Universul Juridic nr. 8/2015

Cât de actuală mai este astăzi concepția Adunării Constituante din 1991 privind competența jurisdicțională a Curții Constituționale?
de Chelaru Ioan

03 august 2015

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

Există o legătură cauzală între principiul supremației Constituției, statuat inițial de Adunarea Constituantă (denumită, uneori, și Constituanta) în art. 51 din Constituție și instituirea Curții Constituționale ca organism însărcinat cu exercitarea controlului constituționalității legilor. România avea în 1990 o experiență relativ îndelungată în privința jurisdicției constituționale ca formă de activitate a puterii judecătorești, relativizată însă în perioada de guvernare cuprinsă între anii 1948 - 1989. Schimbarea sistemului de guvernare și a regimului politic în decembrie 1989 a pus problema construcției unui nou sistem constituțional și, în cadrul acestuia, a unei ordini juridice în care Constituția să se afle la baza întregii activități normative. Adunarea Constituantă a construit un sistem al principiilor constituționale în deplin acord cu standardele și valorile generale ale democrației constituționale occidentale, între care se afla și principiul supremației Legii fundamentale. Adunarea Constituantă a trebuit apoi să forjeze un mecanism de asigurare a supremației Constituției și, în acest sens, a optat pentru modelul european de jurisdicție constituțională, potrivit căruia constituționalitatea ordinii juridice este garantată prin intervenția unei Curți Constituționale în competența căreia a intrat controlul general de constituționalitate al anumitor acte normative și proceduri stabilite în Legea fundamentală.

În Tezele proiectului de Constituție pentru Titlul IV - Consiliul Constituțional (denumit, uneori, și Consiliu), teza 6 a prevăzut următoarele:

"6. Consiliul Constituțional are următoarele atribuții principale:

a) din oficiu sau la sesizare se pronunță asupra constituționalității legilor și a ordonanțelor Guvernului emise în baza delegării legislative. Sesizarea Consiliului Constituțional aparține Președintelui României, președintelui fiecăreia dintre camerele parlamentului, guvernului, Curții Supreme de Justiție, unuia sau mai multor grupuri parlamentare, unui număr de cel puțin 50 de deputați sau de cel puțin 25 de senatori. Decizia Consiliului Constituțional se comunică organului care a emis actul. Ea este obligatorie și definitivă;

b) din oficiu și obligatoriu se pronunță asupra constituționalității legilor organice, înainte de promulgarea lor. Decizia Consiliului Constituțional este obligatorie și definitivă;

c) din oficiu și obligatoriu se pronunță asupra constituționalității regulamentelor camerelor parlamentului. Decizia Consiliului Constituțional este obligatorie și definitivă;

d) veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Președintelui României și confirmă definitiv rezultatele sufragiului;

e) confirmă existența împrejurărilor care justifică interimatul exercitării funcției de Președinte al României de către președintele Senatului;

f) veghează la respectarea procedurii pentru organizarea și desfășurarea referendumului și confirmă definitiv rezultatele acestuia;

g) hotărăște, în caz de contestație, asupra alegerii deputaților și senatorilor;

h) hotărăște asupra contestațiilor având ca obiect neconstituționalitatea unui partid politic;

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...