Universul Juridic nr. 5/2016

Abaterile disciplinare ale magistraților. Obstrucționarea activității de inspecție a inspectorilor judiciari, prin orice mijloace
de Garbulet Ioan

22 mai 2016

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

1. Considerații generale

Abaterea disciplinară privind "obstrucționarea activității de inspecție a inspectorilor judiciari, prin orice mijloace" este reglementată de art. 99 lit. p) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată(1) , cu modificările și completările ulterioare.

Această abatere disciplinară a fost introdusă prin Legea nr. 24/2012 pentru modificarea și completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor și Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii(2) , ea neexistând nici în forma inițială a Legii nr. 303/2004, nici în Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească(3) .

Cu alt prilej am arătat că, în general, răspunderea disciplinară este compusă dintr-un sistem de norme juridice ce au drept scop sancționarea acelor fapte, comise cu vinovăție, prin care sunt nerespectate una sau mai multe obligații de serviciu, stabilite în sarcina unei persoane, indiferent de modalitatea de încadrare a acestora. Antrenarea răspunderii disciplinare presupune îndeplinirea următoarelor condiții:

- existența unei valori sociale lezate, constând în obligațiile de serviciu și normele de conduită stabilite prin legi și regulamente;

- existența unui subiect al abaterii disciplinare, respectiv o persoană care desfășoară o activitate, indiferent de modalitatea de încadrare a acesteia;

- existența unei fapte prin care sunt nerespectate una sau mai multe obligații de serviciu;

- existența unei legături de cauzalitate dintre fapta comisă și rezultatul produs;

- vinovăția persoanei care comite abaterea disciplinară, manifestată atât sub forma intenției, cât și sub forma culpei. Pentru a interveni răspunderea disciplinară nu este necesară producerea unui prejudiciu material, ca rezultat direct sau indirect al abaterii disciplinare comise de acea persoană, fiind suficient ca abaterea să se fi produs ca faptă concretă ce a avut drept consecință încălcarea cu vinovăție a obligațiilor de serviciu sau a normelor de conduită. De asemenea, răspunderea disciplinară este independentă de celelalte forme de răspundere și are un caracter personal, astfel că nu poate fi angajat acest tip de răspundere pentru fapta altei persoane(4).

În cazul magistraților, toate condițiile prezentate mai sus sunt pe deplin aplicabile, întrucât legile justiției(5) nu definesc abaterea disciplinară, ci doar arată faptele care constituie abateri disciplinare precum și procedura de cercetare și soluționare a acțiunii disciplinare.

În acest context, trebuie să menționăm faptul că în literatura de specialitate, în mod întemeiat, s-a susținut că răspunderea disciplinară, ca instituție fundamentală a dreptului muncii, nu poate și nu trebuie să facă excepție de la sistemul general al legislației muncii. Varietatea raporturilor de muncă fiind în continuă creștere, reglementarea lor nu este posibilă în detaliu și pentru toate domeniile, corespunzător cerințelor aplicării concrete, doar prin legi cadru. Normele cuprinse în statutele profesionale nu sunt, pur și simplu, numai norme derivate, de concretizare a celor generale; statutele conțin și norme speciale care înglobează reglementări noi, fără a se abate însă de la principiile generale ale dreptului muncii. În temeiul acestor realități, s-a făcut referire chiar la un drept special al muncii, opinie care se verifică pe măsura evoluției procesului legislativ în această materie(6).

Potrivit art. 247 alin. (2) din Codul muncii, abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.

În doctrină(7), s-a apreciat că abaterea discipliară săvârșită de un magistrat este fapta acestuia de încălcare, cu vinovăție, a normelor legale și regulamentare ce guvernează statutul magistratului și activitatea de înfăptuire a actului de justiție.

În opinia noastră(8), având în vedere reglementările actuale în acest domeniu, apreciem că abaterea disciplinară de care se pot face vinovați magistrații, poate fi definită ca fiind fapta judecătorului sau procurorului care încalcă una sau mai multe îndatoriri de serviciu sau care afectează prestigiul justiției, prevăzute în legile și regulamentele care reglementează funcționarea sistemului judiciar, comisă cu forma de vinovăție prevăzută de lege.

2. Elementele constitutive ale abaterii disciplinare

Pentru ca o faptă să poată fi calificată ca abatere disciplinară, în doctrină, s-a apreciat că trebuie să întrunească anumite elemente constitutive, asemănătoare ca structură cu cele ale infracțiunii, și anume: obiectul, latura obiectivă, subiectul și latura subiectivă(9).

Așa cum am arătat și cu un alt prilej(10), pentru a fi antrenată răspunderea disciplinară a unui magistrat, este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:

- existența unei conduite ilicite, prin care se încălcă obligațiile de serviciu sau normele de conduită stabilite prin legi, hotărâri sau regulamente;

- existența unei legături de cauzalitate între fapta comisă și valoarea socială lezată;

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...