Universul Juridic nr. 5/2015

Simplificarea reglementării fiduciei - o necesitate
de Gheorghe Buta

24 mai 2015

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

În expunerea de motive(1) la proiectul noului Cod civil se subliniază că acesta se dorește a fi un instrument modern de reglementare a aspectelor fundamentale ale existenței individuale și sociale și că, la elaborarea lui au fost urmărite, pe lângă încercările mai vechi pentru modificarea și completarea Codului civil 1864, modelele conținute de reglementările noi și moderne, existente în alte legislații, într-o operă de valorificare atât a elementelor ce se constituie în constante atemporale ale oricărei reglementări de drept substanțial, cât și a aspectelor reclamate de imperativele unui prezent dinamic, de realitățile vii și în continuă schimbare.

În acest spirit de modernizare și adaptare la realitățile prezente, printre alte instituții noi și importante, Codul civil vine să reglementeze, pentru prima dată în legislația românească, două instituții cu o largă răspândire în dreptul modern: fiducia și administrarea bunurilor altuia.

Inițiativa introducerii celor două instituții în dreptul civil român este lăudabilă dat fiind faptul că, ele s-au conturat și afirmat ca instituții de drept dinamice și foarte utile în dreptul contemporan găsindu-și locul în cele mai moderne reglementări. Din păcate distanța dintre intenția legiuitorului român, lăudabilă, și rezultatul concret obținut prin textele adoptate este prea mare și transformă reglementarea românească într-una greu și rar aplicabilă, spre deosebire de reglementările care au inspirat-o (și mai ales față de Codul civil Quebec).

În aceiași expunere de motive, cu privire la fiducie, se spune că noul Cod introduce în dreptul civil român instituția "trust-ului (fiducia) ", adăugând că acest concept, cu o aplicare foarte largă în sistemul de drept anglo-saxon, a fost deja receptat în dreptul continental în unele sisteme juridice naționale și că la redactarea textului a fost avut în vedere modelul Legii nr. 2007 - 2011 din 19 februarie 2007, prin care a fost introdus, în Codul civil francez, Titlul XIV, "Despre fiducie". Deja observăm o inconsecvență a inițiatorului Proiectului de Cod civil (alături de multe altele pe care le vom examina pe parcursul lucrării, preluate și continuate de legiuitor) care vorbește despre introducerea în dreptul civil român a "instituției trust-ului" - și chiar folosește, în principal acest termen și doar în paranteză pe cel de "fiducie" - în condițiile în care se recunoaște folosirea modelului fiduciei din reglementarea franceză, care se îndepărtează destul de mult și nefericit (după cum vom arăta) de instituția trust-ului din common law invocată de inițiator.

În ceea ce privește instituția administrării bunurilor altuia, în expunerea de motive se subliniază că, pentru prima dată în legislația românească, au fost introduse, după modelul Codului civil din Quebec, reglementări generale privind administrarea bunurilor altuia, ce se vor aplica în fiecare situație în care nu există reglementări speciale privitoare la administrarea bunurilor altei persoane, precum și în completarea reglementării speciale, fiind reglementate, după dispozițiile generale două forme distincte de administrare, având fiecare un regim juridic propriu: administrarea simplă și administrarea deplină.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...