Universul Juridic nr. 2/2016

Cuprinsul cererii de chemare în judecată formulate de o persoană juridică (procedură contencioasă)
de Iordache Noni-Emil

17 februarie 2016

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

Cererea de chemare în judecată(1) va cuprinde:

1)... pentru persoane juridice, denumirea și sediul lor. De asemenea, cererea va cuprinde și... codul unic de înregistrare ori codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerțului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice și contul bancar ale reclamantului(2) , precum și ale pârâtului, dacă părțile posedă ori li s-au atribuit aceste elemente de identificare potrivit legii, în măsura în care acestea sunt cunoscute de reclamant. Dispozițiile art. 148 alin. (1) teza a II-a sunt aplicabile. Dacă reclamantul locuiește în străinătate, va arăta și domiciliul ales în România unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul; [art. 194 lit. (a) C. proc. civ.];

Denumirea persoanei juridice

Codul civil precizează că sunt persoane juridice entitățile prevăzute de lege, precum și orice alte organizații legal înființate care, deși nu sunt declarate de lege persoane juridice, au o organizare de sine stătătoare și un patrimoniu propriu, afectat realizării unui anumit scop licit și moral, în acord cu interesul general (art. 188).

Art. 226 alin. (1) C. civ. prevede că persoana juridică poartă denumirea stabilită, în condițiile legii, prin actul de constituire sau prin statut.

Sediul persoanei juridice

Sediul persoanei juridice se stabilește potrivit actului de constituire sau statutului. În funcție de obiectul de activitate, persoana juridică poate avea mai multe sedii cu caracter secundar pentru sucursalele, reprezentanțele sale teritoriale și punctele de lucru (art. 227 C. civ.).

În legislația națională apar diverse atribute ale noțiunii de sediu cum ar fi: real (în reglementarea art. 40 din Legea nr. 105/1992 privind reglementarea raporturilor de drept internațional privat), principal [în reglementarea art. 43 alin. (3) și a art. 63 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, cu modificările ulterioare], secundar [în reglementarea art. 7 lit. g), a art. 8 lit. l), a art. 44 și a art. 56 din Legea 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, cu modificările ulterioare], fiscal [în reglementarea art. 31 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, actualizată) și permanent (în reglementarea art. 8 alin. (1) din Legea nr. 227/2015 privind Codul de procedură fiscală, actualizată].

Potrivit art. 40 alin. (2) din Legea nr. 105/1992, "prin sediu real se înțelege locul unde se află centrul principal de conducere și de gestiune a activității statutare, chiar dacă hotărârile organului respectiv sunt adoptate potrivit directivelor transmise de acționari sau asociați din alte state".

Art. 43 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 precizează că "celelalte sedii secundare - agenții, puncte de lucru sau alte asemenea sedii - sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăților comerciale și se menționează numai în cadrul înmatriculării societății în registrul comerțului de la sediul principal." De asemenea, art. 63 din același act normativ prevede că "cererile și căile de atac prevăzute de prezenta lege, de competența instanțelor judecătorești, se soluționează de tribunalul în a cărui circumscripție își are societatea sediul principal".

În viziunea art. 7 lit. g) din Legea nr. 31/1990, prin sediu secundar înțelegem "sucursale, agenții, reprezentanțe sau alte asemenea unități fără personalitate juridică -, atunci când se înființează o dată cu societatea, sau condițiile pentru înființarea lor ulterioară, dacă se are în vedere o atare înființare".

Codul de procedură fiscală stabilește că, pentru persoanele juridice, prin domiciliu fiscal se înțelege "sediul social sau locul unde se exercită gestiunea administrativă și conducerea efectivă a afacerilor, în cazul în care acestea nu se realizează la sediul social declarat".

Sub marginala "Definiția sediului permanent", art. 8 din Legea nr. 227/2015 prevede că "sediul permanent este un loc prin care se desfășoară integral sau parțial activitatea unui nerezident, fie direct, fie printr-un agent dependent".

În raport de calitatea reclamantului și de obiectul cererii de chemare în judecată se poate indica și sediul dezmembrământului, în conformitate cu art. 155 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.

Sediul persoanei juridice prezintă o importanță deosebită deoarece:

a) reprezintă un atribut esențial de identificare a persoanei juridice;

b) constituie punctul de plecare în determinarea legii aplicabile (lex societatis, lex loci actus și lex loci executions);

c) determină competența instanței judecătorești.

Codul unic de înregistrare ori codul de identificare fiscală

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...