Universul Juridic nr. 6/2015

Abaterile disciplinare ale magistraților. Refuzul nejustificat de a îndeplini o îndatorire de serviciu (I)
de Garbulet Ioan

04 iunie 2015

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

Abstract

Abaterea disciplinară constând în "refuzul nejustificat de a îndeplini o îndatorire de serviciu", reglementată de art. 99 lit. f) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, nu este nouă, întrucât ea a existat și înainte de modificările aduse acesteia prin Legea nr. 24/2012. Trebuie să precizăm că Legea nr. 92/1992 de organizare judecătorească reglementa această abatere disciplinară într-o modalitate puțin diferită, în art. 94 lit. h), cu denumirea "refuzul nejustificat de a îndeplini o îndatorire ce le revine potrivit legilor și regulamentelor sau încălcarea altor obligații decurgând din prezenta lege".

Această abatere disciplinară pare că se suprapune peste o altă abatere reglementată de Legea nr. 303/2004, și anume cea prevăzută la art. 99 lit. e), astfel că, pentru a face o încadrare juridică corectă, trebuie să avem în vedere deosebirile care există între cele două abateri disciplinare, respectiv: abaterea disciplinară pe care o analizăm se referă la toate îndatoririle de serviciu prevăzute în sarcina magistraților prin Legea nr. 303/2004, Legea nr. 304/2004, Legea nr. 317/2004, Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești etc., având un caracter general, în timp ce abaterea disciplinară reglementată la lit. e) din Legea nr. 303/2004 se referă la doar la acele îndatoriri care vizează "cererile, concluziile, memoriile sau actele depuse de părțile din proces", astfel că, în cadrul acestei din urmă abateri disciplinare modalitatea care constituie elementul material al laturii obiective este strict determinată de către legiuitor; în cadrul abaterii disciplinare prevăzute la lit. f), refuzul nejustificat de a îndeplini o îndatorire de serviciu nu trebuie să aibă loc în cadrul unui proces, întrucât sfera de aplicare a acesteia este foarte vastă, în timp ce în cadrul abaterii disciplinare prevăzute la lit. e) din Legea nr. 303/2004, refuzul nejustificat de a primi la dosar cererile, concluziile, memoriile sau actele depuse de părțile poate avea loc doar în cadrul unui proces pendinte.

Din analiza textelor de lege care reglementează obiectul acestei abateri disciplinare rezultă îndatoririle magistraților care sunt avute în vedere în acest caz, respectiv: de a-și perfecționa continuu pregătirea profesională, conform necesităților de specializare; de a respecta normele codului deontologic, prevederile legale, cele ce rezultă din regulamente, din hotărârile adunărilor generale și ale colegiilor de conducere; de a participa la ședințele de judecată, în completele stabilite conform legii; de a purta în timpul ședinței de judecată ținuta vestimentară corespunzătoare instanței la care funcționează; de a depune declarația de avere și declarația de interese; de a aduce de îndată la cunoștința președintelui instanței în care funcționează punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva sa; de a îndeplini alte atribuții decât cele privind activitatea de judecată, astfel că, sub aspectul elementului material, trebuie îndeplinite în mod cumulativ mai multe condiții în cazul fiecărei îndatoriri.

Sub aspectul laturii subiective, abaterea disciplinară poate fi comisă numai cu intenție, în ambele sale modalități, mobilul care a determinat refuzul nejustificat al judecătorului sau procurorului și scopul urmărit de aceștia nu condiționează existența laturii subiective, putând fi avute în vedere doar la individualizarea sancțiunii aplicate.

1. Considerații generale

Abaterea disciplinară privind "refuzul nejustificat de a îndeplini o îndatorire de serviciu" este reglementată de art. 99 lit. f) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Prin Legea nr. 24/2012 pentru modificarea și completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor și Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii(1) s-au adus modificări importante în privința răspunderii disciplinare a magistraților, însă nu și în privința acestei abateri disciplinare, ea existând și înainte de aceste modificări legislative, în aceeași formă, fiind prevăzută de art. 97 lit. g) din Legea nr. 303/2004.

Trebuie să precizăm că Legea nr. 92/1992 de organizare judecătorească(2) reglementa această abatere disciplinară într-o modalitate puțin diferită, în art. 94 lit. h), cu denumirea "refuzul nejustificat de a îndeplini o îndatorire ce le revine potrivit legilor și regulamentelor sau încălcarea altor obligații decurgând din prezenta lege", iar, după republicarea legii, acest text a devenit art. 122 lit. h), care a fost păstrat până la abrogarea acestui act normativ(3) .

În general, răspunderea disciplinară este compusă dintr-un sistem de norme juridice ce au drept scop sancționarea acelor fapte, comise cu vinovăție, prin care sunt nerespectate una sau mai multe obligații de serviciu, stabilite în sarcina unei persoane, indiferent de modalitatea de încadrare a acestora. Antrenarea răspunderii disciplinare presupune îndeplinirea următoarelor condiții:

- existența unei valori sociale lezate, constând în obligațiile de serviciu și normele de conduită stabilite prin legi și regulamente;

- existența unui subiect al abaterii disciplinare, respectiv o persoană care desfășoară o activitate, indiferent de modalitatea de încadrare a acesteia;

- existența unei fapte prin care sunt nerespectate una sau mai multe obligații de serviciu;

- existența unei legături de cauzalitate dintre fapta comisă și rezultatul produs;

- vinovăția persoanei care comite abaterea disciplinară, manifestată atât sub forma intenției, cât și sub forma culpei. Pentru a interveni răspunderea disciplinară nu este necesară producerea unui prejudiciu material, ca rezultat direct sau indirect al abaterii disciplinare comise de acea persoană, fiind suficient ca abaterea să se fi produs ca faptă concretă ce a avut drept consecință încălcarea cu vinovăție a obligațiilor de serviciu sau a normelor de conduită. De asemenea, răspunderea disciplinară este independentă de celelalte forme de răspundere și are un caracter personal, astfel că nu poate fi angajat acest tip de răspundere pentru fapta altei persoane(4).

În cazul magistraților, toate condițiile prezentate mai sus sunt pe deplin aplicabile, întrucât legile justiției(5) nu definesc abaterea disciplinară, ci doar arată faptele care constituie abateri disciplinare precum și procedura de cercetare și soluționare a acțiunii disciplinare.

Așa cum am arătat cu un alt prilej, abaterea disciplinară cercetată pare că se suprapune peste o altă abatere reglementată de Legea nr. 303/2004, și anume cea prevăzută la art. 99 lit. e), întrucât ambele abateri fac referire la refuzul nejustificat al magistratului de a îndeplini anumite obligații stabilite în sarcina lui prin lege, hotărâri sau regulamente. Nu este așa, deoarece între cele două abateri disciplinare deosebirile sunt semnificative, ceea ce ne permite a face o încadrare juridică corectă a faptelor prin care sunt nerespectate una sau mai multe obligații de serviciu. Astfel:

a) abaterea disciplinară pe care o analizăm are un caracter de generalitate, în sensul că în sfera sa sunt incluse toate îndatoririle de serviciu prevăzute în sarcina magistraților prin Legea nr. 303/2004, Legea 304/2004, Legea nr. 317/2004, Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești etc., în timp ce abaterea disciplinară reglementată la lit. e) din Legea nr. 303/2004 se referă exclusiv la acele îndatoriri care vizează "cererile, concluziile, memoriile sau actele depuse de părțile din proces", astfel că, în cadrul acestei din urmă abateri disciplinare modalitatea care constituie elementul material al laturii obiective este circumscrisă ipotezelor strict determinate de legiuitor;

b) în cadrul abaterii disciplinare prevăzute la lit. f), refuzul nejustificat de a îndeplini o îndatorire de serviciu nu trebuie să aibă loc în cadrul unui proces, întrucât sfera de aplicare a acesteia este foarte vastă, în timp ce în cadrul abaterii disciplinare prevăzute la lit. e) din Legea nr. 303/2004, refuzul nejustificat de a primi la dosar cererile, concluziile, memoriile sau actele depuse de părțile poate avea loc doar în cadrul unui proces pendinte(6) .

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...