Universul Juridic nr. 9/2016

Lex causae în materia capacității persoanei fizice (art. 2572 din Codul civil)
de Jugastru Calina

28 septembrie 2016

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

1. Calificarea noțiunilor. Ipostazele capacității juridice în dreptul internațional privat

Pentru determinarea situației persoanelor, a poziției pe care acestea o ocupă în ordinea juridică, este întrebuințată noțiunea de statutul persoanelor(1) . În dreptul civil și, de asemenea, în dreptul internațional privat, statutul persoanei fizice este una dintre materiile reglementate în detaliu în Codul civil român și în legislația secundară(2) . Persoana fizică este principalul actor pe scena dreptului, este premisa și finalitatea existenței și aplicării normelor juridice. Aflat în centrul de interes al dreptului conflictual, individul este principalul participant la circuitul privat transfrontalier.

Normele conflictuale în materia statutului persoanei fizice deschid partea specială a dispozițiilor de drept internațional privat din Codul civil român (art. 2572- 2579). Alături de starea civilă, capacitatea este a doua componentă a conținutului normei conflictuale de la art. 2572 alin. 1 C. civ. Reamintim, "starea civilă și capacitatea persoanei fizice sunt cârmuite de legea sa națională, dacă prin dispoziții speciale nu se prevede altfel". Raporturile juridice generate de starea civilă și de capacitatea persoanei fizice(3) sunt guvernate, ca regulă, de legea națională a acesteia.

"Starea civilă și capacitatea persoanei" este o sintagmă ce necesită lămurirea conținutului normei conflictuale. "Starea civilă" semnifică suma calităților personale sau atributelor persoanei sau, într-un al doilea înțeles, dreptul subiectiv de individualizare a persoanei, drept al cărui conținut este dat de prerogativele pe care le conferă titularului său(4). "Capacitate" înseamnă capacitatea juridică a persoanei fizice în raporturile de drept internațional privat. Sfera dreptului internațional privat incluzând doar raporturile de drept privat cu caracter extraneu (nu și cele de drept public), este în discuție doar capacitatea persoanei fizice în cadrul acestor raporturi.

Raporturile de drept internațional privat se stabilesc între particulari, în materii variate: relații de familie, contracte, succesiuni, statutul organic al persoanei juridice, dar și în ceea ce privește transportul de mărfuri și de persoane, drepturile de proprietate intelectuală, relațiile de muncă sau comerțul internațional. Capacitatea la care face referire art. 2572 alin. 1 C. civ. este, de fapt, capacitatea ce traversează toate ramurile dreptului privat: capacitatea persoanei fizice de a avea drepturi civile/de a-și asuma și executa obligații civile, capacitatea de a încheia căsătoria, capacitatea de a încheia contractul individual de muncă, capacitatea de a încheia contractul de editare a operei de creație intelectuală ș.a.

Capacitatea juridică(5) este un concept unic, iar capacitatea civilă constituie componenta sa principală. Dar nu numai capacitatea civilă interesează în contextul raporturilor cu element străin, ci toate ipostazele în care persoana fizică participă la circuitul privat transfrontalier. De exemplu, potrivit dreptului român (ca lex causae), capacitatea de muncă(6) se dobândește la 16 ani (începând cu vârsta de 16 ani, minorul are capacitatea de a încheia singur contractul individual de muncă, iar dacă este în perioada școlarizării obligatorii, poate presta doar munci ușoare; prin excepție, în condițiile legii, poate încheia contract individual de muncă și minorul care a împlinit 15 ani)(7). Potrivit normelor internaționale și europene, vârsta minimă de încadrare în muncă, prin contract individual de muncă, nu poate fi inferioară pragului de 15 ani.

Vom dezvolta în cele ce urmează, regimul legii aplicabile capacității civile, având în vedere atât capacitatea de folosință, cât și cea de exercițiu.

2. Capacitatea civilă a persoanei fizice

2.1. Preliminarii

Capacitatea civilă este adeseori examinată în literatura de specialitate sub trei aspecte: capacitatea de folosință, capacitatea de exercițiu și capacitatea delictuală(8). Această accepțiune largă include, alături de capacitatea de folosință și de capacitatea de exercițiu, capacitatea de a răspunde civil. Capacitatea delictuală presupune angajarea răspunderii pentru repararea prejudiciului cauzat prin fapte ilicite(9).

Dreptul internațional privat, în textul analizat (art. 2572 C. civ.) nu are în vedere capacitatea delictuală a persoanei fizice (ci doar capacitatea de a încheia acte juridice). Angajarea răspunderii civile este condiționată de existența discernământului (care este o chestiune de fapt)(10) . Avem în vedere, în contextul statutului personal, numai capacitatea de folosință și capacitatea de exercițiu a persoanei fizice - două stări de drept, supuse legii naționale. Întreaga problematică a răspunderii civile (condițiile responsabilității, capacitatea de a răspunde pentru prejudiciu etc.) este guvernată de legile enumerate în secțiunea specifică răspunderii.

2.2. Capacitatea de folosință a persoanei fizice

2.2. 1. Calificarea noțiunii de "capacitate de folosință"

Parte integrantă a capacității civile, capacitatea de folosință a persoanei fizice reprezintă aptitudinea de a avea drepturi și obligații, adică de a fi subiect de drept civil. În dreptul internațional privat, capacitatea de folosință exprimă aptitudinea individului de a fi subiect în raporturile juridice cu element de extraneitate. Capacitatea de exercițiu intră în compoziția capacității civile, permițând persoanei fizice să își asume drepturi și să execute obligații, prin încheierea actelor juridice, în condițiile legii.

2.2.2. Lex causae pentru capacitatea de folosință

Nu toate aspectele capacității de folosință a persoanei fizice sunt supuse legii naționale. Unele chestiuni sunt guvernate de legea aplicabilă raportului juridic în discuție. Având în vedere aceste diferențe, menționăm legea aplicabilă pentru fiecare dintre aspectele care alcătuiesc capacitatea de folosință.

A. Începutul personalității. Personalitatea juridică presupune capacitatea civilă, adică presupune capacitate de folosință și capacitate de exercițiu. Regula, în ceea ce privește capacitatea de folosință, este dobândirea acesteia la nașterea persoanei. Momentul nașterii echivalează cu dobândirea capacității de folosință, cu condiția nașterii unui copil viu.

Prin excepție de la regulă, legea civilă reglementează capacitatea de folosință anticipată. Individului îi sunt recunoscute drepturile, chiar din momentul concepției, dacă el se naște viu (copilul conceput este considerat născut totdeauna când aceasta va fi în interesul său).

În aceste condiții, dreptul internațional privat aplică legea națională a persoanei fizice: personalitatea juridică a copilului conceput nu este o ficțiune juridică; el este o persoană juridică actuală, titulară de drepturi și, limitat, de obligații corespunzătoare acestora(11) .

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...