Universul Juridic nr. 10/2016

Protecția persoanelor capabile. Regimul de Drept internațional privat
de Jugastru Calina

24 octombrie 2016

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

1. Ocrotirea persoanei fizice prin mijloace de drept civil

Elementul de extraneitate specific raporturilor juridice transfrontaliere impune norme conflictuale destinate protecției persoanelor fizice. Regimul juridic de ocrotire este adaptat, iar principiul priorității dreptului european față de prevederile dreptului intern se păstrează(1).

Cartea a VII-a, Titlul II (Conflicte de legi), Capitolul I (Persoane), secțiunea 1 (Persoana fizică) reglementează legea aplicabilă în materia statutului personal. Art. 2578 C. civ. este destinat persoanelor care au capacitate deplină de exercițiu, dar, din anumite motive - vârstă, situații speciale în care se află - nu pot să își reprezinte singure interesele.

Această categorie de persoane necesită ocrotire și în raporturile juridice de drept privat cu element de extraneitate, iar legea aplicabilă măsurii de ocrotire se determină după alte reguli decât cele care guvernează starea și capacitatea persoanei. Altfel spus, ocrotirea persoanelor majore implică determinarea lex causae prin derogare de la regula instituită de art. 2572 C. civ. (adică de la aplicarea legii naționale).

Identificarea legii aplicabile presupune operațiunea prealabilă de calificare a noțiunilor. Avem în vedere calificările conținute de dreptul român substanțial, aplicabil în calitate de lex fori, potrivit art. 2558 alin. 1 C. civ.

În accepțiune generală, "ocrotirea persoanei fizice prin mijloace de drept civil" este o noțiune care include "ansamblul mijloacelor de drept civil prin intermediul cărora se asigură recunoașterea și protecția drepturilor civile subiective și a intereselor legitime ale ocrotitului, precum și al mijloacelor de protecție a persoanelor fizice, ca participante în circuitul civil"(2).

Față de dispozițiile textului legal, intitulat "Legea aplicabilă ocrotirii majorului" excludem, din sfera art. 2578 C. civ., ocrotirea minorului. Autoritatea părintească, de exemplu, este supusă legii determinate conform Convenției privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea, executarea și cooperarea cu privire la răspunderea părintească și măsurile privind protecția copiilor, adoptată la Haga în anul 1996. În raport cu formularea celor patru alineate ale textului de lege, ce se referă exclusiv la persoanele majore care au capacitate deplină de exercițiu, excludem și situația majorului care nu se bucură de deplinătatea capacității de exercițiu. Așadar, nu intră sub incidența art. 2578 C. civ. persoanele majore care, datorită alienației ori debilității mintale, au fost puse sub interdicției judecătorească, actele juridice fiind încheiate de reprezentantul lor legal.

Interesează, în acest context, legea aplicabilă pentru două mari categorii de persoane: majori care, datorită unor tulburări psihice, necesită ocrotire (această diviziune include persoane cu discernământul(3) alterat, dar care nu sunt puse sub interdicție); majori care din cauza vârstei sau situațiilor speciale în care se află, nu se pot reprezenta singuri în raporturile juridice cu element străin (persoane care au discernământul nealterat).

2. Legea aplicabilă statutului personal

2.1. Legea aplicabilă statutului persoanei fizice (regula)

Dreptul ocrotește nu numai minorii (datorită lipsei discernământului ori discernământului insuficient format al acestora), dar și persoanele majore aflate în situațiile speciale prevăzute de lege. Alterarea facultăților mintale sau inaptitudinea fizică de exprimare a voinței, necesită măsuri anume destinate, supuse legii determinate conform art. 2578 C. civ. Textul de drept internațional privat se corelează cu prevederile dreptului substanțial, ce indică nu numai calificarea noțiunilor, ci și condițiile și procedurile de instituire a măsurilor (pentru ipoteza în care dreptul român este lex causae(4) ).

Statutul personal relaționează îndeaproape cu legea națională a individului(5) . Principiul aplicării legii naționale este enunțat de primul text care deschide seria normelor conflictuale în materia persoanei fizice: "Starea civilă și capacitatea persoanei fizice sunt cârmuite de legea sa națională, dacă prin dispoziții speciale nu se prevede altfel" (art. 2572 alin. 1 C. civ.).

2.2. Excepțiile de la aplicarea legii naționale

Regula aplicării legii naționale suportă o serie de derogări, reglementate în prima secțiune, din capitolul referitor la prezența persoanelor în conflictele de legi.

a. În cazul stabilirii numelui copilului la naștere, există posibilitatea de a alege legea aplicabilă, dintre variantele expres prevăzute (fie legea statului a cărui cetățenie comună o au părinții și copilul, fie legea statului pe al cărui teritoriu copilul s-a născut și locuiește de la naștere - art. 2576 alin. 2 C. civ.).

b. În ipoteza ocrotirii împotriva actelor de încălcare a dreptului la nume, se aplică legea română, dacă actele de încălcare au fost săvârșite în țara noastră -art. 2576 alin. 3 C. civ.

c. Ocrotirea persoanei majore cu capacitate deplină de exercițiu. Pentru facilitarea derulării procedeelor și operațiunilor pe care le presupun măsurile de ocrotire, dreptul internațional privat român statuează că ocrotirea majorului beneficiază de norme speciale în raporturile cu element străin. Scopul instituirii unei alte legi aplicabile, prin derogare de la regula legii naționale, este determinat de scopul și de conținutul măsurilor de protecție. Situațiile subsumate ocrotirii capabilului în raporturile cu element de extraneitate reprezintă ipoteza noastră de lucru.

d. Ocrotirea terților este supusă regimului prevăzut de art. 2579 C. civ. și cuprinde două cazuri în care se derogă de la aplicarea legii naționale a ocrotitului.

Născută din rațiuni practice de protecție a cetățenilor de bună-credință față de străinii care acționează cu rea-credință în raporturile contractuale, prima situație de excepție este cunoscută sub denumirea "teoria interesului național" (alin. 1 al art. 2579 C. civ.)(6). Este un caz în care legea locului încheierii actului juridic va lua locul legii naționale.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...