Universul Juridic nr. 7/2016

Măsuri educative privative de libertate aplicate minorului. Prevederile noului Cod penal
de Brutaru Versavia

03 iulie 2016

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

Abandonarea sistemului mixt în această materie exprimă tendința de a pune în valoare experiența și rezultatele pozitive obținute pe plan internațional în combaterea delincvenței juvenile(1). Majoritatea sistemelor contemporane de drept penal au în comun aceeași orientare de politică penală care recunoaște necesitatea unui regim sancționator special pentru infractorii minori, deosebit de sistemul destinat adulților. Cercetările criminologice asupra delincvenței juvenile au scos în evidență particularitățile personalității minorului infractor, caracterizat printr-o insuficientă formare și dezvoltare biopsihică, reflectată prin săvârșirea infracțiunii(2).

Din analiza normelor care reglementa minoritatea în Codul penal 1969 se poate observa că legiuitorul a tratat-o nu ca pe o stare de atenuare a pedepsei, ci ca pe o instituție cu un regim propriu, specific de sancționare(3) . Fenomenul infracțional sau criminalitatea în rândul minorilor, cu toate că este parte componentă a fenomenului infracțional în general, prezintă unele particularități, determinate de anumite caracteristici biologice, psihologice și sociale ale minorilor, particularități pe care legiuitorul le-a avut în vedere când a reglementat răspunderea penală a acestora(4) . Așa cum se subliniază în literatura de specialitate(5) , deși viața fiecărei persoane are în mod firesc o desfășurare specifică, aceasta nu exclude posibilitatea ca la nivel conceptual, în reglementarea unor instituții de drept penal, să se adopte o terminologie comună a unor concepte, împrumutând, de pildă, din dreptul privat împărțirea persoanelor în minore și majore și să se folosească termenul de minoritate.

În doctrina penală(6) se apreciază, de asemenea, că faptele săvârșite de minori sunt considerate că prezintă un grad de pericol social mai redus decât atunci când sunt săvârșite de majori, motiv pentru care starea de minoritate constituie o cauză de diferențiere a răspunderii penale și, deci, a regimului de sancționare, accentul punându-se pe prevenție, atât antedelictuală, cât și postdelictuală.

Sub acest aspect, noua reglementare penală nu diferă de Codul penal 1969. Întocmai ca și acest Cod, se admite că până la vârsta de 14 ani minorul este prezumat că nu are discernământ, aceasta constituind o prezumție absolută și, ca atare, nu va răspunde penal. Aceasta înseamnă că minorul până la vârsta de 14 ani este prezumat, în toate cazurile, că nu are capacitate de a înțelege semnificația socială a faptelor sale (în special caracterul antisocial al unei fapte) și nici de a-și manifesta în mod conștient voința, prezumție care are - așa cum am arătat - caracter absolut (iuris et de iure), în sensul că nu este permis să se facă, în niciun caz, proba contrarie(7) . Între 14-16 ani minorul va răspunde penal numai dacă se dovedește că a săvârșit fapta cu discernământ; în această etapă, lipsa de discernământ a minorului este relativă (iuris tantum), putându-se face proba contrarie. Existența sau inexistența discernământului se face, de regulă, printr-o expertiză psihiatrică, coroborată cu alte probe. În situația în care minorul cu vârsta între 14-16 ani săvârșește mai multe fapte prevăzute de legea penală pentru care urmează să fie tras la răspundere, discernământul trebuie stabilit în raport cu fiecare faptă în parte.

După împlinirea vârstei de 16 ani minorul este prezumat că a acționat cu discernământ și, prin urmare, răspunde penal; aceasta înseamnă că minorul este prezumat că are posibilitatea de a înțelege implicația socială a faptelor sale și este în măsură să își dirijeze în mod conștient comportamentul; prezumția are caracter relativ, deoarece se poate face dovada contrară, și anume în sensul că nu a avut capacitatea de a înțelege semnificația faptei sale și capacitatea de a-și manifesta voința corespunzător acestei înțelegeri a sensului faptei(8). Lipsa capacității de a înțelege și voi se desprinde din modul de comitere a faptei, din antecedentele minorului, din starea sa de sănătate, dar și pe baza unei expertize medico-legale, care poate stabili în fiecare cauză supusă cercetării existența sau inexistența discernământului. Existența discernământului în comiterea unei fapte prevăzute de legea penală nu înseamnă și existența vinovăției, ci numai o premisă pentru aceasta.

Unanim se consideră că cele două stări - vârsta și discernământul - trebuie luate în considerare în raport de data săvârșirii infracțiunii. În literatura de specialitate(9) se consideră că, atunci când o parte a acțiunilor (inacțiunilor) aparținând unei infracțiuni continuate au fost comise în timpul minorității, fără discernământ, iar restul acțiunilor (inacțiunilor) cu discernământ, minorul va răspunde numai pentru faptele comise cu discernământ. Dacă acțiunea sau inacțiunea este continuată după împlinirea vârstei de 18 ani, minorul va răspunde în raport cu infracțiunea continuată, în întregul ei.

În doctrină(10) se discută situația în care față de minor operează mai multe cauze care înlătură caracterul penal al faptei ca urmare a înlăturării vinovăției. Conform art. 15 al Codului penal în vigoare, infracțiunea este fapta prevăzută de legea penală, săvârșită cu vinovăție, nejustificată și imputabilă persoanei care a săvârșit-o. Soluția care se prefigurează în situația concursului între cauzele justificative și cele de neimputabilitate are în vedere prioritatea cauzelor justificative. Atunci când în concurs intră doar cauze de neimputabilitate, minoritatea va avea prioritate în raport cu celelalte cauze. Dacă în conceptul de faptă prevăzută de legea penală intră și vârsta subiectului activ, în cazul minorului care nu a împlinit vârsta de 14 ani alegerea minorității înaintea altor cauze, inclusiv justificative, ar fi determinată de faptul că legea penală nu i se aplică minorului sub 14 ani. Examinarea altor cauze care înlătură caracterul penal al faptei nu ar putea fi acceptată, întrucât minorului sub 14 ani nu i se aplică ab initio legea penală, indiferent de modalitatea, circumstanțele, împrejurările comiterii faptei.

Codul civil (art. 1365) prevede că instanța civilă nu este legată de dispozițiile legii penale și nici de hotărârea definitivă de achitare sau de încetare a procesului penal în ceea ce privește existența prejudiciului sau a vinovăției autorului faptei ilicite. Pentru minorul sub 14 ani, Codul civil prezumă relativ lipsa discernământului (art. 1366). În cazul în care în fața instanței civile se dovedește discernământul față de fapta ilicită comisă, apărarea poate proba lipsa vinovăției pentru fapta proprie pe un alt temei de drept (legitima apărare, art. 1360 C. civ., starea de necesitate, art. 1361 C. civ., îndeplinirea unei activități impuse ori permise de lege, art. 1364 C. civ.).

Concurența unor cauze justificative și de neimputabilitate pentru minorul care are vârsta între 14-16 ani, dar nu are discernământ, ar putea să fie rezolvată în raport cu cauza care produce efecte mai largi, respectiv cauza justificativă. Lipsa discernământului ar părea însă că exclude ab initio concursul cu acele cauze care presupun evaluarea împrejurărilor faptei de către autorul său: caracterul injust al atacului la legitimă apărare, aprecierea existenței unui pericol la starea de necesitate.

Utilitatea unui criteriu cronologic de evaluare a incidenței cauzelor este discutabilă. Din punct de vedere cronologic, existența cauzelor se evaluează, deopotrivă, la data săvârșirii faptei, dacă există mai multe cauze care înlătură caracterul penal (un minor iresponsabil a fost constrâns fizic să săvârșească o faptă prevăzută de legea penală), acestea au valoare concretă doar prin raportare la faptă. Înainte de comiterea faptei, împrejurările obiective, cum ar fi minoritatea sau iresponsabilitatea, nu aveau semnificație penală. Invocarea minorității (cauză cu efect in personam) nu poate fi făcută decât dacă nu a operat o cauză justificativă (care produce efecte in rem)(11).

În situația în care minorul invocă și alte cauze care înlătură caracterul penal al faptei, pentru motive diferite, sunt incidente cele care produc efecte mai extinse asupra acțiunii penale, având în vedere că, în caz de achitare pentru existența unei cauze care înlătură caracterul penal al faptei, instanța penală poate obliga la repararea pagubei potrivit legii civile. Lipsa discernământului înainte sau după săvârșirea faptei nu produce consecințe asupra răspunderii penale.

În ceea ce privește consecințele răspunderii penale a minorului, art. 114 Codului penal prevede că " (1) Față de minorul care, la data săvârșirii infracțiunii, avea vârsta cuprinsă între 14 și 18 ani se poate lua o măsură educativă neprivativă de libertate (bineînțeles, în măsura în care sunt întrunite condițiile legale ale unei asemenea măsuri - n.n.).

(2) Față de minorul prevăzut în alin. (1) se poate lua o măsură educativă privativă de libertate în următoarele cazuri:

a) dacă a mai săvârșit o infracțiune, pentru care i s-a aplicat o măsură educativă ce a fost executată ori a cărei executare a început înainte de comiterea infracțiunii pentru care este judecat;

b) atunci când pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea de 7 ani sau mai mare ori detențiunea pe viață".

Această reglementare reprezintă o soluție nouă în raport cu legea veche, întrucât se prevede că față de minorul care răspunde penal se pot lua numai măsuri educative. În viziunea Codului penal în vigoare, s-a renunțat la sistemul mixt al sancționării minorilor care răspund penal, instituindu-se un sistem unic al răspunderii penale, dar nu prin aplicarea unei pedepse, ci prin luarea uneia dintre măsurile educative neprivative sau privative de libertate.

Altfel zis, pentru a se putea aplica minorului o măsură educativă privativă de libertate, se impune ca acesta să mai fi săvârșit anterior o infracțiune pentru care să i se fi aplicat o măsură educativă care a fost executată ori a cărei executare a început înainte de comiterea infracțiunii pentru care este judecat. Observăm că textul nu precizează natura măsurii educative luate, ceea ce înseamnă că, indiferent dacă este vorba de o măsură educativă neprivativă de libertate ori o măsură educativă privativă de libertate, atâta timp cât anterior s-a comis o infracțiune și față de minor s-a luat una dintre aceste măsuri educative, se va dispune o măsură educativă privativă de libertate pentru noua infracțiune.

În al doilea rând, este necesar ca noua infracțiune să fie comisă în timpul executării primei infracțiuni ori după executarea acesteia. Nu se prevăd în text ce fel de infracțiune sau ce grad de pericol social trebuie să aibă infracțiunea săvârșită anterior și nici infracțiunea care atrage măsura educativă privativă de libertate. Pentru aplicarea măsurii educative privative de libertate prezintă importanță momentul săvârșirii infracțiunii care atrage aplicarea acestei măsuri, și nu momentul descoperirii faptei.

Pentru a se putea aplica minorului o măsură educativă privativă de libertate în cazul prevăzut la lit. b, se impune ca pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită să fie închisoarea de 7 ani sau mai mare ori detențiunea pe viață. Deși textul de lege nu prevede că în cazul acestei condiții referirea la pedeapsa de 7 ani se face prin trimitere la maximul special al pedepsei, în aprecierea luării măsurii educative a privării de libertate se va avea în vedere limita maximă a pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, și nu pedeapsa aplicată în raport cu cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei. În raport cu prevederile art. 33 ale Codului penal, potrivit cărora tentativa se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea consumată, ale cărei limite se reduc la jumătate, considerăm că, în cazul în care infracțiunea săvârșită de minor anterior a rămas în faza tentativei, pentru luarea măsurii educative privative de libertate se va avea în vedere pedeapsa astfel rezultată, și nu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea consumată.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...