Universul Juridic nr. 5/2017

Lumina vine de la Apus? Aplicarea în timp a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 52/2016 (II)
de Rizoiu Radu

14 mai 2017

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

II. "Derulare" vs. Executare

5. Un concept rezistent. Ordonanța își raportează norma de drept intertemporal la un concept cu o conotație (juridică) neclară: "contracte (...) aflate în curs de derulare" [art. 135 alin. (1) ]. Deși nu are un sens juridic precis, acest concept apare destul de frecvent în legislație, ceea ce a dat naștere unor interpretări jurisprudențiale diverse.

Astfel, de exemplu, în domeniul urmăririi executării contractelor de privatizare, Ordonanța nr. 25/2002 privind unele măsuri de urmărire a executării obligațiilor asumate prin contractele de privatizare a societăților comerciale (în forma sa inițială) sugera că "perioada derulării contractelor" este cea în care părțile își execută obligațiile asumate (art. 1), fiind avute în vedere "efectele produse de aceste[ contracte]" (art. 2). În consecință, "perioada de derulare a contractului" era definită drept "perioada în care oricare și toate obligațiile părților contractante vor fi fost îndeplinite conform clauzelor contractuale și prevederilor [legale]" [art. 3 lit. l)].

Într-un mod similar, Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență definește "contractele în derulare" drept cele care "nu au fost executate în totalitate ori substanțial de către toate părțile implicate" [art. 123 alin. (1) ]. Această definiție este inspirată(1) de conceptul nord-american de "executory contract"(2) .

Pornind de la aceste definiții legale, putem să considerăm că un contract în curs de derulare este un contract care nu și-a epuizat încă (toate(3)) efectele. Prin urmare, nu vor intra în această categorie contractele deja încetate, adică cele complet executate (indiferent dacă au fost executate prin plată ori în mod silit) sau care au încetat fără a exista o executare (prin novație, remitere de datorie etc.). Se plasează în afara definiției și acele contracte care nu s-au încheiat încă, indiferent dacă se aflau în faza de negociere sau într-o altă etapă precontractuală(4).

Încercând o definiție simplificatoare, contractul în curs de derulare este acel contract care a fost încheiat (în mod valabil), dar care încă nu a încetat(5). În acest sens pledează și interpretarea jurisprudențială care asociază contractele "aflate în derulare" cu cele aflate în interiorul perioadei de valabilitate(6).

6. Aplicații particulare. Încercând să aplicăm această teorie în materia contractului de împrumut, observăm că apar anumite dificultăți generate de specificul acestui contract. Astfel, în primul rând, contractul de împrumut este unilateral(7) [art. 2.158 alin. (1) C. civ.], iar nu sinalagmatic. Prin urmare, nu există o obligație (importantă) a creditorului, acesta punând deja (prin ipoteză, fiind vorba despre un contract real) la dispoziția debitorului bunul împrumutat.

În cazul în care bunul împrumutat nu a fost remis debitorului, nu suntem în prezența unui contract de împrumut, ci a unui contract de credit(8) (antecontract de împrumut(9)) prin care creditorul se obligă să remită ulterior această sumă. Un asemenea contract este sinalagmatic(10). Deosebirea este importantă din perspectiva analizei caracterului "în derulare" al contractului.

Astfel, în cazul contractului de împrumut, "obligația"(11) creditorului se "execută" din chiar momentul încheierii (valabile) a contractului - prin predarea bunului împrumutat. Prin urmare, doar debitorul mai are de executat propriile obligații (în principal, să restituie bunul împrumutat și să plătească accesoriile). În acest caz, un contract este "în derulare" de la momentul la care s-a încheiat în mod valabil (adică dacă suma împrumutată a fost remisă debitorului) și până la restituirea integrală a sumei împrumutate și plata tuturor accesoriilor(12).

Pe de altă parte, în cazul contractului de credit (antecontract de împrumut), și creditorul are obligația de a pune la dispoziția debitorului sumele de bani. Așadar, un asemenea contract va fi "în derulare" de la momentul acordului de voințe (când contractul este valabil încheiat) și până la îndeplinirea tuturor obligațiilor asumate. În mod similar, în cazul unei facilități de credit (linie de credit), se vor aplica în mod corespunzător dispozițiile de la împrumut pentru sumele deja împrumutate și cele de la credit pentru diferența până la plafonul maxim agreat.

Tot de specificul contractului de împrumut ține și caracterul său de executare dintr-odată, iar nu succesivă. Faptul că prestația datorată de debitor se poate executa succesiv nu reprezintă decât o aplicație a termenului suspensiv care este stabilit pentru porțiuni variabile din capitalul împrumutului. Posibilitatea decăderii debitorului din beneficiul termenului (art. 1.417 C. civ.), cu consecința scadenței imediate a întregii obligații (art. 1.418 C. civ.), demonstrează faptul că obligația de restituire a (capitalului) împrumutului nu este una cu executare succesivă. În schimb, dobânzile (fruct civil) se nasc odată cu trecerea timpului [art. 550 alin. (3) C. civ.]. Prin urmare, cu privire la acestea există posibilitatea calificării lor drept prestații succesive(13) .

O problemă delicată este reprezentată de efectele care pot apărea ulterior încetării contractului. Deși exprimarea pare oximoronică, art. 1.322 teza a II-a C. civ. sugerează că pot exista efecte și ulterior încetării contractului: o eventuală răspundere (contractuală?) și obligații de restituire. De asemenea, chiar și după executarea totală a unui contract (de împrumut) pot exista situații în care anumite clauze sunt declarate nule absolut, iar efectul constă într-o obligație de restituire a sumelor plătite (fără cauză) în temeiul acelor clauze (abuzive)(14) . Așadar, pot exista contracte care să producă efecte și după încetare. Sunt însă aceste contracte "în derulare"? Dacă acceptăm că derularea contractului reprezintă perioada între încheierea și încetarea acestuia, răspunsul va fi unul negativ.

O altă zonă de incertitudine vizează contracte (de credit) valabil încheiate, dar pentru care îndeplinirea obligațiilor asumate (de creditor) sunt afectate de o condiție suspensivă(15). Este un asemenea contract "în derulare"? Chiar dacă nu s-a născut dreptul de creanță al creditorului(16), contractul este valabil încheiat, deci este un contract "în derulare".

În sfârșit, o ultimă problemă vizează modificarea contractului (inclusiv cesiunea acestuia). Între momentul încheierii și cel al încetării, contractul este un organism viu, care poate fi supus adaptărilor și modificărilor (inclusiv transferului). În toate aceste situații, continuăm să ne aflăm în prezența unui contract "în derulare".

7. Efectul interpretativ al Directivei. Față de precizările de mai sus, deslușirea înțelesului conceptului de contract (de credit) "în curs de derulare" necesită (și) recurgerea la sursa normativă a textului Ordonanței: Directiva. Pentru a (re)găsi intenția legiuitorului unional, vom analiza diferitele versiuni lingvistice ale Directivei din perspectiva obiectivului acesteia de a asigura o reglementare armonizată în toate statele membre.

Prima întrebare la care trebuie să găsim un răspuns este în ce măsura Directiva este una de maximă armonizare sau doar una de minimă armonizare. Din acest punct de vedere, Directiva precizează că doar anumite dispoziții sunt de maximă armonizare - și anume cele referitoare la fișa europeană de informații standardizate (FEIS) și la calculul dobânzii anuale efective (DAE) [art. 2 alin. (2) din Directivă]. A contrario, restul dispozițiilor din Directivă sunt doar de minimă armonizare, în sensul că "statele membre [pot] să (...) introducă dispoziții mai stricte în scopul de a proteja consumatorii" [art. 2 alin. (1) din Directivă](17).

Accentul trebuie însă pus în continuare pe ideea de armonizare legislativă între statele membre, acesta reprezentând scopul Directivei [paragrafele (5)-(8) din preambulul Directivei]. În acest context se pune întrebarea dacă legiuitorul național a dorit să devieze de la sensul originar al Directivei care privea "contractele existente" [art. 43 alin. (1) din Directivă] sau textul Ordonanței nu face decât să utilizeze un concept cu care legiuitorul român era mai familiar - "contracte aflate în curs de derulare" [art. 135 alin. (1) din Ordonanță]. Dacă pornim de la ideea armonizării, observăm că diferitele variante lingvistice ale Directivei par a pune semnul echivalenței între ideea de "contracte existente" (versiunile română, italiană și engleză) și cea de "contracte în curs" (versiunile spaniolă și franceză). Legiuitorul român, la rândul său, folosește interșanjabil conceptele de "contracte aflate în curs de derulare" [art. 135 alin. (1) din Ordonanță] și "contracte în derulare" [art. 135 alin. (2) din Ordonanță], de unde putem înțelege că și noțiunea (unională) de "contracte în curs" ar reprezenta o versiune contrasă a exprimării complete "contracte aflate în curs de derulare" (similară celeilalte contrageri - "contracte în derulare").

În sfârșit, analiza textului Ordonanței trebuie privită și prin filtrul principiilor dreptului unional și ale celui constituțional. Astfel, din perspectiva dreptului unional, reglementarea din Directivă trebuie să fie interpretată în sensul previzibilității sale de către persoanele cărora li se adresează. De vreme ce efectele unui contract depind în mod indisociabil de consimțământul părților la momentul încheierii contractului(18), principiul securității juridice se opune unei reglementări care să modifice configurația contractuală ulterior încheierii contractului. Din acest punct de vedere, "contractele de credit aflate în curs de derulare" vor fi toate acele contracte care erau încheiate (în mod valabil) la momentul intrării în vigoare a Ordonanței.

* Prezentul articol a fost publicat în Revista română de drept privat nr. 6/2016.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...