Universul Juridic nr. 11/2015

Privilegiul vânzătorului de bunuri mobile
de Moise Alin-Adrian

09 noiembrie 2015

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

Cerința transferului de proprietate și creanța garantată

Potrivit art. 2.339 alin. (1) lit. a) C. civ., creanța vânzătorului neplătit pentru prețul bunului mobil vândut unei persoane fizice este privilegiată cu privire la bunul vândut, cu excepția cazului în care cumpărătorul dobândește bunul pentru serviciul sau exploatarea unei întreprinderi. Norma instituie o aplicare a art. 1.723 C. civ., care dispune că, pentru garantarea obligației de plată a prețului, în cazurile prevăzute de lege, vânzătorul beneficiază de un privilegiu sau, după caz, de o ipotecă legală asupra bunului vândut.

În toate situațiile, preferința acordată vânzătorului de mobile nu este de natură a aneantiza posibilitatea acestuia de a apela la alte remedii oferite de lege în caz de neexecutare a obligațiilor de către cocontractant. Prin urmare, vânzătorul neplătit nu pierde bunăoară dreptul de a cere rezoluțiunea contractului(1).

Având în vedere că recunoașterea privilegiului are sens numai atunci când bunul aparține altei persoane decât creditorul, privilegiul special mobiliar reglementat de art. 2.339 alin. (1) lit. a) C. civ. va putea exista numai atunci când cumpărătorul dobândește dreptul de proprietate (ori de nudă proprietate), ca urmare a încheierii contractului de vânzare-cumpărare. Preferința nu poate exista în cazul unui contract de vânzare-cumpărare cu rezerva proprietății(2) . De asemenea, privilegiul nu va exista nici în situația încheierii unui contract de vânzare a unui bun viitor în care prețul nu a fost plătit integral, deoarece proprietatea nu se va transfera decât la realizarea bunului.

Creanța prețului poate fi dublată de anumite modalități(3), dar vânzătorul nu poate trece la executare decât în măsura în care sunt îndeplinite condițiile cerute de lege, așadar, creanța sa trebuie să fie scadentă.

Deși legea se referă la "preț", nu există vreun temei de a refuza recunoașterea privilegiului atunci când o parte din preț se plătește la momentul realizării acordului de voințe. Privilegiul va viza, așadar, recuperarea diferenței de preț(4). Se apreciază în doctrină că preferința va purta și asupra accesoriilor prețului, precum, de pildă, dobânzile(5). Sumele datorate ca daune-interese, chiar și în baza unei clauze penale, nu vor cădea sub incidența privilegiului, de vreme ce nu reprezintă preț al vânzării și nici accesorii ale acestuia(6). La fel trebuie considerat și cu privire la alte sume care nu au regim juridic de preț al vânzării, precum prețul denunțării unilaterale.

În opinia noastră, trebuie să fie garantată nu doar plata sumei stipulate expres în contract ca fiind preț, ci și plata altor sume care pot fi calificate drept preț al vânzării, chiar dacă, propriu-zis, părțile nu au convenit asupra acestora. De exemplu, deși trebuie îndeplinite o serie de condiții dificil de întâlnit în practică, credem că instanța ar putea să majoreze prețul vânzării pentru caz de impreviziune, în baza art. 1.271 alin. (2) lit. a) C. civ., caz în care privilegiul va garanta prețul astfel cum acesta a fost stabilit prin hotărârea judecătorească.

Datorită caracterului indivizibil al privilegiului, o plată ulterioară fracționată nu va afecta preferința legală. Dacă la momentul încheierii contractului de vânzare nu s-a plătit prețul, privilegiul subzistă și atunci când, ulterior contractării, vânzătorul primește o parte din suma datorată. Va varia doar valoarea creanței privilegiate.

Condițiile cerute în persoana cumpărătorului

Privilegiul vânzătorului de mobile este recunoscut de noul Cod civil doar în situația în care cumpărătorul este o persoană fizică. Prin excepție, dacă un cumpărător persoană fizică dobândește bunul pentru serviciul sau exploatarea unei întreprinderi(7) , atunci privilegiul nu va exista. De asemenea, privilegiul nu va exista nici când o persoană juridică dobândește un bun mobil și deci, în acest caz, nu interesează deloc dacă s-a avut în vedere serviciul sau exploatarea unei întreprinderi. Aceste condiții sunt de ordine publică (derivând din caracterul de excepție a preferinței legale) și, prin urmare, nu este posibilă o stipulație contrară. Desigur însă că, în cazurile în care privilegiul nu poate lua naștere, vânzătorul va putea cere constituirea unei garanții reale sau personale pentru protecția sa în caz de neîndeplinire a obligației de plată a prețului.

Așadar, verificarea dobândirii bunului pentru serviciul sau exploatarea unei întreprinderi trebuie făcută doar în ipoteza cumpărătorului persoană fizică, iar ceea ce contează este ca la momentul vânzării să existe intenția cumpărătorului de a atribui bunului un rol în activitatea respectivă. În ceea ce privește înțelesul noțiunii de "întreprindere", acesta este dat de art. 3 alin. (3) C. civ.: "Constituie exploatarea unei întreprinderi exercitarea sistematică, de către una sau mai multe persoane, a unei activități organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ"(8) .

Dacă privilegiul s-a născut valabil, iar ulterior se schimbă destinația bunului și acesta este afectat întreprinderii, eventual este și inclus în patrimoniul profesional al persoanei fizice [conform art. 32 și art. 2.324 alin. (3) C. civ.], privilegiul va subzista, de vreme ce nu există o înstrăinare de natură să stingă dreptul conform art. 2.340 C. civ.(9) . În ipoteza în care bunul mobil este transferat într-o masă patrimonială afectată exercițiului unei activități profesionale, ordinea de urmărire impusă de art. 2.324 alin. (3) C. civ. nu are înrâurire asupra menținerii privilegiului, deoarece el este special și vizează bunul, iar ordinea urmăririi nu afectează, pe fond, preferința. Privilegiul nu va subzista însă dacă schimbarea de destinație are loc ulterior cumpărării, dar în baza unei decizii luate anterior sau concomitent cu cumpărarea bunului, deoarece se ridică problema de fraudă.

Cu toate acestea, transferul ulterior al bunului într-o masă patrimonială afectată exercițiului unei profesii autorizate de lege îl afectează pe creditorul (vânzător) privilegiat în mod indirect, de vreme ce acesta nu poate urmări deloc diviziunea patrimonială afectată profesiei, raportat la 2.324 alin. (4) C. civ. Eventual, el va putea ataca actul de transfer intrapatrimonial cu acțiune pauliană, în baza art. 32 alin. (1) C. civ., care cere ca actul de transfer să nu prejudicieze drepturile creditorilor.

* Articol extras din Alin-Adrian Moise, Regimul juridic al privilegiilor și al ipotecilor imobiliare, Ed. Universul Juridic, București, 2015.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...