Universul Juridic nr. 4/2016

Proporționalitatea, ca principiu constituțional
de Andreescu Marius

06 aprilie 2016

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

Înțelegerea juridică a principiului proporționalității prezintă dificultăți, deoarece conținutul său depinde de o anumită concepție filozofică despre justiție. Doctrina juridică, începând din antichitate și până în prezent, evocă proporționalitatea ca semnificând ideea de ordine, de echilibru, raport rațional, de justă măsură.

Proporționalitatea nu este exclusiv un principiu al dreptului rațional, ci în același timp, este un principiu al dreptului pozitiv, un principiu cu valoare normativă. Astfel, proporționalitatea este un criteriu juridic prin care se apreciază legitimitatea ingerinței puterii statale în domeniul exercitării drepturilor și libertăților fundamentale.

Acest principiu, este consacrat explicit sau implicit, în instrumente juridice internaționale(1), sau de majoritatea constituțiilor țărilor democratice(2). Constituția României reglementează expres acest principiu în art. 53, dar există și alte dispoziții constituționale care îl implică.

Principiul proporționalității este prezent în dreptul public al majorității țărilor comunitare. Putem distinge: țări în care consacrarea principiului s-a realizat explicit în constituție și legislație (Portugalia, Elveția etc.), iar pe de altă parte, țări în care nu este evocat expres în legislație sau jurisprudență. În această din urmă categorie pot fi incluse: Grecia, Belgia, Luxemburg etc.; țări în care acest principiu se aplică dreptului public în ansamblul său (ex. Franța și Elveția), iar pe de altă parte țări în care utilizarea sa este limitată la câmpul de aplicare al dreptului comunitar.

În dreptul constituțional, principiul proporționalității își găsește aplicarea în special în domeniul protecției drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Este considerat ca un criteriu eficient de apreciere a legitimității intervenției autorităților statale în situația limitării exercițiului unor drepturi. Mai mult, chiar dacă principiul proporționalității nu este consacrat expres în constituția unui stat, doctrina și jurisprudența îl consideră ca făcând parte din noțiunea de stat de drept(3). Acest principiu este aplicat în mai multe ramuri de drept. Astfel, în dreptul administrativ este o limită a puterii discreționare, a autorităților publice și reprezintă un criteriu de exercitare a controlului jurisdicțional al actelor administrative discreționare. Aplicații ale principiului proporționalității există și în dreptul penal(4) sau în dreptul civil.

Principiul proporționalității este regăsit și în dreptul Uniunii Europene, în sensul că legalitatea regulilor comunitare este supusă condiției ca mijloacele folosite să fie corespunzătoare obiectivului urmărit și să nu depășească ceea ce este necesar pentru a atinge acest obiectiv.

Jurisprudența are un rol important în analiza principiului proporționalității, aplicat în cazuri concrete. Astfel, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, proporționalitatea este concepută ca un raport just, echitabil, între situația de fapt, mijloacele de restrângere a exercițiului unor drepturi și scopul legitim urmărit sau ca un raport echitabil între interesul individual și interesul public. Proporționalitatea este un criteriu care determină legitimitatea imixtiunilor statelor contractante în exercitarea drepturilor protejate de Convenție. În același sens, Curtea Constituțională a României, prin mai multe decizii a stabilit că proporționalitatea este un principiu constituțional(5). Instanța noastră constituțională a afirmat necesitatea stabilirii unor criterii obiective, prin lege, pentru principiul proporționalității: "este necesar ca legislativul să instituie criterii obiective care să reflecte exigențele principiului proporționalității"(6).

Prin urmare, principiul proporționalității se impune din ce în ce mai mult ca un principiu universal, consacrat de majoritatea sistemelor de drept contemporane, regăsit explicit sau implicit în norme constituționale și recunoscut de jurisdicțiile naționale și internaționale.

Analiza proporționalității, în doctrină, legislație, tratate internaționale și jurisprudență trebuie să răspundă la câteva probleme esențiale: 1. dacă proporționalitatea este un principiu al dreptului și în caz afirmativ, dacă este un principiu constituțional; 2. semnificația rațională, normativă și jurisprudențială a principiului; 3. dimensiunea procedurală a principiului; 4. aplicarea sa în activitatea de exercitare a puterii statale; 5. semnificația proporționalității pentru protecția drepturilor omului; 6. consacrarea și aplicarea principiului proporționalității în dreptul comunitar; 7. posibilitatea judecătorului, inclusiv a celui constituțional de a exercita controlul privind respectarea principiului proporționalității și de a sancționa excesul de putere; 8. elaborarea unei definiții pentru proporționalitate ca principiu.

Ca principiu general al dreptului, proporționalitatea presupune o relație considerată justă, între măsura juridică adoptată, realitatea socială și scopul legitim urmărit. Proporționalitatea poate fi analizată ca rezultat al combinării a trei elemente: decizia luată, finalitatea acesteia și situația de fapt căreia i se aplică Proporționalitatea este corelată cu conceptele de legalitate, oportunitate și putere discreționară. În dreptul public, încălcarea principiului proporționalității este considerată ca fiind depășirea libertății de acțiune, lăsată la dispoziția autorităților, și, în ultimă instanță, exces de putere.

Există interferență între principiul proporționalității și alte principii generale ale dreptului, respectiv: principiile legalității și egalității, precum și principiul echității și justiției. Esența acestui principiu constă în relația considerată justă între elementele componente. Se poate pune întrebarea, dacă sintagma "relație justă" este sinonimă cu aceea de "relația adecvată" folosită uneori de doctrină. Credem că există unele deosebiri, deoarece conceptul de "just" poate avea și o dimensiune morală, pe când "adecvat" nu presupune în mod obligatoriu și acest sens.

Sintetizând, putem spune că proporționalitatea este un principiu fundamental al dreptului consacrat explicit sau dedus din reglementări constituționale, legislative și ale instrumentelor juridice internaționale, bazat pe valorile dreptului rațional, ale justiției și echității și care exprimă existența unui raport echilibrat sau adecvat, între acțiuni, situații, fenomene precum și limitarea măsurilor dispuse de autoritățile statale la ceea ce este necesar pentru atingerea unui scop legitim, în acest fel fiind garantate drepturile și libertățile fundamentale, și evitat abuzul de drept. Definiția propusă mai sus exprimă proporționalitatea ca principiu general al dreptului.

Dimensiunea normativă a proporționalității relevă aspectele sale particulare, care pot fi identificate prin interpretarea doctrinară și jurisprudențială a textelor constituționale. Este proporționalitatea un principiu constituțional? În caz afirmativ, care sunt semnificațiile constituționale ale acestui principiu?

La prima întrebare răspunsul nu poate fi decât afirmativ. S-a susținut mai înainte că proporționalitatea este un principiu fundamental al dreptului. Constituția face parte din drept, este izvorul principal al dreptului. Prin urmare, proporționalitatea este și un principiu constituțional. Ion Deleanu consideră că: "Principiul proporționalității este indiscutabil un principiu constituțional, dar în lipsa unor predeterminări legale ale proporționalității, aceasta este o chestiune concretă, de fapt, care urmează să fie verificată și apreciată de autoritatea competentă în fața căreia s-a invocat proporționalitatea"(7). În opinia noastră, proporționalitatea nu este numai o chestiune de fapt, dar și un principiu care poate fi înțeles și explicat prin dimensiunea sa normativă, inclusiv prin normele constituționale care îl implică.

Demersul științific de a analiza proporționalitatea ca principiu constituțional este dificil și pentru faptul că în doctrina constituțională este puțin invocat și studiat(8).

*Extras din Marius Andreescu, Principii si valori constitutionale, ed. Universul Juridic, 2016.

(1) Amintim în acest sens, art. 29, alin. (2) și (3) din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 4 și 5 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale; art. 5, alin. (1), art. 12, alin. (3), art. 18, art. 19 alin. (3) și art. 12 alin. (2) din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice; art. 4 din Convenția-Cadru pentru protecția minorităților naționale; art. G Partea a V-a din Carta Socială Europeană - revizuită; art. 8, 9, 10, 11 și 18 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale sau art. B13 din Tratatul privind Comunitatea Economică Europeană.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...