Universul Juridic nr. 12/2015

Abaterile disciplinare ale magistraților. Nerespectarea îndatoririi de a se abține atunci când judecătorul sau procurorul știe că există una din cauzele prevăzute de lege pentru abținerea sa, precum și formularea de cereri repetate și nejustificate de abținere în aceeași cauză, care are ca efect tergiversarea judecății. Principiul imparțialității și reflectarea acestuia în jurisprudența CEDO
de Garbulet Ioan

16 decembrie 2015

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

1. Considerații generale

Abaterea disciplinară privind "nerespectarea îndatoririi de a se abține atunci când judecătorul sau procurorul știe că există una din cauzele prevăzute de lege pentru abținerea sa, precum și formularea de cereri repetate și nejustificate de abținere în aceeași cauză, care are ca efect tergiversarea judecății" este reglementată de art. 99 lit. i) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată(1) , cu modificările și completările ulterioare.

Această abatere disciplinară a fost introdusă în Legea nr. 303/2004 prin Legea nr. 24/2012 pentru modificarea și completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor și Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii(2) , ea neexistând nici în forma inițială a Legii nr. 303/2004 și nici în Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească(3) .

Cu alt prilej am arătat că, în general, răspunderea disciplinară este compusă dintr-un sistem de norme juridice ce au drept scop sancționarea acelor fapte, comise cu vinovăție, prin care sunt nerespectate una sau mai multe obligații de serviciu, stabilite în sarcina unei persoane, indiferent de modalitatea de încadrare a acestora. Antrenarea răspunderii disciplinare presupune îndeplinirea următoarelor condiții:

- existența unei valori sociale lezate, constând în obligațiile de serviciu și normele de conduită stabilite prin legi și regulamente;

- existența unui subiect al abaterii disciplinare, respectiv o persoană care desfășoară o activitate, indiferent de modalitatea de încadrare a acesteia;

- existența unei fapte prin care sunt nerespectate una sau mai multe obligații de serviciu;

- existența unei legături de cauzalitate dintre fapta comisă și rezultatul produs;

- vinovăția persoanei care comite abaterea disciplinară, manifestată atât sub forma intenției, cât și sub forma culpei. Pentru a interveni răspunderea disciplinară nu este necesară producerea unui prejudiciu material, ca rezultat direct sau indirect al abaterii disciplinare comise de acea persoană, fiind suficient ca abaterea să se fi produs ca faptă concretă ce a avut drept consecință încălcarea cu vinovăție a obligațiilor de serviciu sau a normelor de conduită. De asemenea, răspunderea disciplinară este independentă de celelalte forme de răspundere și are un caracter personal, astfel că nu poate fi angajat acest tip de răspundere pentru fapta altei persoane(4).

În cazul magistraților, toate condițiile prezentate mai sus sunt pe deplin aplicabile, întrucât legile justiției(5) nu definesc abaterea disciplinară, ci doar arată faptele care constituie abateri disciplinare precum și procedura de cercetare și soluționare a acțiunii disciplinare.

Abaterea disciplinară analizată, în prima ipoteză normativă, pare că se suprapune peste o altă abatere reglementată de Legea nr. 303/2004, și anume cea prevăzută la art. 99 lit. b), întrucât ambele abateri fac referire la incompatibilitățile magistraților.

Într-o opinie(6) , s-a susținut că dacă magistratul se află în vreunul din cazurile de incompatibilitate prevăzute în Codul de procedură penală sau civilă, care prevăd și mijloacele procedurale pentru remedierea situației, respectiv, abținerea și recuzarea, încadrarea juridică se va face potrivit dispozițiilor art. 99 lit. i), iar dacă se află în vreunul din cazurile prevăzute în capitolul II din Legea 303/2004 intitulat "incompatibilități și interdicții" sau în cele prevăzute de Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției(7) , încadrarea juridică se va face potrivit dispozițiilor art. 99 lit. b).

Într-o altă opinie(8) , s-a arătat că nu poate fi acceptată soluția potrivit căreia încadrarea juridică se va face diferit, în funcție de actul normativ în care este stipulat cazul de incompatibilitate pentru că dispozițiile art. 5-11 din Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor se referă în principal la interdicții, iar singura incompatibilitate reglementată expres (conflictul între interesul magistratului și interesul public de înfăptuire a justiției sau de apărare a intereselor generale ale societății) are prevăzută, corelativ, și obligația magistratului de a se abține, iar dispozițiile art. 105 din Legea 161/2003, referitoare la incompatibilitățile judecătorului și procurorului, se completează cu dispozițiile din Codul de procedură civilă și Codul de procedură penală în materia abținerii și recuzării. Prin urmare, și în aceste cazuri de incompatibilitate conținute în cele două legi speciale, remediul procedural îl reprezintă tot abținerea sau recuzarea.

Cu un alt prilej, am arătat că abaterea disciplinară reglementată de art. 99 lit. b) din Legea 303/2004 are un caracter general, în sensul că acoperă toate incompatibilitățile și interdicțiile aplicabile magistraților, în timp ce abaterea disciplinară reglementată de art. 99 lit. i), are un caracter special și se aplică doar în situațiile în care judecătorul sau procurorul știe că există una din cauzele prevăzute de lege pentru abținerea sa și omite a face declarație de abținere(9) .

Pentru a face o încadrare juridică corectă a unor situații de fapt, este util a se efectua o analiză care să pună în evidență asemănările și deosebirile existente între cele două abateri disciplinare deoarece, la prima vedere, s-ar putea concluziona că ambele abateri s-ar subsuma aceleiași sfere de reglementare.

Prezenta analiză conturează existența următoarelor asemănări între cele două abateri disciplinare:

- ambele abateri disciplinare se referă la incompatibilitățile prevăzute de lege în sarcina magistraților. Sub aspectul analizat de noi nu prezintă nicio relevanța actul normativ prin care sunt reglementate incompatibilitățile judecătorului sau procurorului.

- existența celor două abateri nu este condiționată de producerea unui rezultat;

- niciuna din cele două abateri disciplinare nu au obiect material, întrucât fapta ilicită a magistratului lezează relațiile sociale reglementate prin textele de lege care reglementează incompatibilitățile judecătorului sau procurorului, nefiind îndreptată împotriva unui lucru sau a unei persoane.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...