilor art. 53 din Constituție, restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică și proporțională cu situația care a determinat-o. Arată, de asemenea, că legislația penală actuală nu permite instanței de judecată să aprecieze liber asupra pericolului social al unei fapte prevăzute de legea penală și, în final, asupra necesității reale de a aplica o pedeapsă cu executare. Autoarea are în vedere faptul că principiul proporționalității impune ca măsurile dispuse să fie adecvate situațiilor juridice cărora li se adresează, însă, în anumite cazuri, poate fi îngăduită o diminuare rezonabilă a gradului de protecție oferită unor drepturi și libertăți, fără ca prin aceasta să fie atinsă însăși substanța acestor drepturi.

6. Reține autoarea excepției că, în cauză, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul pe drumurile publice fără permis de conducere, cu reținerea stării de recidivă postcondamnatorie. Reține, de asemenea, că, din cazierul judiciar al inculpatului rezultă că acesta a mai primit o condamnare în trecut, așa încât, în măsura în care probele administrate în cauză conduc la concluzia că fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată constituie infracțiune, instanța, în mod automat, va da eficiență stării de recidivă și, în urma operațiunilor tehnico-juridice incidente, va aplica inculpatului o pedeapsă cu executare în regim de detenție. În aceste condiții, autoarea excepției subliniază imposibilitatea legală a instanței de judecată de a aprecia cu privire la lipsa pericolului social al unei infracțiuni, în condițiile în care inculpatul are antecedente penale.

7. Observă, totodată, autoarea excepției că, de lege lata, nu există niciun mijloc juridic prin care o instanță judecătorească ar putea valorifica lipsa pericolului social al faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, astfel încât această valorificare să producă efecte vizibile asupra situației inculpatului. Singura manieră de valorificare a pericolului social redus este aplicarea pedepsei închisorii orientate spre minim, însă aceasta echivalează cu o aplicare de drept a pedepsei închisorii. De fapt, în această ipoteză, pedeapsa închisorii nu este aplicabilă de drept, însă produce efecte ca și cum ar fi aplicabilă de drept și, în acest sens, invocă Hotărârea din 28 septembrie 2004, pronunțată în Cauza Sabou și Pîrcălab împotriva României.

8. Susține autoarea excepției că, potrivit definiției date de art. 15 alin. (1) din Codul penal, pericolul social încetează a mai fi o trăsătură esențială a infracțiunii. Reține, însă, că pericolul social este în continuare hotărâtor pentru orice instanță judecătorească în angajarea răspunderii penale a inculpatului. Sub aspect terminologic observă că legiuitorul penal modern este adeptul noțiunii de "gravitate" a infracțiunii, expresie folosită, de pildă, în art. 74 sau în art. 80 din Codul penal, noțiune care este cel puțin similară aceleia de pericol social.

9. Apreciază autoarea excepției că, în aplicarea normelor penale criticate, pedeapsa urmează a fi pronunțată în absența unui veritabil control exercitat de către instanța de judecată și fără a lua în considerare diferitele particularități ale infracțiunii deduse judecății sau ale persoanei inculpatului, deoarece instanța nu dispune de o asemenea putere. Consideră că, din această perspectivă, inculpatului i se va aplica o sancțiune disproporționată. În aceste condiții, textul art. 91 alin. (1) lit. b) din Codul penal indică o severitate deosebit de sporită din partea legiuitorului, cu ignorarea anumitor realități sociale. Astfel, tehnica de reglementare a legiuitorului determină ca o faptă de mică însemnătate, care a adus o atingere minimă valorilor sociale ocrotite de lege, să fie sancționată cu asprime. În egală măsură, această tehnică de reglementare limitează puterea instanței judecătorești de apreciere și de judecare a gravității perseverenței infracționale a inculpatului, or, această limitare nu este instituită în considerarea unui interes general particularizat asupra unui anumit tip de infracțiuni, cum a fost, de pildă, cazul dispozițiilor art. 120 din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic.

10. Apreciază autoarea excepției că lipsa unei asemenea prerogative din sfera puterii judecătorești transformă judecata penală într-un act pur formal și pe judecător într-un simplu executant al dispozițiilor legale. Reține că justiția se înfăptuiește în numele legii, potrivit art. 124 din Constituție, însă România este stat de drept și social, în care dreptatea reprezintă o valoare supremă, or, a face dreptate nu înseamnă a aplica mecanic legile, ci a stabili și menține echilibrul în societate. Susține autoarea excepției că situația în care se află inculpatul îi este imputabilă, dar cadrul legislativ îi este acestuia deosebit de defavorabil, în mod nejustificat și întrutotul excesiv. Arată că dispozițiile art. 91 alin. (1) lit. b) din Codul penal au caracter firesc în orice societate, însă obiectul criticii îl reprezintă normele penale precitate, în contextul în care nu există niciun alt mijloc de valorificare a lipsei de pericol social al unei infracțiuni, cum erau, de pildă, dispozițiile art. 181 din Codul penal anterior, care să permită judecătorului să aprecieze liber asupra infracțiunii săvârșite, fără a fi condiționat de drept de antecedentele penale ale inculpatului.

11. În concluzie, autoarea excepției consideră că dispozițiile art. 91 alin. (1) lit. b) din Codul penal, prin caracterul restrictiv al reglementării - lipsa unei condamnări anterioare -, pot, în numeroase situații, contribui în mod determinant la aplicarea unei sancțiuni disproporționate, conducând, astfel, la încălcarea dispozițiilor art. 53 din Constituție.

12. În motivarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 335 alin. (1) din Codul penal, autoarea are în vedere faptul că, în principiu, toate infracțiunile contra siguranței circulației pe drumurile publice care privesc conducerea efectivă pe drumurile publice sunt sancționate cu pedeapsa închisorii, dar și cu pedeapsa amenzii, și, în acest sens, face referire la dispozițiile art. 334 și 336 din Codul penal. Cu referire la dispozițiile art. 335 alin. (1) din Codul penal arată că severitatea legiuitorului este justificată de gravitatea abstractă a faptei de a conduce un vehicul pe drumurile publice fără a deține unicul document care atestă pregătirea necesară pentru acest tip de activitate, respectiv permisul de conducere. Susține că legiuitorul ignoră situațiile intermediare în care, de pildă, inculpatul a absolvit cursurile unei școli de șoferi, fără a mai susține examenul, situație care nu poate fi identică cu ipoteza lipsei totale de experiență. Apreciază că omisiunea legiuitorului de a prevedea pedeapsa închisorii alternativ cu pedeapsa amenzii conduce la efecte disproporționate, în special asupra libertății fizice a persoanei, prin aplicarea automată a pedepsei închisorii în anumite condiții. Consideră că acest regim sancționator apare ca exagerat, în condițiile în care conducerea unui vehicul sub influența băuturilor alcoolice este, în concret, mult mai periculoasă decât conducerea fără permis, iar, în stabilirea regimului sancționator al infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența băuturilor alcoolice, legiuitorul a prevăzut și sancțiunea amenzii.

13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

14. Guvernul consideră excepția de neconstituționalitate neîntemeiată. În motivarea punctului său de vedere arată că, potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție, "infracțiunile, pedepsele și regimul executării acestora" se reglementează prin lege organică, revenind, astfel, legiuitorului competența de a reglementa conținutul constitutiv al infracțiunilor, precum și tratamentul sancționator aplicat acestora. Precizează că rolul constituțional al instanțelor de judecată este acela de aplicare a legii, potrivit art. 124 din Constituție, instanța dispunând de marja de apreciere necesară și de posibilitatea de individualizare a pedepselor pentru fiecare caz în parte cu ocazia individualizării judiciare a aplicării pedepsei, totodată, regimul pedepselor constituind o problemă de politică penală pe care organul legislativ este îndreptățit să o soluționeze în funcție de împrejurările existente în domeniul criminalității.

15. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Acesta este un fragment din Decizia nr. 250/2017 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 91 alin. (1) lit. b) și art. 335 alin. (1) din Codul penal. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Pot fi de interes:

Decizie 250/2017:
C U R T E A,
C U R T E A,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
;
se încarcă...