Universul Juridic nr. 11/2016

Legea aplicabilă condițiilor de fond ale promisiunii de căsătorie (logodnei)
de Anitei Nadia-Cerasela

14 noiembrie 2016

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

1. Calificarea primară a noțiunii de promisiune de căsătorie (logodnă)

1.1. Precizări prealabile

În dreptul internațional privat o problemă foarte discutată este cea referitoare la legea după care se efectuează calificarea. În principiu, calificarea se efectuează după lex fori, dar există și opinii care susțin calificarea în funcție de lex causae(1).

Calificarea după legea forului - lex fori - este susținută de majoritatea autorilor care își întemeiază opinia pe următoarele argumente(2):

- normele conflictuale sunt cuprinse în sistemul de drept al forului, adică sunt norme naționale. Instanța aplică în principiu propriul său sistem de norme conflictuale. Deci, instanța va califica după lex fori, conform principiului "aceluia îi aparține interpretarea care a edictat norma" (ejus est interpretari, cujus condere);

- calificarea este o problemă prealabilă soluționării conflictului, iar operațiunea se poate efectua numai după legea forului.

Totuși, există unele împrejurări în care calificarea nu se poate face după legea forului. Excepțiile(3) care sunt admise se referă la:

autonomia de voință, potrivit căreia părțile au libertatea să aleagă prin acordul lor legea aplicabilă contractului, precum și calificările indicate în cauză;

calificarea secundară se face după legea desemnată a se aplica raportului juridic;

bunurile imobile - reglementate de legea locului unde se află situate imobilele, adică de lex rei sitae și calificarea va fi dată de această lege;

retrimitere - operațiunea prin care normele forului trimit la dreptul străin, ale cărui norme conflictuale trimit înapoi la legea instanței sau mai departe la legea unui alt stat. Ca atare, admiterea de către lex fori a retrimiterii implică luarea în considerare și a calificării date de legea străină;

instituții juridice necunoscute de legea forului (spre exemplu: dreptul german permite copilului din afara căsătoriei de a solicita unele sume de bani de la pretinsul tată);

cetățenie - apartenența persoanei fizice la un anumit stat - regulă ce va fi luată în considerare numai atunci când persoana are o singură cetățenie;

calificarea autonomă - cerințele specifice raporturilor cu element de extraneitate și, în special, promovarea relațiilor economice internaționale pot impune anumite calificări distincte de legile care se află în conflict, ca de exemplu pentru evitarea dificultăților și armonizarea soluțiilor, uneori noțiunile incluse într-o convenție internațională sunt calificate chiar în textul înțelegerii.

Calificarea după legea cauzei - lex causae - este susținută de o serie de specialiști(4). Legea cauzei este legea străină competentă să se aplice unui raport juridic sau unuia din elementele sale. Argumentele pe care se bazează specialiștii sunt:

- legea străină normal competentă nu se poate aplica fără a ține seama de propria calificare;

- protecția drepturilor născute sub imperiul legii străine se asigură prin corecta ei aplicare.

Cu privire la legea după care se face calificarea secundară, fiind o problemă de drept intern, majoritatea doctrinei de drept internațional privat indică lex causae, adică legea care are cele mai strânse legături cu situația de fapt. Astfel, autoritatea sesizată cu un raport de drept internațional privat referitor la efectele patrimoniale ale căsătoriei descoperă cu ajutorul normei conflictuale proprii că este aplicabilă o lege străină. Noțiunile de: căsătorie și efecte patrimoniale ale căsătoriei vor căpăta noi înțelesuri, în acord cu prevederile sistemului de drept străin.

În ceea ce privește dreptul internațional privat român, calificarea primară se face după legea română, lege a forului pentru orice autoritate publică română. Astfel, potrivit art. 2558 noul C. civ., " (1) Când determinarea legii aplicabile depinde de calificarea ce urmează să fie dată unei instituții de drept sau unui raport juridic, se ia în considerare calificarea juridică stabilită de legea română. (2) În caz de retrimitere, calificarea se face după legea străină care a retrimis la legea română. (3) Natura mobiliară sau imobiliară a bunurilor se determină potrivit legii locului unde acestea se află sau, după caz, sunt situate. (4) Dacă legea română nu cunoaște o instituție juridică străină sau o cunoaște sub o altă denumire ori cu un alt conținut, se poate lua în considerare calificarea juridică făcută de legea străină. (5) Cu toate acestea, când părțile au determinat ele însele înțelesul noțiunilor dintr-un act juridic, calificarea acestor noțiuni se face după voința părților".

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...