Universul Juridic nr. 1/2016

Cuprinsul cererii de chemare în judecată* formulate de o persoană fizică** (procedură contencioasă)
de Iordache Noni-Emil

17 ianuarie 2016

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

Cererea de chemare în judecată(1) va cuprinde:

1) numele și prenumele, domiciliul sau reședința părților. De asemenea, cererea va cuprinde și codul numeric personal și contul bancar ale reclamantului(2) , precum și ale pârâtului, în măsura în care acestea sunt cunoscute de reclamant. Dispozițiile art. 148 alin. (1) teza a II-a sunt aplicabile. Dacă reclamantul locuiește în străinătate, va arăta și domiciliul ales în România unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul [art. 194 lit. a) C. proc. civ.];

Numele și prenumele părților

În ceea ce privește obligația de a menționa numele și prenumele, ar fi fost suficient ca legiuitorul să precizeze că cererea de chemare în judecată formulată de o persoană fizică trebuie să cuprindă numele reclamantului de vreme ce art. 1 din O.G. nr. 41/2003 privind dobândirea și schimbarea pe cale administrativă a numelui persoanelor fizice, aprobată prin Legea nr. 323/2003, prevede că "numele cuprinde numele de familie și prenumele".

Domiciliul părților

Conform art. 27 din O.U.G. nr. 97/2005, republicată în 2011, privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români, aprobată prin Legea nr. 290/2005, domiciliul persoanei fizice este acolo unde aceasta declară că are locuința principală. De asemenea, domiciliul minorului sau al persoanei fizice puse sub interdicție este la părinții săi sau la acela dintre părinți la care el locuiește statornic ori, după caz, la reprezentantul său legal sau la persoana fizică ori juridică la care este încredințat în plasament.

Codul civil prevede, la art. 87, că domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală.

Domiciliul reclamantului persoană fizică poate să fie cel real sau cel ales, în condițiile art. 158 C. proc. civ., pentru comunicarea actelor de procedură, adică domiciliul procesual.

Sub marginala "Prezumția de domiciliu", art. 90 C. civ., indică faptul că reședința va fi considerată domiciliu când acesta nu este cunoscut [alin. (1) ]. În lipsă de reședință, persoana fizică este considerată că domiciliază la locul ultimului domiciliu, iar dacă acesta nu se cunoaște, la locul unde acea persoană se găsește [alin. (2) ].

Reședința părților

Reședința persoanei fizice este în locul unde își are locuința secundară (art. 88 C. civ.). Cetățenii români au dreptul să își stabilească sau să își schimbe, în mod liber, domiciliul ori reședința, cu excepția cazurilor expres prevăzute de lege, și nu pot avea în același timp decât un singur domiciliu și/sau o singură reședință. În cazul în care aceștia dețin mai multe locuințe, își pot stabili domiciliul sau reședința în oricare dintre ele (art. 26 din O.U.G. nr. 97/2005, republicată 2011, privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români).

Reclamantul va indica atât domiciliul sau reședința sa, cât și domiciliul sau reședința pârâtului sau a pârâților, după caz(3).

Când reclamantul învederează, motivat, că, deși a făcut tot ce i-a stat în putință, nu a reușit să afle domiciliul pârâtului sau un alt loc unde ar putea fi citat potrivit legii, instanța va putea încuviința citarea acestuia prin publicitate [art. 167 alin. (1) C. proc. civ.].

Reclamantul va indica reprezentantul menționat în evidențele publice în cazul persoanelor juridice de drept privat și reprezentantul desemnat pentru asociațiile, societățile și entitățile fără personalitate juridică, conform art. 155 alin. (1) pct. 3 și 4 din C. proc. civ.

Codul numeric personal al părților

Potrivit art. 6 din O.U.G. nr. 97 din 2005, republicată în 2011, privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români, codul numeric personal, C.N.P., reprezintă un număr semnificativ ce individualizează o persoană fizică și constituie singurul identificator pentru toate sistemele informatice care prelucrează date cu caracter personal privind persoana fizică.

Codurile numerice personale sunt generate și administrate prin mijloace informatice de către D.E.P.A.B.D.(4), care emite și distribuie, anual, către serviciile publice comunitare județene de evidență a persoanelor, Serviciul public comunitar de evidență a persoanelor al municipiului București și Departamentul Consular din Ministerul Afacerilor Externe listele conținând codurile numerice personale precalculate pentru anul în curs.

Fiecărei persoane fizice i se atribuie, începând de la naștere, un C.N.P. care se înscrie în actele și în certificatele de stare civilă și se preia în celelalte acte cu caracter oficial, emise pe numele persoanei respective, precum și în R.N.E.P.(5)

Atribuirea codului numeric personal se face, în țară, de către serviciile publice comunitare de evidență a persoanelor, iar în străinătate de către Ministerul Afacerilor Externe, prin misiunile diplomatice și oficiile consulare ale României.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...