Universul Juridic nr. 1/2017

Schimbarea prototipului societar: de la societatea pe acțiuni la societatea cu răspundere limitată
de Sauleanu Lucian

18 ianuarie 2017

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

Este necesară o astfel de schimbare?

Fără îndoială că legiuitorul a înțeles să acorde o mai mare atenție reglementării societății pe acțiuni, configurând o formă de societate mult evoluată ca și mecanisme de funcționare în comparație cu societatea cu răspundere limitată al cărei regim juridic este superficial, beneficiind de puține dispoziții, pe alocuri lipsite de coerență.

Normele de trimitere la S.A. sau la alte dispoziții nu sunt suficiente pentru asigurarea funcționării adecvate a societăților cu răspundere limitată, și ne referim la trimiterile în completare la S.A., respectiv la art. 132, art. 160 auditarea situațiilor financiare sau trimiterile la S.N.C. respectiv la art. 75, art. 76, art. 77 alin. (1) și art. 79.

Răspunsul este unul afirmativ în măsura în care avem în vedere câteva argumente.

Astfel, statistic, comparând toate formele de societăți înregistrate la Oficiul Comerțului, cu ușurință se poate concluziona că societățile cu răspundere limitată dețin cea mai mare pondere, iar pe rolul instanțelor de judecată majoritatea litigiilor care vizează statutul lor societar sunt tot societăți cu răspundere limitată.

Pe de altă parte, lipsa unor dispoziții articulate pe specificul acestei forme societare a condus nu de puține ori la promovarea unor cereri de chemare în judecată întemeiate în drept pe dispozițiile de la SA (art. 119 - convocarea AGA la cererea acționarilor; art. 136 - expertizarea unor operațiuni din gestiunea societății; art. 155 - acțiunea în răspunderea administratorilor), care evident că au fost respinse, însă din perspectiva analizei noastre este o dovadă a costumului prea strâmt croit de legiuitor pentru societățile cu răspundere limitată în raport de evoluția raporturilor societare din ultimele două decenii.

În fine, dispozițiile din Codul civil aduc în prim-plan raportul dintre legea generală și legea specială, iar cum Legea nr. 31/1990 are cu privire la societățile cu răspundere limitată o serie de lacune, face astfel aplicabil dreptul comun, respectiv a Codului civil care în art. 1887 prevede expres că "prezentul capitol constituie dreptul comun în materia societăților". Bineînțeles că observând intenția legiuitorului ca întreg acest Capitol VII din Titlul IX să constituie dreptul comun, ne întrebăm care este acest drept comun în materie societară? Cum acest capitol în afara dispozițiilor generale, mai reglementează societatea simplă și contractul de asociere în participație, două forme de societate care potrivit art. 1888 nu au personalitate juridică. Excluzând asocierea în participație, care din punctul nostru de vedere, întemeiat și pe argumente istorice, dar și ce țin de fizionomia sa, a fost și rămâne un contract, neputând să o introducem în rândul formelor de societate, nu ne mai rămâne decât societatea simplă.

Să înțelegem că în viziunea legiuitorului prototipul societar este societatea simplă? Un răspuns afirmativ, ar conduce, așa cum am precizat, pe fondul unui regim superficial al societății cu răspundere limitată, la aplicarea în completare a dispozițiilor de la societatea simplă. O astfel de soluție juridică cu greu poate fi acceptată și aș oferi doar la două exemple care ar reconfigura instituțiile juridice respective. Spre exemplu, art. 1912 C.civ. prevede că "asociatul nemulțumit de o hotărâre luată cu majoritate o poate contesta la instanța judecătorească...", observând că relevanță în atacarea unei hotărâri a asociaților nu mai are încălcarea de către aceasta a actului constitutiv și legii, ci este suficientă nemulțumirea asociatului, îndepărtându-ne de controlul de legalitate și ajungând exclusiv în zona oportunității și subiectivismului unui asociat. Tot așa, art. 1928 C.civ. stabilește că "la cererea unui asociat, instanța judecătorească pentru motive temeinice, poate hotărî excluderea din societate a oricăruia dintre asociați". Pe cât de ispititoare ar fi această supapă oferită de art. 1928 C.civ. (avut în vedere, spre exemplu, în sentința 110 din 21 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Timiș în dos nr. 9794/30/2012) în comparație cu art. 222 din Legea nr. 31/1990 care permite doar două cazuri de excludere a asociaților și care ar pune capăt totodată dezbaterilor doctrinare în jurul caracterului limitativ sau enunțiativ al acestui din urmă text de lege, totuși nevoia stabilității formei societare, ne îndreptățește să credem că o modificare a Legii nr. 31/1990 inclusiv din perspectiva cazurilor de excludere apare ca fiind o soluție mult mai fericită, decât cea oferită de Codul civil.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...