Universul Juridic nr. 5/2015

Identificarea, evidența și asistența copiilor aflați în situații de risc
de Iordache Noni-Emil

11 mai 2015

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

1. Ocrotirea părintească

Familia reprezintă baza naturală și fundamentală a oricărei societăți(1), fiind caracterizată prin faptul că oamenii sunt legați între ei prin instituția căsătoriei sau prin rudenie(2). Instituția căsătoriei e întâlnită în toate societățile, manifestându-se diferit dintr-un loc în altul(3).

În sens juridic, familia desemnează grupul de persoane între care există drepturi și obligații izvorâte din căsătorie, rudenie, precum și din alte raporturi asimilate relațiilor de familie(4).

În diferite materii, legiuitorul a prevăzut un sens special și mai larg al noțiunii de familie. Conform art. 4 lit. c) din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului și art. 3 lit. k) din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopției, familia extinsă cuprinde copilul, părinții și rudele acestuia până la gradul IV inclusiv.

Cu totul izolat, legiuitorul atribuie noțiunii de familie, un înțeles restrâns față de cel de drept comun. Art. 5 din O.U.G. nr. 105/2003, cu modificările și completările ulterioare, precizează că familia monoparentală este formată din persoana singură și copiii în vârsta de până la 18 ani, aflați în întreținerea sa și care locuiesc împreună cu aceasta. Următorul articol din același act normativ definește noțiunea de persoană singură ca fiind acea persoană care se află în una din următoarele situații:

a) este necăsătorită;

b) este văduvă;

c) este divorțată;

d) soțul/soție este declarat/declarată dispărut/dispărută prin hotărâre judecătorească;

e) soțul/soția este arestat/arestată preventiv pe o perioadă mai mare de 30 de zile sau execută o pedeapsă privativă de libertate și nu participă la întreținerea copiilor;

f) nu a împlinit vârsta de 18 ani și se află în una dintre situațiile de mai sus;

g) a fost numită tutore sau i s- au încredințat ori dat în plasament unul sau mai mulți copii și se află în una dintre situațiile sus-menționate, cu excepția asistentului maternal profesionist.

Potrivit art. 258 C. civ., " (1) Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între soți, pe egalitatea acestora, precum și pe dreptul și îndatorirea părinților de a asigura creșterea și educarea copiilor lor.

(2) Familia are dreptul la ocrotire din partea societății și a statului."

Acest text preia, practic, principiul consacrat de art. 48 alin. (1) din Constituție, republicată, și reflectă fundamentul relațiilor de familie care se întemeiază, în principal, pe căsătorie.

Copilul are dreptul de a crește alături de părinții săi, conform art. 30 alin. (1) din Legea privind protecția și promovarea drepturilor copilului. În conformitate cu art. 5 alin. (2) din Legea nr. 272/2004, coroborat cu art. 261 și cu art. 487 C. civ., părinții sunt cei care au, în principal, îndatorirea de a-și crește și educa copilul, răspunderea pentru creșterea și asigurarea dezvoltării copilului revenind acestora. Părinții copilului au obligația de a-și exercita drepturile și de a-și îndeplini obligațiile față de copil, ținând cont de interesul superior al acestuia(5), inclusiv în cazul celor din afara căsătoriei, căci art. 48 alin. (3) din Constituție dispune: "Copiii din afara căsătoriei sunt egali în fața legii cu cei din căsătorie".

Principiul constituțional privitor la copiii din afara căsătoriei este preluat și de către Codul civil, în art. 260 ("Copiii din afara căsătoriei sunt egali în fața legii cu cei din căsătorie, precum și cu cei adoptați.") și în art. 448 ("Copilul din afara căsătoriei a cărui filiație a fost stabilită potrivit legii are, față de fiecare părinte și rudele acestuia, aceeași situație ca și aceea a unui copil din căsătorie.").

Art. 30 alin. (2) din Legea nr. 272/2004 precizează că "părinții au obligația să asigure copilului, de o manieră corespunzătoare capacităților în continuă dezvoltare ale copilului, orientarea și sfaturile necesare exercitării corespunzătoare a drepturilor prevăzute în această lege", iar art. 31 alin. (2) din aceeași lege că: "exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului și să asigure bunăstarea materială și spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin menținerea relațiilor personale cu el, prin asigurarea creșterii, educării și întreținerii sale".

Ori de câte ori intervin neînțelegeri între părinți cu privire la exercitarea drepturilor sau la îndeplinirea obligațiilor, instanța de tutelă, după ascultarea ambilor părinți și ținând cont de concluziile raportului referitor la ancheta psihosocială, va hotărî potrivit interesului superior al copilului(6). Ascultarea minorului este obligatorie.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...