Universul Juridic nr. 3/2016

Considerații privitoare la modurile de dobândire a drepturilor reale principale în noul Cod civil
de Birsan Corneliu

14 martie 2016

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

I. Precizări introductive

1. Orice discuție privitoare la modurile generale de dobândire a drepturilor reale principale în dreptul civil presupune, în concepția noastră, raportarea la cel puțin două noțiuni cu care acestea prezintă o strânsă legătură, și anume: noțiunea de circuit civil și noțiunea de patrimoniu. Cu privire la prima noțiune, s-a reținut în literatura juridică de specialitate că ea apare ca fiind expresia unui anumit "spațiu juridic" în cadrul căruia se realizează operațiile juridice de dobândire sau de naștere, de transmitere ori de înstrăinare a drepturilor reale principale.

Prin luarea în considerare a unui sistem național de drept, în special de drept continental, într-un sens larg, circuitul civil cuprinde modurile specifice în care pot lua naștere și au a fi puse în valoare atât dreptul de proprietate publică asupra unor categorii de bunuri, drept ce are un regim juridic specific, cât și, în special, dreptul de proprietate privată, cu dezmembrămintele sale. Este foarte adevărat însă că bunurile proprietate publică au ca trăsătură esențială inalienabilitatea lor, spunându-se adesea că ele sunt scoase din circuitul civil general. Nu mai puțin însă, în esență, de regulă, titularii drepturilor de proprietate publică asigură punerea în valoare a bunurilor care formează obiectul acestui drept prin transmiterea acestora pe calea unor acte de autoritate, de subordonare, către anumite subiecte de drept ce vor executa prerogative specifice drepturilor astfel constituite. Pe această bază, în literatura noastră de specialitate s-a subliniat, pe drept cuvânt, că, în cea mai generală accepțiune, noțiunea de circuit civil apare ca reprezentând cadrul juridic în care sunt apropriate bunurile și circulă juridic drepturile reale principale prin mijloace de drept public și prin mijloace de drept privat(1). În același timp, se poate reține și o accepțiune mai restrânsă a noțiunii de circuit civil, prin aceea că acesta reprezintă cadrul juridic în care sunt apropriate bunuri în forma privată și circulă juridic, prin mijloace de drept privat, dreptul de proprietate privată și dezmembrămintele acestuia(2).

2. Este de observat că noțiunea de circuit civil presupune, prin ea însăși, că, în cadrul unui spațiu juridic determinat, de regulă, național, dar și internațional, are loc circulația juridică a drepturilor reale principale și, pe cale de consecință, a bunurilor care formează obiectul acestor drepturi. În sens larg, circulația juridică a drepturilor reale principale cuprinde toate operațiunile juridice de drept public ori de drept privat prin care se nasc, se dobândesc, se transmit, se înstrăinează ori chiar se sting asemenea drepturi(3). În sens restrâns, după cum s-a spus, "sfera noțiunii de circulație juridică include numai operațiile juridice realizate prin acte juridice de drept privat prin care se transmit sau se înstrăinează, respectiv se dobândesc dreptul de proprietate privată și dezmembrămintele sale"(4).

3. Atunci când vorbim despre spațiul juridic în care se desfășoară raporturile juridice ce țin de circulația juridică a drepturilor reale principale, cu deosebire a dreptului de proprietate, considerăm că, în condițiile mondializării accentuate, specifică epocii contemporane, nu trebuie pierdută din vedere împrejurarea că acest spațiu este adesea și internațional. Expresia juridică a operațiunilor economice de comerț internațional este dată de contractele comerciale internaționale prin care se realizează transmiterea ori dobândirea dreptului de proprietate asupra multor categorii de bunuri și valori. Desigur, specificul acestor raporturi juridice este dat de faptul că ele sunt reglementate nu numai de norme naționale de drept, determinate prin aplicarea dispozițiilor naționale de drept conflictual - drept internațional privat -, dar și de norme internaționale, de regulă, convenții ori tratate, precum și cutume și uzuri internaționale. În acest sens, este suficient să amintim Convenția de la Viena privind vânzarea internațională de mărfuri, din 1980, sau reglementările UNCITRAL, respectiv Principiile UNIDROIT, aplicabile contractelor de comerț internațional din 2004, ori Regulile INCOTERMS.

4. Noțiunea de circuit civil presupune luarea în considerație și a regimului juridic al acestor categorii de bunuri prin raportare la posibilitatea juridică a aproprierii lor sau la condițiile în care poate fi exercitată prerogativa dispoziției juridice privitoare la asemenea bunuri. Din acest punct de vedere, se face distincție între bunurile care sunt în circuitul civil general, în sensul că asemenea bunuri pot fi înstrăinate sau dobândite în mod liber, fără nicio restricție legală ori voluntară, și bunuri în privința cărora, deși aflate în circuitul civil, transmiterea sau dobândirea dreptului de proprietate este supusă îndeplinirii unor condiții legale restrictive, fiind vorba, de regulă, despre autorizarea administrativă a înstrăinării lor. Astfel, cu referire la posibilitatea efectuării de diverse operații contractuale privitoare la bunuri, inclusiv dobândirea dreptului de proprietate ori constituirea unor drepturi reale principale pe cale contractuală, art. 1.229 noul C. civ. dispune că numai bunurile care sunt în circuitul civil pot face obiectul unei prestații contractuale. Dimpotrivă, se știe că sunt scoase din circuitul civil bunurile inalienabile, adică acele categorii de bunuri ce nu pot fi înstrăinate fie pentru că legea le declară astfel, cum sunt bunurile proprietate publică a statului ori a unităților administrativ-teritoriale, fie pentru că ele formează, în condițiile legii, obiectul unor convenții de inalienabilitate încheiate de părțile unui raport juridic civil. Evident că nu sunt în circuitul civil acele elemente ale naturii fără de care nu este concepută viața pe planeta noastră, precum aerul, marea liberă etc., deoarece acestea nu sunt susceptibile de apropriere publică sau privată(5) .

5. Pornind de la cele arătate mai sus, putem defini modurile de dobândire a drepturilor reale principale ca fiind acele mijloace juridice prin care se nasc, se dobândesc și se transmit asemenea drepturi. Ca operație juridică, nașterea drepturilor reale principale, în special a dreptului de proprietate privată, se regăsește atât în cadrul circuitului civil în sens larg, cât și, mai ales, în privința circuitului civil în sens restrâns. Prin definiție, ea apare ca efect al unei aproprieri originare a unui bun într-o formă anumită de proprietate, pentru că se consideră fie că bunul nu trece dintr-un patrimoniu ce are un anumit titular într-un alt patrimoniu ce are alt titular, cum este cazul ocupațiunii, fie că bunul în discuție a făcut parte din patrimoniul unei persoane sub forma dreptului de proprietate privată, dar, de exemplu, prin expropriere, el devine proprietatea publică a statului(6) , cu regimul juridic corespunzător. Cât privește transmiterea drepturilor reale principale, aceasta ține de noțiunea de circuit civil în sens restrâns, ea cuprinzând operații juridice pe temeiul cărora se realizează circulația juridică a dreptului de proprietate privată și a dezmembrămintelor acestuia, prin acte juridice de drept privat(7) . În sens strict tehnic, transmiterea dreptului de proprietate semnifică trecerea acestuia de la un titular la un alt titular, care dobândește, la rându-i, dreptul astfel transmis. De asemenea, tot în cadrul circuitului civil în sens restrâns se poate ajunge la nașterea unui drept care nu a existat anterior, cum este situația în care proprietarul unui bun constituie, prin convenția încheiată cu o altă persoană, un dezmembrământ al dreptului de proprietate. Împrejurarea că, spre exemplu, potrivit dispozițiilor art. 752 noul C. civ., dreptul de uz și dreptul de abitație nu pot fi cedate nu semnifică altceva decât o limitare legală a exercițiului acestor drepturi.

6. Noțiunea de moduri de dobândire a drepturilor reale principale are a fi raportată și la o altă noțiune specifică de drept civil, respectiv la aceea de patrimoniu. Desigur, patrimoniul apare ca fiind o noțiune ce ține oarecum de statica dreptului civil, deoarece el reprezintă ansamblul drepturilor și obligațiilor cu conținut economic ce aparțin la un moment dat unui anumit subiect de drept, persoană fizică ori persoană juridică. Nu mai puțin, patrimoniul este supus în mod continuu unor modificări și transformări care se realizează, în cadrul circuitului civil, cel mai adesea prin acte juridice de drept privat de înstrăinare (transmitere) ori de dobândire a unor drepturi reale principale, indiferent de obiectul acestora, respectiv bunuri corporale ori incorporale. Tot astfel, și prin dobândirea de drepturi de drepturi reale principale se asigură îndeplinirea funcțiilor patrimoniului de a asigura gajul general al creditorilor chirografari și de a permite și explica subrogația reală universală și cu titlu universal, care operează la scara unui întreg patrimoniu ori în cadrul unei mase patrimoniale determinate, cu un regim juridic distinct. Dimpotrivă, operațiile juridice cuprinse în cealaltă funcție a patrimoniului, anume transmisiunea universală sau cu titlu universal, reprezintă, prin ele însele, alături de legatul cu titlu particular, moduri de dobândire a drepturilor reale principale, astfel cum dispune art. 557 alin. (1) noul C. civ..

7. După ce am făcut aceste precizări preliminare și înainte de a pune în discuție reglementarea modurilor de dobândire a drepturilor reale în noul Cod civil, considerăm că se impune să reamintim pe scurt reglementările în materie ce erau cuprinse în fostul Cod civil din 1864, în prezent abrogat expres prin Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil.

8. Cartea a III-a a fostului Cod civil era intitulată "Despre diferitele moduri prin care se dobândește proprietatea". Prin acest titlu general erau cuprinse însă materii variate, de la succesiuni până la materia obligațiilor civile.

În art. 644 și art. 645 C. civ. se arăta că dreptul de proprietate se putea dobândi prin succesiune, prin legate, prin convenție, prin predare (tradițiune), prin accesiune sau incorporare, prin prescripție, prin lege și prin ocupațiune. La aceste moduri a fost adăugată și hotărârea judecătorească. Enumerarea nu era în afară de critică. Ea era imprecisă și incompletă. Era imprecisă pentru că, pe de o parte, textele vorbeau despre succesiune și legate, or, succesiunea este noțiunea care cuprinde și legatele, acestea reprezentând succesiunea testamentară, alături de cea legală. De asemenea, unele dintre modurile de dobândire erau prezentate de sine stătător, deși ele puteau fi cuprinse în alte moduri generale dintre cele prevăzute de lege. Este cazul, de exemplu, al succesiunii testamentare și al prescripției achizitive, care puteau fi cuprinse în modul general de dobândire care este legea.

Enumerarea era incompletă pentru că, pe de o parte, dată fiind, practic, lipsa unor reglementări specifice pentru dreptul de proprietate publică în fostul Cod civil din 1864, cele două texte evocate nu făceau vreo referire la modurile de dobândire a acestui drept. De asemenea, nu erau menționate alte moduri de dobândire a proprietății, precum hotărârea judecătorească, dobândirea proprietății unui bun mobil corporal ori a fructelor produse de un bun de către posesorul de bună-credință.

*Extras din articolul publicat în colecția Le colloque international "Le nouveau Code civil roumain: Vu de l'intérieur - Vu de l'extérieur" (coord. Flavius-Antoniu Baias, Răzvan Dincă), vol. I-II, Facultatea de Drept a Universității din București, Ed. Universității din București, 2014, și republicat în Revista română de drept privat nr. 6/2015.

(1) A se vedea V. Stoica, Drept civil. Drepturile reale principale, vol. II, Ed. Humanitas, București, 2006, p. 169.

(2) Ibidem.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...